Îl preamăresc pe Dumnezeu

Îl preamăresc pe Dumnezeu cu lauda dragostei,
Iubirea Lui să crească-n mine până la desăvârșire.
Mă dăruiesc total lui Dumnezeu,
Pentru ca el să domnească în viața mea ca un
Rege peste toate...
Simt binecuvântarea Ta, Doamne,
Binecuvântarea bucuriei, simt că ești totul pentru mine.
Îmi așez sufletul meu în mâinile Tale
Ți-l dăruiesc, Dumnezeule, cu toată dragostea inimii mele,
Căci te iubesc și această iubire mă îndeamnă
Cu putere să mă dăruiesc, cu multă încredere,
Fiindcă Tu ești Lumina mea, Duhul ce sfințești
Pe tot omul ce vine la Tine.
Îți mulțumesc, Doamne, pentru iubirea Ta,
Pentru mâna pe care mi-o întinzi a doua oară,
Îți mulțumesc pentru că ne iubești,
În ciuda greșelilor și nerecunoștinței noastre,
Îți mulțumim pentru că nu încetezi să ne iubești
Nici atunci când îți refuzăm iubirea!
Îți mulțumim pentru toate, dar mai cu seamă
Pentru că ne-ai trimis din nou pe Fiul Tău,
Mângâietorul, Duhul Adevărului, care s-a făcut
Om spre a ne împăca iarăși cu Tine...

Valerica Gagiu

Vreau lângă Dumnezeu

Vreau lângă Dumnezeu să fiu mereu
Oricât ar fi de greu necazul meu,
Oricât voi suferi, cântarea mea va fi:
Vreau lângă Dumnezeu să fiu mereu,
Cu Dumnezeu, în fiecare zi la pieptul Lui,
Mergând cu El de mână!
Și într-o zi umblând așa mereu
Ne vom trezi în cer cu Dumnezeu.

Valerica Gagiu

Chipul iubirii

Dacă vreodată cineva m-ar fi-ntrebat
Cum arată Iubirea, Iubirea desăvârșită,
Privindu-l cel puțin ciudat,
I-aș fi răspuns: O utopie... nu există.

Dacă m-ar întreba acum cineva
Cum arată Iubirea desăvârșită, deplină,
I-aș răspunde: arată ca Doamna mea,
Este învelită-n soare, e o Treime din Lumină.

Are cerul în privire, armonii celeste-n glas,
Mâinile au frumusețea pe care-o emană crinii,
Iar îmbrățișarea ei e edenicul popas,
Este zborul către Cer, către porțile Luminii.

Doamna sufletului meu, oare care-i adevărul,
Cum oare să înțeleg, să dezleg acest mister,
Mi-ai adus în suflet cerul
Sau sufletul mi-ai dus la cer?

Întreb, chiar de nu-mi vorbești,
Știu, răspunsul e în mine:
Doamne, ce frumoasă ești
Și ce dor îmi e de Tine!

Monica Gatea

Iubire, Tu, Regina Lumii! Hristos a Înviat!

O, Doamne, lasă-mi bucuria
De a Te iubi până la sfârșit,
Cum altădată Te-au iubit
Supuse, Marta și Maria!

Îmi iartă, Doamne, îndrăzneala
De a Te ruga ca până mor
Îngăduie-mi să Te ador
Cu aceeași patimă fierbinte, precum Maria din Magdala!

O, Doamne, scrie-mi în destin
În dragoste să Te-nvelesc,
Cum Iosif și cu Nicodim, în ceasul ultim pământesc
Ți-au învelit Preasfântu-Ți trup în giulgiu alb de in!

Te rog, Doamne, rămâi cu mine,
Rămâi Te rog la mine-n piept
Și moartea-n liniște o aștept
Căci moartea e un început de viață lângă Tine!

Cred, Doamne, cred cu adevărat
Ești Viață, Adevăr și Cale,
Și-n ziua Învierii Tale,
Un imn de nemurire-ți cânt: Hristos a înviat!

Monica Gatea

Calea suferinței

Doamne, Dumnezeul meu!
În genunchi Te rog să mă ierți
că încalc mereu
prima din poruncile cerești!
O, Doamne, recunosc că mint mereu,
mint acest suflet credul, sufletul meu.
Îi spun mereu că nu-i adevărat
că timpul de plecare al Doamnei s-a apropiat.
Și-l duc mereu la Templul din Arad
ca să-i arăt că încă e acolo
Lumina
cu care Tu ne-ai binecuvântat.
 Mi-e teamă și milă
pentru acest suflet al meu
când va afla acolo numai ecoul
Botezul tău - ,,Vă învelesc în Lumină..."
și plâng...
că multe zile știm că nu vor trece
pân' va veni Domnul Iisus
în zări Mireasa să-și ridice.
Noi îi vom presăra covor de flori în cale,
din lacrimile noastre transformate în petale.
Sper să avem, Doamne, inimile treze,
când va veni din nou să ne boteze!
Toți ne vom duce-n șiruri lungi la Dânsul
sperând ca mila Lui să ne ostoiască plânsul.
Cu fața la pământ va sta mulțimea;
nici unul nu va fi să nu-nțeleagă
cine-i Aceea, pe care azi, o neagă.
Aceea, ce cu căldură ne-a dat
atâta Lumină,
atâta Dragoste
și-n calea suferinței,
încrederea în bine și-ndurare a presărat.

