publicate în Trăiesc în lume printre voi, vol. IV
Doamne, Slavă Ție!
Astăzi inima mea cântă
Imn de bucurie.
Bun venit, Lumină sfântă,
Doamne, slavă Ție!
Liră îmi este inima
Și îți cânt mereu,
Bun venit, Lumina mea,
Slăvit fie Dumnezeu!
Veniți toți să înălțăm
Imn de bucurie,
Domnului să ne închinăm,
Doamne, slavă Ție!
Ruga nu mi-a fost în van,
O, ce bucurie!
Mai rămâi cu noi un an,
Doamne, slavă Ție!
Îngerii în cer îți cântă
Imn de bucurie,
Slavă Ție, Doamnă sfântă,
Doamne, slavă Ție!
Monica Gatea
Taine
M-aș face în taină mângâiere,
M-aș schimba în taină în sărut
Să trec ușor ca o părere
Pe rănile ce te-au durut.
M-aș face în taină un izvor,
M-aș face în taină floare,
Petale calde, stropi de dor
Pe rana ce te doare.
M-aș face în taină un cocor
Să pot zbura la Tine,
M-aș schimba în taină în alb nor
Și te-aș ascunde în mine.
Dar nici o taină pentru Tine
Și nici o taină în fața Ta,
Eu te-am ascuns adânc în mine
Și te iubesc, Lumina mea!
Dar prin ce taină ai făcut
În suflet crini să mi se-aștearnă?
Ce primăvară ai făcut,
Lumina mea, în plină iarnă?
Monica Gatea
Numai omul nu te știe
Am întrebat despre Tine o floare
Dacă știe cine ești să îmi spună.
Pierdută în parfum și în culoare
A tresărit în gingașa-i cunună,
Un freamăt străbătând petalele grădinii:
,,Preaslăvit numele ei, Ea e Regina Luminii!"
Am întrebat luna și stelele despre Tine
Dacă știu cine ești să îmi spună.
,,La picioare eu îi stau și o oglindesc în mine!"
A spus luna, iar o stea: ,,Noi îi împletim cunună!''
Apoi stelele și luna, strălucind pe boltă sus:
,,Desanca e Împărăteasa, e Mireasa Domnului Iisus!''
Am întrebat despre Tine și vântul
Să îmi spună dacă știe cine ești.
Ce simfonii astrale au străbătut pământul
Și-acorduri triumfale din slăvile cerești
Au zguduit văzduhul înfiorat de-un cânt:
,,Preaslăvit numele Ei! Desanca e Duhul Sfânt!''
Am întrebat un om despre Tine
Să îmi spună dacă știe cine ești Tu.
Cu ce mirare s-a uitat la mine
Și mi-a răspuns cu nepăsare: ,,Nu!''
I-am spus cine ești, i-am spus că ai venit.
El m-a privit cu îndoială și a plecat grăbit.
Monica Gatea
Flori de gând
Era în Florar o sfântă sărbătoare
Când v-am întâlnit întâia dată,
Când a plouat cu flori și soare
Și lacrimi de iubire-adevărată.
V-am visat înainte de a vă întâlni
Dar n-am știut cine sunteți, decât
Când v-am văzut în acea zi:
Erați Doamna Desanca și atât!
Mă simțeam ciudat și-mi era frig,
Erați atât de iubitoare și de blândă
Și nu știam de ce îmi tot venea să strig:
,,Vă rog să mă iertați, O, Doamnă Sfântă!''
Și nu știam de ce simțeam la fel
De parcă-aș fi văzut pe Domnul răstignit,
Mă întrebam de sunteți El,
Aș fi îngenunchiat, dar nu am îndrăznit.
V-aș fi privit o viață chipul
Și glasul l-aș fi ascultat mereu,
Trecea în goană parcă timpul,
Să plec mi-era atât de greu.
Mă întrebam mereu ce simt.
Era un dor ca o chemare,
Era atât de nou și nu voiam să mint
Dar, Doamne, cât doream o-mbrățișare!
Când m-ați îmbrățișat, îmi amintesc,
Mi s-a părut că nu am trup, că zbor,
Am vrut să spun că vă iubesc,
Dar n-am putut deși simțeam că mor.
Ca toți, și eu m-am întrebat
Cine sunteți, ce faceți pe Pământ.
Pe cer, un porumbel de-un alb imaculat
Mi-a arătat că sunteți Duhul Sfânt.
Iertați-mă, m-am îndoit - mărturisesc -
Nu puteam să cred că chiar și eu
În viața asta să Îl întâlnesc
Și să-L ating pe Dumnezeu.
O vară, ca un vis, prea repede a trecut
Și, Doamne, mi-ați dat atâta fericire
Și-atâtea daruri mi-ați făcut,
Dar mai presus de tot, mi-ați dat iubire.
... Acum e trist și este toamnă,
Curând se schimbă anotimpul.
Cât vă iubesc, O, Sfântă Doamnă,
Și cât de nemilos e timpul!
Când știu ce-aproape e plecarea -
O, Doamnă, ce tristețe strâng!
Mă copleșește disperarea
Și nu mai știu decât să plâng.
Deși nu vreau să vă rănesc
Și știu că nu am nici un drept,
În gând eu tot mai îndrăznesc
Ca să vă strâng la piept.
Vă strâng cu dor și cu tristețe,
În suflet lacrimi tremurând,
Cu patimă și cu tandrețe,
Vă-mbrățișez cu flori de gând.
Monica Gatea
Lecția de iubire
Duhule Sfânt, te rog mă iartă, știi
De o vreme sunt tristă în fiecare zi!
Îți văd trupul frânt, frânt și obosit
Și știu, și pentru mine atât ai suferit!
Povara ce o duci atât este de grea!
E crucea-ntregii lumi, este și crucea mea.
Picioarele te lasă, prea mult ai alergat
Și știu că și pe mine pe brațe m-ai purtat.
Mâinile îți sunt aspre căci au trudit din greu,
S-au înțepat și-n spinii din sufletul meu,
Prea palid ți-este chipul și tâmplele te dor
Și eu am fost, știu bine, de gheață rece nor.