Silvia Dima

Poveste de iubire

A fost odată, mai demult,
Un Rege blând în Cerul Sfânt
Și-avea Regină pentru El, o Porumbea.
Și se iubeau așa de mult
Încât tot cerul strălucea,
Iar stelele veneau la ei de-i lumina.
Iubirea lor n-a fost să fie,
Căci într-o zi
Supremul Duh,
Ținând în mână un toiag,
A luat-o blând pe Porumbea
Și-a dus-o pe Pământ.
A plâns mult Regele, a plâns iubita de Regină,
Știa că unde merge, iubirea nu-i la fel,
Că își va pierde strălucirea,
Că-i va fi foarte greu.
Au plâns-o stelele și soarele și luna,
Și au plecat plângând
Pentru a-și urma Regina.
Degeaba Regele le-a spus,
Regina se întoarce,
A plecat să dea Lumină
Celor care n-o cunosc,
Pentru aceia care simt că nu mai pot...
Nici luna plutitoare, nici stelele din cer,
Nu l-au crezut pe Rege,
Deși e cavaler.
De ce-și dorește cerul
Să-i aibă pe amândoi?
Lăsați-o să mai stea o clipă și la noi!
Suntem puțini aceia, dar suntem cu nevoi,
Iubirea noastră, Rege, nu este ca a Ta,
Doar cei ca Tine au milă și pot da...
Mai las-o pe Regină, poate ne învață Ea,
Că nebunia asta nu este chiar așa,
Căci ea îmi dădu ochii să văd lumina zilei
Și inima-mi umplu de farmecele milei.
Ea cerului dă suflet și lumii fericire,
Ea este al omenirii izvor de mântuire.
Când vine sus la Tine
Să-i spui, iubite Mire,
Că-i și Regina mea...

Diana Damian

Hai, râzi iarăși, Lumină!

Hai, râzi iarăși, Lumină,
Printre norii de tristeți,
Veselind lacrimi ce curg
Și dor pentru noi!

Hai, râzi iarăși, Lumină!
Hai, zâmbește!
Nu fi tristă, Lumina mea din depărtări,
Uite, eu te iubesc cât pentru întreaga lume
Și îți cânt
Visul Maicii Domnului
Și mă închin!
Și te slăvesc
În crucea Ta, Lumină!
Nu fi tristă, Lumina mea!

Hai, râzi iarăși, Lumină!
Hai, zâmbește!
Nu mai plânge, Lumina mea orbitoare,
Uite, eu mâinile îți sărut
Cât pentru întreaga lume,
Și picioarele Tale,
Ca păcătoasa cu mir,
Le îmbrățișez cu iubire,
Cu lacrimi le sărut!

Lumina mea mântuitoare,
Nu fi tristă!
Hai, râzi iarăși, Lumină, Iubire,
Aprinde-te tot mai tare din Iubire!
Și îți doresc să fii fericită pururea, Lumină,
Împrăștiind norii de pe întreg Pământul!

Marin Cristina

Ești Dumnezeu nemărginit...

O, Doamne,
Cum aștept să vin la Tine
De ziua Ta, în 16 mai!
Și pentru tot ce mi-ai dăruit,
Viața mea eu îți ofer;
E singurul bun ce-l am
Pe care tot Tu
Mi l-ai dăruit...
O, Sfinte Mare,
Și sufletul ți-l dau
Căci tot Tu
Mi l-ai dăruit...
Și iubirea mea ți-o dau
De ziua Ta,
Căci tot Tu mi-ai dăruit-o...
Și ești aici, acum, cu noi,
Doamne, Desanca Nicolai!
În Tine, Duh Preasfânt,
E și Tatăl Preaînalt și Fiul Preamărit,
Ești Dumnezeu nemărginit!
Eu, Doamne, plâng
Și vin iar să Te rog:
O, Doamne, iartă-ne
Pentru cât Te-am mâhnit!
O, cât va mai jeli Pământul
Când Tu-l vei părăsi!
Oameni, treziți-vă
Și doar un pic
Priviți la Doamna!
E Domnul Preaînalt!
E Duhul Sfânt
La care zilnic vă rugați
Și îl chemați
Să vină-n ajutor!
O, oameni, mai este o clipă,
Mai puteți cere iertare...

Cristiana Corcodel

16 Mai

Pleacă-ți ochii omule,
În fața acestei Femei!
N-auzi cum cântă îngerii în vocea Ei!
Să stăm cuminți și mici s-o ascultăm
Și mai ales, și mai ales
Să nu uităm!
Vă iubim!

 Lucian, Mălina și David Timofanovici

Închinare Duhului Sfânt

Doamne, Duhule Sfânt, izvorul vieții pe Pământ,
Aș vrea voce să am, ,,Ave, Desanca!" oricui să-i pot cânta.
Cuvintele sunt prea puține,
Iar înțelesul lor mult prea redus
Pentru a sufletului exprimare și-a lui vibrație
Pe coarda cea de sus.
Atât de multe-aș vrea să vă întreb
Și nici nu știu de-i voie ori dacă se poate -
Iertați-mi, Doamne, ,,mentalul" atât de limitat
Și setea-mi plină de curiozitate!
Căci cel mai mult noi cerem fel de fel,
Dar când să dăm, ades ne poticnim...
O, Doamne, suntem plini de egoism și lași
Și nu arareori pe gratis, ne mândrim!
Cu greu pricepem Binefacerea de Sus,
Căci judecăm prin prisma ego-ului mărunt,
Greu ne desprindem de ambiții, pofte,
Griji și rele ce ne-mpresoară crunt!
Ar trebui să ne deschidem sufletul, porțile inimii,
Iar gândul să ne fie înțelept,
Spiritul să ni-l înălțăm continuu,
Spre sensul vieții adevărat și drept!
În veci iubită și mărită Trinitate,
Eu sufletul smerită vi-l închin
Cu-o dragoste și o bucurie infinită,
Ruga spre cer mi-o înalț Eternului Divin!

Liliana Țiplic - Deacu

*****

Bucură-Te, Începutul Noului Mileniu!
Bucură-Te, Cea de viață Dătătoare, învrednicindu-ne bucuriei celei de-a doua nașteri!
Bucură-Te, Dătătoare de Lumină!
Bucură-Te, Dătătoare de viață și iubire!
Bucură-Te, Cea care luminezi gândul credincioșilor!
Bucură-Te, Cea care ne apropii de Domnul nostru Iisus!
Bucură-Te, Cea care ne înveți cum să-L iubim pe Dumnezeu!
Bucură-Te, Cea care ne primești cu iubire la Templul Sfânt!
Bucură-Te, Cea care ai un palat pe Pământ!
Bucură-Te, Cea care ne aduni pe toți în el!
Bucură-Te, Cea care ai primit un nume sfânt, Desanca!
Bucură-Te, Iubirea noastră, căci noi, cei care te-am aflat, te prețuim!
Bucură-Te, Desanca, căci noi, cei care am primit Lumina, nu te răstignim!
Bucură-Te, Cea care n-ai odihnă pe Pământ!
Bucură-Te, Cea care slujești pe Bunul Dumnezeu!
Bucură-Te, să primești milioane de mulțumiri de la toți pe care i-ai vindecat!
Bucură-Te, să primești dragoste de la toți pe care în Lumină i-ai îmbrăcat!
Bucură-Te, Cea care răsplată în Ceruri vei primi!
Bucură-Te, Cea care în slavă te vei înălța!
Bucură-Te, Cea care la Nuntă în Ceruri ești așteptată!
Bucură-Te, Cea care vei fi de Domnul Iisus răpită!
Bucură-Te, Cea care acolo sus vei fi preamărită!
Bucură-Te, căci Ziua Ta se apropie!
Bucură-Te, căci Nunta e pregătită!
Bucură-Te, Cea care vei fi în cea mai frumoasă rochie de mireasă împodobită!
Bucură-Te, Cea pe al cărei cap va sta coroana cu pietrele cele mai strălucitoare!
Bucură-Te, Cea pe care Tatăl și Fiul o așteaptă acolo Sus, în Soare!
Bucură-Te, Mireasă a lui Iisus!
Bucură-Te, Tu, Cea care acolo sus în Ceruri, alături de Domnul Iisus te vei bucura!
Bucură-Te, Doamnă, iar pe noi, cei păcătoși, nu ne uita!
Bucură-Te, căci Tu, pe toate le-ai meritat!
Bucură-Te, Desanca, Lacrima lui Iisus!

Alexandra Grigore

Iartă-mă!

Iartă-mă,
E mult prea aproape pentru inima mea
Ziua, ziua aceea când vei pleca!
pentru sufletul meu e mult prea devreme
Ziua când Cerul o să Te cheme.

Știu,
Prea devreme și prea aproape e pentru mine,
Dar atât de târzie și depărtată e pentru Tine.
Calvar Ți-a fost viața în lume cu noi,
Ce dor Ți-este, Doamne, să pleci înapoi!

Iartă-ne,
Că am fost cruzi și răi, o lume haină,
Și Te-am ținut în prag ca pe o străină,
Mereu batjocorită, lovită pe nedrept -
Ce sângerândă rană Ți-am înflorit în piept!