O mare de durere în inimă ai strâns
O, știu, și pentru mine ai suspinat si-ai plâns.
Ți-e inima zdrobită deși zâmbești senin,
În cupa lumii plină și eu am pus pelin.
Tu arzi. Ești torță vie, un foc sacru, nestins,
Și eu am fost tăciune pe care l-ai aprins.
În schimbul suferinței mi-ai dat doar fericire,
Mi-ai dat cea mai frumoasă lecție de iubire!
Îmi iartă gândul de acum - tare aș vrea să am puterea
Să te învelesc doar cu iubire, măcar o zi să uiți durerea!
Dar sunt doar efemeră clipă, iat Tu ești Nemurire,
Primește lacrimile mele, sunt lacrimi de iubire!
Monica Gatea
De toate-s vinovată
Doamne, mereu m-am întrebat
Eu cine-am fost cu-adevărat
Atunci când Te-au crucificat?
Am fost eu Iuda sau Pilat?
Ostașul ce Te-a-nsulițat?
Am fost acel ce Te-a scuipat
Sau cel ce pietre-a aruncat?
Mă iartă, Doamne, c-am greșit,
Sunt toți cei ce Te-au răstignit!
Mă iartă, Doamne, Ceresc Tată,
Că sunt de toate vinovată!
Monica Gatea
Binecuvântat fie Domnul Dumnezeu!
Noi, Tată, Te iubim și Te vom slăvi cât va fi lumea!
Vom iubi unica Biserică a Ta, ce va fi neîncăpătoare,
Vom iubi, vom mângâia podoaba Case Tale.
Noi, Tată, nu ne vom schimba.
Iubirea, credința și lumina vor fi hrana vieții noastre.
Îți mulțumim, Tată, că ne-ai ales să vestim lumii
Pe Trimisul Tău, care cu iubire, lumină ne răsfață
Și bogății și daruri ne împarte!
Îți mulțumesc, iubit Tată, că de ele am și eu parte!
Doamne, Te iubim cât va fi Cerul și Pământul!
Așa să ne ajute Dumnezeu! Amin.
Stelian Gagu
Tot mai...
Tot mai tristă mi se pare
Fața Ta de griji cuprinsă,
Tot mai grea ți-e crucea mare
De-ale noastre patimi.
Tot mai mare e povara
Ce o duci Tu pentru noi,
Tot mai umezi îți sunt ochii
Când ne vezi plini de nevoi.
Tot mai grele aceste zile,
Ce pe umeri te apasă,
Tot mai lungă această cale,
Până ajungi la Tine acasă.
Tot mai mare-ți este mila
Ce în ochii triști o porți,
Tot mai grea îți este munca
Cu cei vii și cu cei morți.
Tot mai mult se-apropie ceasul
Când pe Noly-l părăsești,
Tot mai mult ai vrea cu dânsul
Clipele să-ți prelungești.
Tot mai crude mi se par
Zilele ce vor veni,
Tot mai greu și mai amar
Ceasul când ne'ei părăsi.
Eugen Vlad
Doar mâinile acestea
Doar mâinile acestea, sub semnul preacredinței,
Ce se deschid în noi, sub semnul sfintei cruci,
Sunt mâinile divine, povara suferinței
Ce Tu, preasfântă Doamnă, doar singură o duci.
Doar mâinile acestea, sub semnul împlinirii,
Ce liniște împart și-aici și la distanță,
Sunt mâinile divine, sunt patima iubirii
Iar nouă le-ntinzi ca ultimă speranță.
Doar mâinile acestea, sub semnu' împreunării,
Înalță rugi fierbinți la Tatăl cel Ceresc,
Sunt mâinile divine, ce-aduc Lumina zării
În fiecare ființă... apoi o risipesc.
Doar mâinile acestea, sub semnul mângâierii,
Ne-alină întristarea, c-așa e scrisul sorții,
Sunt mâinile divine, sunt mâinile-nvierii
Ce ne-au întors pe mulți de la hotarul morții.
Doar mâinile acestea, sub semnu' îmbrațișării,
Cu milă și credință ne-au binecuvântat,
Sunt mâinile divine, sunt clipa înălțării
Spre lumi fără de ură și fără de păcat.
Doar mâinile acestea, sub semnul armoniei,
Ce scriu iubire sfântă în sufletele reci,
Sunt mâinile divine, sunt gestul omeniei
Și semn al urmei Tale, pe unde astăzi treci.
Doar mâinile acestea, sub semnul cel nescris,
Deschid către Iisus o luminoasă cale,
Sunt mâinile divine ce Tatăl le-a trimis
S-aducă-n noi Lumină din Lumea lui Iisus.
Mioara Lupescu
Rugăciune
Vino, Duhule Sfânt!
Vino, Doamna Desanca!
Vino, Mireasă Preaiubită a Domnului Iisus!
Luminează mințile noastre,
Aprinde inimile noastre și
Creează în noi un duh statornic!
Amin
Ștefana-Luciana Iosim
Eu sunt Calea, Adevărul și Viața
Când a venit Lumina în lume,
oamenii au iubit mai mult întunericul
și au rămas orbi.
Și de atunci conduce orb pe orb
Și cad mereu în gropi!
Când a venit Viața în lume,
oamenii au iubit mai mult moartea
și au rămas morți.
Și de atunci aici, pe Terra, morții
își tot îngroapă morții lor!
Când a venit în lume Calea,
oamenii, orbi fiind, nu au văzut-o
și au rămas să o caute.
Și de atunci, tot rătăcesc mereu
prin întunericul etern!
Când a venit în lume Fiul
cu carte de la Tatăl cel Ceresc,
oamenii-l căutau pe Dumnezeu.
Dar nu-l vedeau de cataractă
și-atunci L-au urcat pe cruce!
Acum, când Duhul Adevărului a venit
și le glăsuiește prin Femeia înveșmântată-n Soare
și cu Luna la picioare,
lumea își va aminti că a venit cândva...
Fiul Omului și i-a spus: ,,Vedeți să nu fiți amăgiți!"
O lume care, în pornirea ei bezmetică,
chiar a crezut că L-a salvat pe Tatăl,
răstignindu-i, cu dușmănie, Fiul.