Cred,
După ce Mirele drag Te va răpi,
Am să mor puțin în fiecare zi,
Voi fi pustie ca un cuib părăsit și uitat,
Ca o colivie din care pasărea a zburat.

Monica Gatea

Doamnei, cu toată dragostea

Îți iubesc glasul, cuvintele,
pașii, veșmintele...
Îți iubesc mâinile, gesturile,
chipul, gândurile...
Îți iubesc tăcerile, surâsul,
ochii, plânsul...
Iubesc, iubesc toate silabele numelui Tău,
Împărăteasa Cerului, Doamna Domnului meu.

Te iubesc cu nopțile și zilele mele,
de la pământ până la stele.
Te iubesc de la apus la răsărit,
de la început și până la sfârșit
Te iubesc cu gândurile, cu inima,
cu sufletul și viața mea.
Nu știu și nu vreau cuvinte să mai rostesc
decât doar - Iartă-mă! și Te iubesc!

Monica Gatea

Scrisoare Duhului Sfânt

Când tatăl meu era dărâmat de boală,
Iar mama mai avea puțin de trăit,
Când puterile răului ne erau în casă,
Atunci o speranță ni s-a ivit.

Așa cum după ploaie cerul e senin,
Dumneavoastră, Doamnă, ajutor divin,
Ne-ați înseninat viața întunecată,
Ne-ați ajutat enorm, iubită Doamnă.

Ne-ați învățat multe ce noi n-am știut
Sau poate le-am uitat pe parcurs,
Ne-ați povestit despre lumea de sus
Și rostul pentru care noi ne-am născut.

Cum să ne purtăm cu cei din jur
Tot de la Dumneavoastră noi am învățat,
Toate cele spuse de Dumneavoastră rămân ca din aur
Rămân în noi, în cei ce-am reînviat.

Noi am renăscut a doua oară
Și trăim cu lumina în noi,
Revărsăm această lumină
Celor din jur, celor cu inimi reci.

Nu toată lumea vrea să primească
Lumina ce ne-o dăruiește Cel de Sus,
Sunt orbi și nu vor să creadă
Că sunteți ultimul tren, Mireasa Domnului Iisus!

Andrea Bartha

Te iubesc, Lumina vieții!

Te iubesc, Duh Sfânt,
Pe acest pământ
Tu viața mi-ai schimbat!
Cu vorbe dulci mi-ai vorbit,
Tu m-ai vindecat,
Sufletul și cugetul mi le-ai spălat.
Vai, Doamne, cât eu o iubesc
Și cât aș vrea ca lângă ea să fiu,
Mâcar atât, să o privesc.
Cu gura, nu pot să-i vorbesc,
Dar mental îi transmit
În orice clipă o gândesc,
Îi spun cât o iubesc.
Și cât aș vrea, Părinte drag,
Să fiu împrejur să o slujesc,
În tot locul unde calcă
Covor de flori să îi sădesc,
Să-i spun din sufletul meu
De om, ce mult o iubesc.

Ana Lazăr

M-am vindecat

M-am vindecat la Tine
De rău și de păcat,
Ce de o viață de om
În mine am adunat.

O, Tu, Duh Sfânt,
De Tatăl Ceresc lăsat,
Cu o privire blândă
Răul și ura din mine le-ai îndepărtat.

Când vin la Tine, Doamnă,
Și în ochi încerc să te privesc,
Îi plec pe-ai mei, netrebnici,
Că ai tăi prea mult sclipesc.

Ana Lazăr

Simbolul iubirii

Te chem în visuri și cobori din stele,
Te chem în taină, Doamnă de Lumină,
Doamna vieții mele!
Cu sufletul trudit de dor
adorm cu Tine-n gând
și loc pe perna mea îți las și Ție.
Un puf de păpădie-i gândul meu din vis,
ce speră să ajungă la Tine-n Paradis.
Te văd Lumină, îmbrăcată-n maramă de mătase
și-n plete cu argintul pulberii de stele,
Regina cerurilor, cât ești de frumoasă!
Zâmbetul cald și mângâierea lină,
mă fac să cred că am atins
a Raiului grădină.
O rază blândă de sus, din cer coboară
și fruntea îmi sărută...
Nu-mi e doar un vis imaginar,
e doar o mică fugă din real.
E fuga din exilul meu de pe Pământ
când nu pot fi cu Doamna Desanca
la Arad, în Templul Duhului cel Sfânt.
Iisuse drag, numai acolo
de lumea Ta mă simt aproape
și sufletul mi-l vindeci
cu a Ta bunătate.
Acolo, Mireasa Ta de Tine ne vorbește,
iubirea pentru Tine, din iubirea-i se hrănește,
că ceru'-n nesfârșita-i bunătate ne-a dat
cea mai aleasă rază din sfânta lui seninătate.
Și-mi plec genunchii să-ți spun iar ce mă doare:
Frumoasa Doamnă se va duce-n zare,
rătăcitoare, undeva în stele...
O, iartă, Doamne, gândurile mele!
Eu știu că trebuie să se întoarcă iar la Tine,
dar până totul se va face bine,
orfani rămânem fără raza-i de lumină.
Ea e simbolul iubirii din eter,
iubirea ce e punte între Pământ și Cer.

Silvia Dima

Fiicei mele

Draga mea fiică,
Ce departe erai
Dacă mă ascultai,
Dacă înțelegeai
Lucrarea Duhului Sfânt,
Dar n-ai acceptat...
Plâng aproape zilnic
Și-mi trece viața, muncind cu drag,
Dar și scriind versuri
Acum, în pragul anului 2000,
Iar în anii vieții mele pe pământ
Aproape 60.
Ce păcat că plâng,
Lacrimile curg
Dar la tine nu ajung,
Poate nu ești vinovată,
Poate nu ți-a fost dat,
Poate trebuie să suferi,
Să n-ai uneori pâine, locuință,
Poate trebuie să răscumperi
Vreo viață anterioară
Prin chin și întuneric.
Poate în altă viață ai avut ,,situație",
Poate ai fost mare artistă,
Ai avut palate,
Ai avut ,,public cald"
Cum ți-ai dorit,
Poate atunci la săraci nu te-ai gândit,
Cum fac unii azi.
Suntem în al 12-lea ceas,
Roagă în genunchi pe Duhul Sfânt:
Descoperă-mi, Doamne sfinte,
Dacă trebuie s-o cred pe mama,
Dacă este adevărat!
Noi toți care am văzut lumina,
Schimbarea la față, înmulțirea pâinii,
Oprirea ploilor, venirea stelelor,
Salutul OZN-urilor,
Strigăm, ne bucurăm, noi știm,
Cel Care trebuia să vină,
A venit!

Dochița Nodiș

Descoperire

În luna mai '98 mi s-a descoperit
Că în Doamna Desanca este întrupat
Duhul Sfânt...
Dar cine este Duhul Sfânt?
A treia parte din Treime.
Și mai scrie în Acatistier:
,,Duhule Sfânt, Mângâietorule, Care
De la Tatăl purcezi mai înainte de veci
Și întru Fiul, pururea Te odihnești."
Acestea le-am simțit primind Lumina
De la Doamna cea divină
De Mărțișor, fiindu-mi dor
Am venit din nou să o văd.
Am fost fericită, dar a doua zi
Poate am primit mai mult,
Și am înțeles și m-am speriat,
M-am cutremurat...
Doamne, dacă am conștientiza cu adevărat
Că stăm în fața Domnului Iisus
Atunci, cred, cu toții am înnebuni...
Dar Mângâietorul este cu noi,
Știe că suntem un fir de iarbă,
Slabi, șovăielnici și ne întărește.
Slavă Ție, Dumnezeule, că ne-ai învrednicit pe noi,
Nevrednicii,
A Te cunoaște, a Te vedea, a Te pipăi,
A-Ți săruta mâinile, a primi lumină,
A întineri, a ne însănătoși,
A învăța, a Te iubi!
Slavă Ție, Fiul Lui Dumnezeu,
Ne închinăm în cinstea Sfintelor Tale patimi,
Sărutăm mâinile și picioarele Tale,
Spălăm cu lacrimile noastre
Toate rănile Tale!
Slavă Ție, Duhule Sfânt,
Că ai venit iar la noi pe Pământ,
Aici, la noi acasă,
În România, țară aleasă!
Cu lacrimi în ochi Te rugăm
Întărește-ne credința,
Și cât mai este îngăduit,
Mai rămâi cu noi!
Mai trimite raze de Lumină
La cei fără locuință,
La cei triști și goi,
Bolnavi și chiar flămânzi,
Dar și la cei bogați și orbi,
Că de atâta bogăție
Nici lumina nu-i îmbie,
Nici anul 2000 care se apropie
Și nici apocalipsa care nu întârzie!
Vă mulțumim, Duhule Sfânt,
Că ne-ați ales pe noi, mii și sute de mii
Să fim martorii
Celei de-a Doua Veniri!

Dochița Nodiș

De ce?

Nu este drept ca înc-o dată să fii Tu răstignit,
Nu este drept, o dată destul ai pătimit.
Ai pătimit, Iisuse, printre noi,
Să speli păcatul lumii de rele și nevoi.

Mă întreb o dată... și înc-o dată,
Noi, păcătoșii lumii, meritam această plată?
Dar numai Tu, O, Doamne, cu măreția Ta
Ai dreptul și puterea de a ne judeca.