Și noi, de 2000 de ani citim în zadar Cartea
de la Tatăl adusă, cu jertfa Fiului!
Pentru întreaga lume oarbă, Te rog, Doamne,
operează-ne de cataractă și fă-ne
ca să vedem Viața, ca să ne dăm seama
că suntem morți cu toții
și trebuie să înviem!
Victorian Boagiu
Sacrificiul suprem
Tu, Doamna mea preasfântă,
Cu sânge ai plătit
Păcatul omenirii
Și iar ne-ai mântuit.
Noiembrie fuse luna
În care-ai suferit,
Cu sângele preasfânt
Tu, zână, ai plătit.
Dar nu ca și Iisus,
Crucea avuși altar,
Ci patul de spital
Și-un bisturiu barbar.
Pe tine bisturiul
De sus te-a sfârtecat
Și sângele tău sfânt
Pe masă l-ai vărsat.
A ta crucificare
Acolo se făcu,
Legată de picioare,
Legată și la mâini.
Și sângele pierdut-ai
Pân' la ultimul strop,
Cu moartea te-ai luptat
Și-ai biruit pe loc.
Iar Tu, Doamnă Desanca,
Duhule scump și sfânt,
Asemeni lui Iisus
Din moarte ai venit.
Cu nerăbdare mare
Aștepți ziua sortită,
Când din mijlocul nostru
Lăsa-te-vei răpită.
Și iar te vei întoarce
La locul tău din cer,
Mireasă a lui Iisus,
Să fii una cu El.
Lavinia Barbilian
Marele Adevăr
Când noaptea e senină
Pe cer apare luna
Și ea pe-ntreg Pământul
Și-a revărsat lumina.
Lumina ei astrală
Lumină din Lumină,
Căci Duhul Sfânt Desanca și lunii
Îi este stăpână.
Stăpână și regină
E peste univers
Acest sacru mister
Nu toți l-au înțeles.
Iar Duhul Sfânt din Ceruri
E pe Pământ cu noi,
Desanca se numește
E Marele adevăr.
Mare este Adevărul
Și este minunat:
Duhul Sfânt din Cer
În Ea s-a întrupat.
Lavinia Barbilian
Fără Tine
Fără Tine, Lumina mea, nimic nu are viață
Și florile-au murit și florile-s de gheață.
S-au ofilit în lacrimi, plătind tribut iubirii,
Să fie oare-acestea prologul despărțirii?
Fără Tine, fără zâmbetul Tău minunat
Doar inimi triste și-un cer prea înnorat,
Doar chipuri mohorâte și nici un strop de soare
Să fie oare-acestea un exercițiu de plecare?
Prea tristă e absența făpturii Tale sfinte,
Mă rătăcesc prin lacrimi și-aducerile aminte,
Te-am căutat cu sete în sufletu-mi prea slab
Așa cum cauți oaza într-un deșert arab.
Să fie absența Ta, doar palidul răgaz,
Un preambul al clipei numită - bun rămas - ?
Mărturisesc că în taină eu încă Te mai rog
Să-Ți mai amâni plecarea, prea tristul epilog.
Monica Gatea
În noaptea de Ajun 1998
Ard lumânările în brazi
Pe drum se aud colinde,
Zăpada, văl imaculat,
În noapte se întinde.
Cu brad frumos împodobit
Templul Sfânt ne primește,
Iar când Mireasa a sosit
Colinda se pornește.
E datina ce din străbuni
Stă să ne amintească
Că s-a născut pruncul Iisus
Ce pentru noi avea să pătimească.
Cadouri și colac
La toți Ea dăruiește
Cu bucurie ce nu s-a văzut
De când - Crăciun - se pomenește!
Și îngerii uimiți privesc
Din cerul cel de sus,
La sărbătoarea ce-o-nchinăm
Mântuitorului Iisus.
Colinzi și cântece de slavă
Se-nalță către cer,
Unde se află dezlegarea
Acestui sfânt mister.
Și-s artificii pe Pământ
Cu stele-ngemănate,
Lumini ce îngerii aprind
Măicuței Preacurate.
,,Bucură-te, Marie,
Cea plină de har,
Domnul este cu Tine
Și binecuvântată ești Tu între femei,
Și binecuvântat este
Rodul trupului Tău - Iisus! Amin."
Silvia Dima
****
Te colindăm, Pasăre Sfântă,
Ce-n cer ai zburat.
Dar te-ai întors iar înapoi
La Fiul scump și drag
O, rămâi, rămâi cu noi,
Tu, Pasăre măiastră,
Ești Fiica acestui pământ!
Desanca, nume sfânt,
Păstorul cel iubit
Ce turma ți-ai unit.
Dochița Nodiș
Domnului Iisus
De mă auzi din lumea Ta,
Iisuse, Domnul nostru Sfânt,
Coboară o clipă în lumea mea
Și-ascultă-mi inima plângând!
Iisuse, Domnul nostru Mare
Din sfinte-mpărății cerești,
Îți cer și astăzi îndurare
Că Te-ai născut să pătimești!
Doar Tu știi câți ai ajutat...
Și orbi... și surzi... și șchiopi... și goi...
Și drept răsplată Te-au trădat,
Iisuse Sfânt, ce ești în noi!
Ți-au dat oțet în loc de apă
Ca setea să Ți-o potolești,
Te-au pus la stâlpul infamiei
Deși știau că îi iubești.
Mă doare crucea ce ai dus,
Mă-nțeapă spinii de pe frunte,
Mă arde sângele ce-a curs,
Mă dor și rănile prea multe.
Mă dor piroanele bătute
În sfânte mâini și în picioare,
Iar plânsul Mamei disperate
Și-astăzi încă mă mai doare.
Mă-ntreb și-acum ce a simțit
Atunci Martira neputinței,
Când Fiul Ei sta răstignit
Să-și bea paharul suferinței.
Ai meritat? - mă-ntreb mereu -
Iisuse Sfânt, icoana mea,
Ce ai simțit? Nu Ți-a fost greu
S-o vezi plângând pe Mama Ta?
Tu pentru noi ai suferit
Și-ai îndurat atâta chin,
Vin azi la trupu-Ți răstignit
Și cu durere mă închin...