Dar mă întreb din nou, O, Tată,
De ce o jertfă scumpă mai trebuie o dată?
L-am răstignit pe cruce între cei doi tâlhari -
De ce, O, Doamne Sfinte, mai trebuie un calvar?

Minciuna, egoismul, Tu, toate le plătești.
De ce? Preabună Doamnă, Tu nu păcătuiești.
Noi suntem păcătoșii pe care i-ai iubit,
Noi suntem cei care și atunci te-am răstignit.

O, Tu, preasfântă Doamnă, ne dai atât de mult
Fără s-aștepți răsplată de pe acest pământ.
Ne ceri doar, bună Doamnă, să fim mai iubitori
Cu toți aceia care trăiesc pe lângă noi.

Ne ceri doar, bună Doamnă, să fim mai buni, mai blânzi,
Cu toți aceia care acuma sunt flămânzi,
Flămânzi de-a ta iubire, credință și speranță,
Ce stau în întuneric, trezindu-se la viață.

Istoria se repetă, ăsta-i un fapt știut,
Și-acum două milenii la fel s-a petrecut,
Dar noi, preabună Doamnă, când ne vom dumiri,
Tu nu vei fi aicea și mult vom suferi.

Cu jertfa ta cea sfântă pe noi ne-ai ajutat
Și speli iar lumea aceasta de rele și păcat,
Ajută-ne, O, Doamne, să nu o mai lovim
Și cu a ta credință, Doamne, mai mult să ne-ntărim!

Să nu ucidem floarea ce prea mult ne iubește
Și cu seninătate din nou ni se jertfește,
Și te rugăm fierbinte, Tată, să nu o părăsești
Noi nu vrem înc-o dată pe ea să o jertfești!

Iuliana Gagu

O mândră floare între spini

În mai, pe câmpul din Arad
A înflorit o floare.
E albă, are frumos strai
Și e vindecătoare...

În jurul ei sunt numai spini
Ce vor s-o înfășoare,
Învidioși de-al ei parfum,
De mândra-i arătare.

Când bate vântul, spinii răi
Înțeapă a ei petale,
O doare, nu spune nimic,
Privește lung în zare.

Așteaptă soarele să vină
Spinii ca să-i ofilească,
Și rănile vechi din petale
Să i le oblojească.

Atunci va străluci frumoasa,
Fernecătoarea floare,
Când soarele cu a lui iubire,
Lângă ea va apare.

O va lua ușor în palmă
Și-n ceruri o va duce,
Și o va face a lui Mireasă
Pe-această floare dulce.

Mereu îmi voi aduce aminte
De-acea frumoasă floare...
O, cât aș vrea să fiu și eu
La nunta lor din zare!

Îmbrăcată-n straie albe
Și-n suflet cu iubire,
Să-ngenunchez și să mă bucur
De dulcea lor unire.

Maricica Petcu

Floare îndurerată

Ești floare albă de lumină,
Dar ești însângerată,
Cu spini înconjurată,
Floare, floare îndurerată!

Voi, oameni nu vedeți?
E Trandafirul Sfânt
Ce s-a robit pe acest pământ
Să ne salveze iar
Din drumul lumii de calvar.
E Trandafirul Cerului mâhnit
Pe care noi, noi l-am înroșit,
E Trandafirul înflorit
Cu gingășie și iubire,
Dar noi și zâmbetul i-am sfâșiat
Cu spini și chin,
Încât și cerul s-a cutremurat.

Voi, oameni, nu vedeți
Cum curg apele șuvoi
Și sar din matca lor?
Cum plâng
Și Cerul și Pământul?
Nu vedeți cum
Lacrimile Cerului de sus
Cad peste noi?

E, oameni, chiar atât de greu
Să-l iubiți pe Dumnezeu?
Să-ngenuncheați la Trandafirul Sfânt,
Care încă-i pe Pământ
Și pentru noi se roagă?

Oameni, priviți la
Floarea îndurerată,
Fiica Tatălui Înalt!
E Duhul Sfânt!
Oameni, priviți la
Trandafirul Sfânt,
Doamna Desanca
Încă-i pe Pământ!

Veniți la ea
Toți cu iubire,
Lăsați sufletul greu
În palmele Ei sfinte,
Să se topească amarul
Ca să scăpați de rău!

Veniți la
Floarea îndurerată
Să-i luăm fiecare spin,
Și-n loc
Să-i punem inimi fiecare,
Să fie Trandafirul Sfânt
Cu dragoste înconjurat
Cu inima ta, a mea, a lui!

Noi, oameni, cu pace și iubire
Să ne plecăm toți
Trandafirului Sfânt,
Să-i apară râsul iar
În roua privirii.

Cristiana Corcodel

Doamne, Duhule Sfânt

Doamne, te rog mă iartă
Că vin iar și iar la Tine!
Eu te iubesc și vin cu dor,
Cu dor, cu respect și iubire.
Cu sufletul plângând
Îngenunchez în fața Ta,
Și cu umilință îți cer iertare
Dacă fără să vrea sufletul meu
Te-a rănit vreodată!