Și după 2000 de ani,
Iisuse Domn, iar ai venit
Prin Doamna Sfântă ce-i trimisă
Să-ndure tot ce-ai pătimit.
Durerea însă e prea mare,
Îndură-Te... și nu lăsa
Călăii lumii, bestii, fiare,
S-o răstignească și pe Ea!
Ar fi cumplit ca să trăiesc
S-o văd cerându-Ți ajutor,
Iisuse Doamne, o iubesc
Și aș vrea în locul Ei să mor!
Există însă o lege nescrisă
Că Duhul Sfânt... și Doamna mea
De Tatăl Sfânt a fost trimisă
Să ducă o cruce ca și a Ta.
Și singură trebui' să poarte
Povara Crucii pe Pământ,
Dar ca s-o ducă pân' la capăt
S-o ocrotești, Iisuse Sfânt!
Mioara Lupescu
Certitudine
E cert că Duhul Sfânt
La noi e pe Pământ,
E cert că în Arad
E Dumnezeu cel Sfânt.
Puțini sunt cei ce cred
Că este adevărat
Că într-un simplu Om
Din nou s-a întrupat.
S-au scurs două milenii
Și doar un an mai e.
Ori n-a venit sorocul
Cel scris în Biblie?
Căci nouă-n lumea asta
Iisus ne-a și trimis,
Cum prin al Său cuvânt
Atunci ne-a fost promis.
Ne-a fost trimis în lume
Un alt Mângâietor,
Asemeni lui Iisus
Ne e mântuitor.
Se știe că Trimisul
Nume nou va avea:
Nu-l va chema Iisus
Îl va chema Desanca.
Desanca-n lume-nseamnă
Tot ce e Dumnezeu:
Și Tatăl Sfânt și Fiul
Și Duhul Sfânt din cer.
Căci în această Doamnă
Sunt ,,Toți Trei" contopiți,
De-a pururea Aceștia
Vor fi nedespărțiți.
Lavinia Barbilian
Mai e puțin
Ma e puțin, o clipă
De grele suferinți
Și Tu, Regină Scumpă,
La cer Te vei sui.
Greu Ți-a fost în lume
Printre ,,ai Tăi copii",
Căci ei din necredință
Pe Tine Te-au lovit.
Dar Tu, Scumpă Regină,
Milă ai avut de ei,
Lumină și Iubire
Le-ai dăruit mereu.
Și vindecarea-n lume
Tu iarăși ne-ai adus,
Ne-ai mântuit pe noi,
Spre Dumnezeu ne-ai dus.
Te-ai întrupat în Doamna
DESANCA NICOLAI,
Ești Duhul Sfânt din ceruri
Ești Dumnezeu din Rai.
Lavinia Barbilian
Credința
O flacără se-nalță, străpunge infinitul
Și-o voce ca de tunet străbate atunci abisul.
E focul sacru, cuvântul creator,
Unirea lor e Viața, Lumina,
E marele Adevăr.
E Adevărul ce trebuie urmat!
Cândva-n această lume Iisus L-a întrupat,
Sperând că noi, văzându-L, crezare îi vom da
Că Dumnezeu, Îi dă puterea
De a ne salva.
Dar suflete haine, în lumea asta nu L-au acceptat
Și Dumnezeu, de om a fost crucificat.
Cu sânge a plătit iubirea ce ne-a dat
Având apoi puterea de a ne și ierta.
Și nici acum, când ceasul
Secunda de sfârșit stă ca să bată,
Nu înțelegem că judecata fi-va
După a noastră faptă,
Biruitori ne credem în ignoranța noastră.
Azi întrupat în Doamna Desanca,
Duhul Sfânt venit-a să împartă
Lumina pe Pământ.
Ne vindecă, ne ocrotește și cu iubire mereu ne fericește,
În haine de lumină, trupul ne învelește.
Obol de sânge a dat, ca și Iisus odată,
Ca și Iisus asemenea, Doamna
E astăzi contestată.
Când sufletul și trupul cu drag ni-l oblojește,
Gloata nepricepută fapta-I batjocorește.
Privirea dătătoare de iubire și credință
Ce Dânsa o apleacă spre a noastră suferință,
Mulți au tratat-o cu mare răutate
Și n-au văzut nici mila
Ce sufletu-I străbate.
Nu vă-ndoiți o clipă, Iisus e pe Pământ!
E cealaltă Treime, adică Duhul Sfânt!
Mulți îi simțiți prezența în inimă și-n gând,
Când șoapta de iubire inima vă străbate
Și-n fiecare vorbă e-un strop de bunătate.
Așa se manifestă Lumina cea de sus
Și cine ne-o împarte e însuși
Sfântul Duh.
Pe El, Mântuitorul ni L-a lăsat cândva
Să ne arate drumul spre Împărăția Sa.
Desanca se numește acest Sfânt Mesager
Care cu vocea, cu ochii, cu mâinile
Împarte Lumina din Eter,
Ne aduce de la Tatăl Ceresc iubirea infinită
Pe care omenirea din veci a fost zidită.
Cum cred că Dumnezeu e al Lumii Început
Cred, Sfântă Doamnă, că sunteți Mireasa lui Iisus,
Duhul Cel Sfânt aievea coborât
Din mila și iubirea Tatălui Preasfânt.
Deși eu ochii n-ar trebui să mi-i ridic din tină
Nu pot privirea-mi s-o despart
De chipu-Ți de Lumină.
Cu toată ființa îmi cer acum iertare
Că nu găsesc în mine iubire și mai mare!
Silvia Dima
Cum poți?!
Cum poți ca om
Să nu iubești Lumina?!
Dacă și un bob de grâu
Sau de neghină,
Când în pământ l-ai pus,
Se străduiește
Să străbată tina
Și spre Lumină se înalță
Drept în sus.
Cum poți să nu-nțelegi Iubirea?!
Când și unui trandafir de-i spui
,,Eu te iubesc",
Îl vezi cum își desface a lui corolă
Parcă ar vrea să-ți spună:
,,Muțumesc".
Când și un pui de pasăre
De-l iei în mână
Și-i mângâi penele și îl alinți
Se-ntoarce și-ți mănâncă apoi din palmă
Și în căușul ei își face cuib.
Tu, om care te crezi presus
De toate acestea,
Cum poți să nu-nțelegi
Că mângâierea, iubirea și lumina
Sunt daruri ale Tatălui Ceresc?
Iar Duhul Lui Cel Sfânt ni le împarte
Prin Doamna Desanca,
Nume sfânt al întrupării-I pământești.
Fă-te un bob de grâu
Fă-te o floare,
Sau o pasăre și zbori
Până la templul din Arad,
Acolo unde Doamna Desanca
Îți va da Lumina,
Cu care poți să treci
Al veșniciei prag!
Silvia Dima
Cu toată viața
Ți-am rănit inima de atâtea ori
Și nu am regretat,
Ți-am înflorit pieptul cu flori
De sânge și nu mi-a păsat.
Și Tu, Tu cât m-ai iubit!
Și nu am știut.
Și dacă acum Te-am găsit
Știu, Tu ai vrut!
Acum, când fără să vreau Te lovesc
Mă doare lacrima Ta,
Când, fără să vreau, Te rănesc,
Durere e în inima mea.
Și, Doamne, cât mă iubești,
Lumină e iubirea Ta!
Merit tot ce-mi dăruiești,
Merit eu, Lumina mea?
Cine am fost și cine sunt, poate
Voi ști la timpul potrivit...
Dar vreau acum să Te iubesc cu toate
Viețile pe care le-am trăit!
Monica Gatea
Dorul de Tine
Nimic pe pământ mai frumos
Decât clipa când brațele Tale, duios
Mă strâng la piept cu iubire
Și sufletu-mi râde și plânge de fericire.
Nimic pe pământ nu are strălucire
Ca zâmbetul Tău, ca cerul dintr-o privire
Cu care mă-nvălui ușor
Și sufletu-mi tremură de-un tainic fior.
Nici un dor pe pământ,
Ca dorul de chipul Tău sfânt.
Nici, nici un dor atâta nu doare
Ca dorul de o îmbrățișare,
Ca dorul de un zâmbet, de o privire,
Ca dorul de Tine.
Monica Gatea
Iubirea Ta
Nimeni, nimeni nu m-a iubit
Așa cum Tu m-ai iubit!
Nimeni, nimeni nu mi-a dăruit
Ce Tu mi-ai dăruit!
Nimeni, nimeni nu mi-a dat
Atâta fericire!
Nimeni, nimeni nu mi-a iertat
Atâta rătăcire!
Și mă iubești,
Și-mi dăruiești,
Și iertare, și iubire,
Și fericire...
Și plâng. Și Te caut. Și Te iubesc!
Și încerc să nu mă gândesc
Că într-o zi vei pleca...
Și dor și tristețe e-n inima mea!
Și plâng.
Și nici o iubire pe acest pământ
Nu este ca iubirea Ta.
Când pleci unde să Te caut, Lumina mea?
Lacrimi. Și-aș vrea
Atunci când Tu vei pleca
Să adorm și la Tine să zbor
Să îți spun cât îmi este de dor
Și să mă ierți dacă nu mai doresc
Din somnul acesta să mă trezesc...
Monica Gatea
Doamnă, Dumnezeule, Duhule Sfânt
Doamnă, Dumnezeule, Duhule Sfânt,
De câte ori trupul Ți-ai frânt
În genunchi, cu ochii în lacrimi,
În fața trupurilor noastre răpuse de patimi!
Doamnă, Dumnezeule, Duhule Sfânt,
De câte ori trupul Ți-ai frânt
În genunchi, cu sudoare pe față,
Să ne întorci de la moarte la viață!
Doamnă, Dumnezeule, Duhule Sfânt,
Până la sânge trupul Ți-ai frânt!
Și-ai îndurat pentru noi umilința
Și Te-a durut batjocura și necredința.
Doamnă, Dumnezeule, Împărate Ceresc,
Nimic nu îți este străin din ce e omenesc.
Și toate le-ai răbdat pentru noi din iubire,
Să ne scoți la lumină, să ne dai mântuire.
Mare e mila, îndurarea și dragostea Ta
Dumnezeule, Duhule Sfânt, Lumina mea!
Monica Gatea
Doamna sufletului meu
Doamnă-n păr cu stele
Și învelită-n soare,
Gândurilor mele
Le ești sărbătoare.
Doamna mea din stele,
Doamna mea din lună,
Gândurile mele
În cântec se-adună.
Te-nvelesc în cântec
Ca într-o maramă,
Și ca-ntr-un descântec
Sufletu-mi Te cheamă.
Preasfântă Mireasă
Gând de gând se leagă,
Ești tot mai frumoasă
Și-mi ești tot mai dragă!
Doamnă din Lumină
Și din curcubeu,
Ai făcut grădină
În sufletul meu.
O, rămâi, Regină,
În sufletul meu,
Doamnă din Lumină,
Doamnă Dumnezeu!
Monica Gatea
Desanca - Duh Sfânt
Nu știu, nu v-am văzut,
Nu vă cunosc...
Și mică mi-e credința!
Dar am simțit că pe Pământ
Iisus ne dă credința.
Ascult a Dumneavoastră voce
Și plâng - mică mi-e credința!
Eu nu știu, Doamnă,
Cum mai suporți
Să vezi ce-i suferința?
Te rog, O, Doamne, să mă ierți
Căci mică mi-e credința,
La această Doamnă, pe Pământ,
Alină-i suferința!
Nu știu, nu pot, dar am simțit
Prin mica mea credință,
Iisus, Desanca-i pe Pământ
Și Ea ne dă lumină și credință.
Noi, Doamne, toți, noi te rugăm
Căci mică ni-i credința,
Mai las-o o clipă sau un ceas
Să aline suferința!
Ea este Spirit și Lumină,
Ea știe, Doamne, ce e suferința.
A lumii cruce o are Ea de dus
Căci mică ni-i credința!
Prin Ea, noi, Doamne, te rugăm
Să-i luminezi ființa
La sânul Tău să ne primești
Să ne mărești credința!