Elena Oancea

*****

Noi ne rugăm Domnului Iisus să Te mai lase printre noi,
Iubirea noastră-i suferință pentru Tine, eu știu, Tu suferi pentru noi,
Dar eu acum mă rog doar ca să-Ți fie bine.
N-am să mai spun o dată să rămâi,
O, Doamne, draga mea Doamnă,
N-am să mai spun să rămâi!
Mi-e dor și mă doare, dar... mai bine să mă doară
Decât să știu că suferi pentru noi,
Acum mă rog doar îngerii Domnului să-Ți fie-n preajmă
Ca nimeni să nu Te mai poată lovi
Pe Tine, Duhule Sfânt, pe Tine,
Aleasă a Domnului nostru Iisus.

Monica și Francesca Simonetti

Doamnei Desanca, Iubirea mea

Iubirea mea, de aș putea înflori
Cu toate rozele albe, galbene și purpurii,
Cu fiecare anotimp ce trece prin mine
Să înfloresc mai aproape de Tine.

Iubirea mea, de aș putea să fiu rouă
Să mă strivești sub tălpile-amândouă,
În abur nevăzut să rătăcesc cu vântul,
Să Îți sărut sfielnic pașii și veșmântul.

Iubirea mea, un fulg să fiu de-aș putea
Să zăbovesc o clipă, o clipă-n palma Ta,
Să mă topesc ușor în lacrimi de cristale
Sub sărutul sfânt al mâinilor Tale.

Doamne, Doamna mea, de-aș putea muri
Cât pentru o viață-ntreagă în fiecare zi,
De fiecare dată atunci când mă trezesc
Mai mult cu o viață să simt că Te iubesc.

Îmi iartă neputința de-a Te iubi mai mult,
Mă poticnesc tăcută în trupul meu de lut,
În inimă și-n gând eu port icoana Ta
Rămâi pe veci - Lumina mea!

Monica Gatea

Liniște

Asemeni unei umbre în plină zi
vă regăsesc în mintea mea.
Prin fața ochilor vă zăresc
dincolo de lumânare,
atunci când citesc o sfântă carte - rugăciune.
Poate am greșit,
dar știu că mă veți ierta
că a trecut un timp
în care nu v-am uitat, cum aș putea?
Dar nu v-am mai ascultat vocea,
liniștea sufletului meu...

Ce este sufletul?
Lăcașul unui înger,
mireasma unui Templu
dărâmat într-o zi și reclădit în trei,
ceva ce nu se citește sau scrie,
ceva ce nu se vede și nici nu se aude,
ci doar se simte,
este mărimea așteptării înfrigurate,
dimensiunea speranței
în fața unui ,,Nu" absolut,
este cel care te poate înălța
mai tare și mai sus chiar decât gândul,
cel care-ți amintește că nu ești
niciodată singur.

Sunteți...
și sunteți în sufletul meu
sunteți Poarta cea mai înaltă
la care am bătut și mi s-a deschis,
sunteți Lumina
în seceriș de întuneric,
prima Stea
în fața drumului meu de gânduri.

De departe vă spun:
căldura inimii mele și speranța
nu se vor topi până-n clipa
când veți citi aceste rânduri
și nicicând după aceea...

Cu multă dragoste și nemărginită speranță,
Andrei - cel care încă nu cuvântă, Gela și Iulian Albu

Iubita mea Doamna Desanca, Dumnezeul sufletului meu și Mântuitorul vieții mele

Sunteți doctorul sufletelor și al trupurilor noastre
Cu umilință și durere strig către Dumneavoastră:
Vindecați-mi durerea, tămăduiți-mi patimile sufletului și trupului meu!
Acoperă-mă cu puterea Ta, Duhule Sfânt!
Ridică-mă din patul durerilor, ajută-mă să merg!
Te iubesc, Duhule Sfânt, Doamna sufletului meu,
Te voi iubi și dori în fiecare zi a vieții mele!
Iartă-mi toate greșelile, cele cu voie și cele fără voie,
Încetează-mi boala, potolește-mi durerea!
Cu mâinile Tale cele sfinte și puternice,
Vindecă-mi copilașii cei triști, ajută-mă să-i cresc!
Doamna sufletului meu, vindecă-mă!
Doamna mea scumpă și dragă,
În genunchi îți cer milă și ajutor!
Dumnezeul meu cel scump și drag,
Vă iubesc cu aceeași dragoste ca pe
Mântuitorul Iisus Hristos!
Duhule Sfânt, Doamna mea, Dătătorule de viață,
Duhule Sfânt, slavă Ție!
Dumnezeul vieții noastre, nu mă părăsi!

Valentina Miu

Împlinească-se voia ta, femeie! Amin.