N-am lacrimi, Doamnă, ca să plâng,
Dar simt în suflet suferința,
Mai dă-mi răgaz, mai dă-mi un timp
Să aflu ce-i credința!
Biro Peter
Cu dragoste, Doamnei Desanca
O, Tată preaiubit, Tu iar Te-ai îndurat
Și ai trimis la noi să spele de păcat,
Pe al Tău Fiu iubit, venit la noi din Cer,
Pe Duhul Sfânt cel bun, Lumină și Mister.
Cu nume nou venit-a, e printre noi acum
Și avut-a grea viața, cu multe pietre-n drum,
Și spini și lacrimi multe, durere adunată,
Și vrut-a să aline dureri, la lumea toată.
Și toate aceste chinuri, ce-s greu de îndurat,
Le-a dus cu demnitate, o cruce a purtat.
Noi însă, răi cum suntem, cum prea bine se știe,
Nu am crezut ca Domnul aici să reînvie,
Să vină printre noi, cu noi să locuiască,
Să aibă ca și noi, viața pământească.
Să fie o femeie cu nume minunat,
Desanca se numește, da, e adevărat!
A coborât la noi, aici e pe Pământ,
Lumina lumii-ntregi s-aducă, Duhul Sfânt.
Ne mântuie, O, Doamne, ne iartă că nu știm
Venirea Ei pe lume, cu toți s-o prețuim,
Să-ți cerem toți iertare, la Tine să venim,
Să ne naștem din nou, Lumină să primim!
Să fie bucurie, cum n-a mai fost nicicând
Că astăzi România este Pământul Sfânt,
Să-ți mulțumim, drag Tată, că iată, am aflat -
Ierusalimul Sfânt acum e la Arad!
O, frați români veniți, oriunde-ați fi plecați
Căci se adeverește, noi suntem binecuvântați!
Veniți și vă-nchinați cum n-ați făcut vreodată
Veniți, luați Lumina, păcatul vi se iartă!
Maria Hupca
Ultima venire
Pe-arena omenirii
Se joacă iar un rol:
A Doua Coborâre
A lui Hristos din Cer.
Da, El este Hristosul,
Dar nu este Iisus,
Credeți-mă, voi oameni,
E Duhul Sfânt de Sus,
Desanca se numește,
E darul mult promis!
Dar cine-n lumea asta
Ar recunoaște-n El,
Pe cel ce fuse-odată
Unic Mântuitor!
Istoria se repetă;
Decorul e schimbat;
Și-un alt Mântuitor
Din nou s-a întrupat
În Doamna cea preasfântă,
Desanca Nicolai.
Ea ne-a adus Lumina,
Iubirea și Credința
Căci Ea ne este viața -
Slujiți-o cu credință!
Și întruna, Doamna Sfântă
Ne-a repetat mereu:
E ultima venire
A lui Hristos din Cer!
Lavinia Barbilian
Presimțire
Simt, Doamnă, că-n ianuarie
În anul 2000,
N-am cui să-i mai spun:
,,Iubirea mea, rămâi!"
N-am cum să-ți mai urez
Ție, Doamnă, ,,La mulți ani!"
Căci Tu, în acest an
La cer te vei urca.
Te vei înălța, Desanca,
În văzul tuturor
Alături de Iisus,
Primul Mântuitor.
Și haos mare-n lume
Atunci se va crea,
Se va zgudui Pământul
Și cerul și marea.
Atunci ca și din moarte
Pe ei nu-i vei cunoaște.
Cu toți se vor trezi
Și vor vedea în Tine
Hristosul mult dorit.
A lor trezire, Doamnă,
Târziu de tot se face
Căci Tu, Duh Sfânt, Desanca
Pe ei nu-i vei cunoaște.
Lavinia Barbilian
Măreția Duhului Sfânt
Nu mă întreb prin ce mister
Mai vrei și poți să ne ajuți,
Căci forța Ta vine din Cer!
Dar mă întreb: chiar merităm?
Ne iei asupra-Ți suferința,
Ne dai a razei Tale alinare,
Îmbrățișarea Ta ne dă putere,
Iar vorba-Ți înțeleaptă alungă disperarea.
Tu plângi cu lacrimile noastre
Și din căușul mâinii binecuvântate
Ne dai să bem Lumina
Din care Dumnezeu ne face parte.
Plin este Templul de vibrații
Când Tu pășești printre bolnavi,
Iar din privirea Ta mângâietoare
Aflat-am mulți: ești singura salvare!
Și ceru-i albastru când Tu ne zâmbești
Deși norii stau parcă să cadă,
Parfum de magnolii în jur răspândești
Chiar dacă afară e zăpadă.
Ești bucuria ce-mi umple orice clipă,
Nu pot la Tine să nu mă gândesc.
Tu, ce de iubire faci risipă,
Crede-mă, și-n moarte o să Te iubesc!
Ești tot ce am primit mai bun în viață!
Pentru credința ce-n suflet mi-ai sădit,
Nu știu cum să ofer o altă plată
Decât genunchii să-i îndoi și să mă-nchin.
Lasă-mă, Doamnă, să adun cu un sărut
Lacrima, ce din durerea-Ți s-a născut,
Că trupul, ingratul trup de lut,
N-a fost în stare să suporte măreția
Duhului Preasfânt!
Silvia Dima
Gânduri de decembrie
Adevăr revelat a fost în '98
Că lunile ce-n ,,brie" se sfârșesc
Au culminat calvarul pământesc
Al Doamnei Luminii.
Simțeam că suferința vă e mare
Și-aș fi vrut să iau asupra mea,
Măcar a mia parte
Din cât ați luat și Dumneavoastră
Din suferința mea.
Cu lacrimi fierbinți, rugam pe Tatăl Sfânt
Să vă ocrotească și chinul să vă aline
Așa cum și cu noi o face Duhul Sfânt.
Că n-a fost tocmai timpul scris
Ca să ne părăsiți și să plecați
În lumi de paradis,
Sau oare Tatăl Cel de Sus s-a îndurat
Și ruga noastră a ascultat
Să vă mai lase încă o vreme printre noi?!
Nu știu!
Și nici nu stau să scotocesc
Tainele înscrise-n astrele cerești
Căci voia-Ți, Doamne, vreau s-o împlinești!
Dar știu ce mare bucurie am avut
Când de Crăciun,
Noi am venit și-am colindat
Și-n Templul Sfânt de la Arad
Doamna Desanca, cu Noly, Fiu-i drag
Ne-au așteptat.
Chiar dacă ,,Nunta-n Cer" s-a pregătit,
Pe El n-ar fi fost drept să-l părăsiți
Căci știm cu toții ce mult îl iubiți
Și ce nevoie are să-l mai ocrotiți.
Iartă-mă, Doamne,
De egoismul omenesc vorbește acum,
Dar când răbdarea-Ți, Doamne Iisuse,
Se măsoară în milenii,
Ce-nseamn-un an sau câteva decenii?!
Și încă o dată iertare în genunchi îți cer,
O, Doamne Sfinte,
Că vreau să mă mai bucur de darul Tău,
Lumina, ce ne-ai trimis-o pe Pământ,
E un privilegiu ce n-a mai fost
De 2000 de ani!
Silvia Dima
O bucurie!
Maică scumpă Preacurată,
Printre noi Tu ai sosit
Să ne-arăți calea cea bună
Celor ce nu știm nimic.
Tu ești Steaua luminoasă
Care calea ne-o arăți
Și cu vocea Ta blajină
Despre Domnul ne înveți.
Oamenii ce cred în Tine
Sunt iubiți de Dumnezeu,
Tu ești Maica Preacurată,
Maica, sufletului meu!
Doamnă Sfântă, te rugăm
Când ajungi ,,acasă",
Cere-i Tu lui Dumnezeu
Să ne ierte înc-o dată!
Tu ești Duhul Sfânt din cer
Ești Mireasă aleasă
Porumbița lumii-ntregi,
A aștrilor crăiasă.
Numele tău, Doamnă,
E Sfânta Treime:
Duhul Sfânt, Lumina.
Dumnezeu și Fiul.
Ce ești Tu-n cuvinte,
Eu nu pot descrie,
Dar un lucru-i sigur:
Ești o bucurie!
Ana - Maria Pop
*****
Lumină Sfântă
ce te numești Desanca,
Izvor de viață,
Speranța mea de bine,
mi-e dor de Tine,
mi-e tare dor de Tine!
Mi-e dor de liniștea din vocea Ta
ce-auzul ni-l alintă,
și de tumultul ce vibrează-n ea,
când rugă înalți spre
Sfântul Tău Părinte!
Mi-e dor de adierea de zefir
ca fâlfâierea aripei întinsă a
Porumbelului Imaculat,
ce-a coborât din zarea necuprinsă
și prin iubirea Lui cu Cerul ne împacă!
Mi-e dor de ochii ce vindecă
durerea ce-n noi s-a cuibărit,
de bucuria din privirea lor
de câte ori Tu moartea-i biruit!
Mi-e dor de mâinile
ce dau botezul de Lumină
și evlavia cu care
se unesc în rugăciune, când
cea mai iubitoare Fiică,
Tatălui se-nchină!
Mi-e dor și sper că n-ai să pleci
lăsându-mă în piept cu așa povară:
când spui că nimeni nu va mai veni
și a treia oară, simt c-am rămas
pentru vecie orfană.
Duhule Sfânt, mereu îmi spui
,,Eu sunt cu Tine!",
dar crede-mă, când Tu mă strângi în brațe
simt că mă înalț, mă înalț...
e atât de bine...
și nu pot, nu pot să nu spun iar:
mi-e tare dor, mi-e tare dor de Tine!
Silvia Dima
O, Duhul meu cel Sfânt
Ce dai Lumină pe Pământ,
Te voi iubi și-n zi, și-n noapte,
Și chiar și-n ceasul cel de moarte.
Te rog să nu mă părăsești
Și să rămâi așa cum ești
În inima și-n gândul meu
Căci Tu ești Bunul Dumnezeu!
Maria Nedelcu
Iisuse drag, nu ne lăsa!
Iisuse drag, ai fost vândut
De-un trădător ce n-a crezut
Că Tu-i cunoști fapta și gândul,
La cină, când ți-a dat sărutul
Și ai răbdat durere, răstignire
Pentru a noastră mântuire.
Iisuse drag, nu ne lăsa
Mireasa Ta a o trăda!
Să nu fim Iuda, trădători,
Și ai săi răufăcători.
Și pentru cele pământești sau bani,
Să nu fim ai Ei dușmani,
Căci în Cartea Sfântă scris este:
Vai celui ce împotriva Duhului Sfânt hulește!
Pedeapsa mare este și fără mântuire
Nici în viața asta, nici în cea ce va să fie!
Maria Hupca
Veniți să recunoaștem!
În lume un pom se cunoaște după roade
Un OM se recunoaște după a sale fapte.
Dar cum nu recunoaștem ale Sale mari minuni,
Ce zilnic se întâmplă în fața-ntregii lumi?
A lui Iisus Lucrare mare este,
Și a Sfântului Duh care sfințește.
După 2000 de ani, oare noi nu vedem
Că aici, în Templul la Arad, ne vindecăm?
Aici lăsăm păcate, venim în lume iar,
Primim multă iubire prin a Sfântului Duh har.
Primim botezul nou, cu a Luminii putere,
Credință, milă multă și multă mângâiere.
Cu multă ușurință, primim o nouă viață,
Mai plină de nădejde, mai plină de speranță.
Maria Hupca
Șatra de vânt
Am citit multe versuri...
Am înțeles a lor cuvânt,
Și mai ales
Îndemn.
Dar frumusețea din
,,Șatra de vânt"
N-am întâlnit-o niciunde,
Nicicând...
Doamne, atâta duioșie, iubire, tristețe,
Dragoste...
Toate la un loc, formează
,,Șatra de vânt".
Mă întreb ce-a fost în inima
Autoarei -
Câtă durere, câtă înălțare,
Câtă culoare...
În ,,Șatra de vânt".
Aici găsești iubirea de mamă, de tată,
De locurile natale,
De copilărie...
Găsești tot ce-i frumos pe Pământ,
Într-o carte mică:
,,Șatra de vânt".