O floare minunată

Într-o poieniță a-nflorit o floare,
O floare minunată cum nimeni nu mai văzuse vreodată.
Ea toată strălucea, poienița în lumină scălda.
Cu a ei splendoare, cu zâmbetul de soare,
Ea, poienița lumina și toate florile le încălzea.
Toți se minunau când pe sfânta floare o vedeau.
Trecură zile, luni și ani și tot mai mulți o iubeau...
Dar vai! Într-o zi, pe la-nserate,
Mii de spini o-nconjurase,
Tot mai mulți la rădăcină și mai mulți la tulpină.
În zadar se zbătea floarea că de ei scăpare nu avea,
Și vai! Că nu se mai vedea...
Poienița se umplu de freamăt și de plânset și de jale,
Pământul se cutremură de a ei plecare,
Doar un semn cu mâna a făcut și nu s-a mai văzut.
Trecură zile, luni și ani și poienița tot o plânge,
O plânge că s-a dus și nu se mai întoarce.

Diana Ana Pușcaș
Porumbiță măiastră venită din zarea albastră,
Porumbel călător venit pe aripi de dor
De la al meu Mântuitor,
Floare albă de mai,
Ai sădit în sufletul meu
Iubirea cea adevărată,
Cel mai scump giuvaier
Ce a existat vreodată.
Duh Sfânt coborât din cer pe Pământ,
Scumpă Stea, ai adus sufletului meu
Odihna, pacea adevărată, mântuirea.

Mihai Lemnaru

Fiindcă știi tot, ne ierți tot!

Ai știut, Doamne,
că-n lumea asta
eu mă chinuiesc
și drumul către Tine
mereu îl rătăcesc,
că în biserici, Doamne,
prea rar eu am intrat
și gândul către Tine
prea rar l-am îndreptat?
Orbecăiam în beznă, credință
nu știu de mai aveam
sau doar un
,,Doamne, ajută-mi!"
la greu eu îngânam?
Cu toate astea,
Tu, Doamne, m-ai iertat,
și spre Arad, la Templul Luminii,
pașii mi i-ai îndreptat;
eu n-am ajuns acolo
doar dintr-o întâmplare,
nici ca trupul să capete
o simplă vindecare.
Tu, Doamne, mi-ai pus în gând
cele patru cuvinte:
Desanca,
Lumină,
Forță,
Bunătate
și ai știut că-n poarta
Templului voi bate,
iar Fiica Ta ce-mparte
Lumina de la Tine,
c-o îmbrățișare usca-va-mi
lacrimile amare!
Nu ochii ci sufletu-mi plângea
c-am ocolit
atâta amar de vreme
Împărăția Ta!
Știu, Doamne, acuma
ce am eu de făcut
cu trupul, cu gândul, cu vorba,
Fiicei Tale, eu îi voi face scut!
Căci Doamna Desanca este
Cel
pe care lumea Îl așteaptă
să vină pe Pământ!
Voi oameni,
aflați că-i lângă noi!
De șapte ani v-așteaptă,
dar voi, de spirit goi,
nu credeți ce se-ntâmplă!
Ați uitat ce-a zis Domnul Iisus
la-ntoarcerea în ceruri,
că veșnic ne va iubi
și ne va da ajutor,
iar la sfârșit veni-va
un alt Mângâietor?
Duhule Sfânt,
De ce nu cred ei oare
că ai venit?
Nu-i doar o întâmplare,
așa stă scris din vremi străvechi
în cărțile preasfinte,
dar ei le cred numai povești,
nu vor să ia aminte.
Dar tot ce a fost prorocit
treptat se împlinește:
o lume e în asfințit,
și-o alta se ivește.

Silvia Dima

Șatra de vânt

Am citit multe versuri...
Am înțeles a lor cuvânt,
Și mai ales
Îndemn.

Dar frumusețea din 
,,Șatra de vânt"
N-am întâlnit-o niciunde,
Nicicând...

Doamne, atâta duioșie, iubire, tristețe,
Dragoste...
Toate la un loc, formează
,,Șatra de vânt".

Mă întreb ce-a fost în inima
Autoarei -
Câtă durere, câtă înălțare,
Câtă culoare...
În ,,Șatra de vânt".

Aici găsești iubirea de mamă, de tată,
De locurile natale,
De copilărie...
Găsești tot ce-i frumos pe Pământ,
Într-o carte mică:
,,Șatra de vânt".

Aici cauți liniștea
Pe care n-ai găsit-o
Între noi,
Pe acest pământ...
Dacă vrei să zbori,
Să fii în Cerul Sfânt,
Să-ți amintești
Că ai fost nefericit,
Dar că poți să fii fericit,
Ascultă
,,Șatra de vânt"!

Ador poezia,
Ador autoarea,
Toate poeziile le iubesc,
Dar ,,înălțarea" spre lumină
Mi-a dat-o
,,Șatra de vânt"!

Dochița Nodiș