Aici cauți liniștea
Pe care n-ai găsit-o
Între noi,
Pe acest pământ...
Dacă vrei să zbori,
Să fii în Cerul Sfânt,
Să-ți amintești
Că ai fost nefericit,
Dar că poți să fii fericit,
Ascultă
,,Șatra de vânt"!
Ador poezia,
Ador autoarea,
Toate poeziile le iubesc,
Dar ,,înălțarea" spre lumină
Mi-a dat-o
,,Șatra de vânt"!
Dochița Nodiș
Fiindcă știi tot, ne ierți tot!
Ai știut, Doamne,
că-n lumea asta
eu mă chinuiesc
și drumul către Tine
mereu îl rătăcesc,
că în biserici, Doamne,
prea rar eu am intrat
și gândul către Tine
prea rar l-am îndreptat?
Orbecăiam în beznă, credință
nu știu de mai aveam
sau doar un
,,Doamne, ajută-mi!"
la greu eu îngânam?
Cu toate astea,
Tu, Doamne, m-ai iertat,
și spre Arad, la Templul Luminii,
pașii mi i-ai îndreptat;
eu n-am ajuns acolo
doar dintr-o întâmplare,
nici ca trupul să capete
o simplă vindecare.
Tu, Doamne, mi-ai pus în gând
cele patru cuvinte:
Desanca,
Lumină,
Forță,
Bunătate
și ai știut că-n poarta
Templului voi bate,
iar Fiica Ta ce-mparte
Lumina de la Tine,
c-o îmbrățișare usca-va-mi
lacrimile amare!
Nu ochii ci sufletu-mi plângea
c-am ocolit
atâta amar de vreme
Împărăția Ta!
Știu, Doamne, acuma
ce am eu de făcut
cu trupul, cu gândul, cu vorba,
Fiicei Tale, eu îi voi face scut!
Căci Doamna Desanca este
Cel
pe care lumea Îl așteaptă
să vină pe Pământ!
Voi oameni,
aflați că-i lângă noi!
De șapte ani v-așteaptă,
dar voi, de spirit goi,
nu credeți ce se-ntâmplă!
Ați uitat ce-a zis Domnul Iisus
la-ntoarcerea în ceruri,
că veșnic ne va iubi
și ne va da ajutor,
iar la sfârșit veni-va
un alt Mângâietor?
Duhule Sfânt,
De ce nu cred ei oare
că ai venit?
Nu-i doar o întâmplare,
așa stă scris din vremi străvechi
în cărțile preasfinte,
dar ei le cred numai povești,
nu vor să ia aminte.
Dar tot ce a fost prorocit
treptat se împlinește:
o lume e în asfințit,
și-o alta se ivește.
Silvia Dima
Porumbiță măiastră venită din zarea albastră,
Porumbel călător venit pe aripi de dor
De la al meu Mântuitor,
Floare albă de mai,
Ai sădit în sufletul meu
Iubirea cea adevărată,
Cel mai scump giuvaier
Ce a existat vreodată.
Duh Sfânt coborât din cer pe Pământ,
Scumpă Stea, ai adus sufletului meu
Odihna, pacea adevărată, mântuirea.
Mihai Lemnaru
O floare minunată
Porumbiță măiastră venită din zarea albastră,
Porumbel călător venit pe aripi de dor
De la al meu Mântuitor,
Floare albă de mai,
Ai sădit în sufletul meu
Iubirea cea adevărată,
Cel mai scump giuvaier
Ce a existat vreodată.
Duh Sfânt coborât din cer pe Pământ,
Scumpă Stea, ai adus sufletului meu
Odihna, pacea adevărată, mântuirea.
Diana Ana Pușcaș
Iubita mea Doamna Desanca, Dumnezeul sufletului meu și Mântuitorul vieții mele
Sunteți doctorul sufletelor și al trupurilor noastre
Cu umilință și durere strig către Dumneavoastră:
Vindecați-mi durerea, tămăduiți-mi patimile sufletului și trupului meu!
Acoperă-mă cu puterea Ta, Duhule Sfânt!
Ridică-mă din patul durerilor, ajută-mă să merg!
Te iubesc, Duhule Sfânt, Doamna sufletului meu,
Te voi iubi și dori în fiecare zi a vieții mele!
Iartă-mi toate greșelile, cele cu voie și cele fără voie,
Încetează-mi boala, potolește-mi durerea!
Cu mâinile Tale cele sfinte și puternice,
Vindecă-mi copilașii cei triști, ajută-mă să-i cresc!
Doamna sufletului meu, vindecă-mă!
Doamna mea scumpă și dragă,
În genunchi îți cer milă și ajutor!
Dumnezeul meu cel scump și drag,
Vă iubesc cu aceeași dragoste ca pe
Mântuitorul Iisus Hristos!
Duhule Sfânt, Doamna mea, Dătătorule de viață,
Duhule Sfânt, slavă Ție!
Dumnezeul vieții noastre, nu mă părăsi!
Valentina Miu
Împlinească-se voia ta, femeie! Amin.
Liniște
Asemeni unei umbre în plină zi
vă regăsesc în mintea mea.
Prin fața ochilor vă zăresc
dincolo de lumânare,
atunci când citesc o sfântă carte - rugăciune.
Poate am greșit,
dar știu că mă veți ierta
că a trecut un timp
în care nu v-am uitat, cum aș putea?
Dar nu v-am mai ascultat vocea,
liniștea sufletului meu...
Ce este sufletul?
Lăcașul unui înger,
mireasma unui Templu
dărâmat într-o zi și reclădit în trei,
ceva ce nu se citește sau scrie,
ceva ce nu se vede și nici nu se aude,
ci doar se simte,
este mărimea așteptării înfrigurate,
dimensiunea speranței
în fața unui ,,Nu" absolut,
este cel care te poate înălța
mai tare și mai sus chiar decât gândul,
cel care-ți amintește că nu ești
niciodată singur.
Sunteți...
și sunteți în sufletul meu
sunteți Poarta cea mai înaltă
la care am bătut și mi s-a deschis,
sunteți Lumina
în seceriș de întuneric,
prima Stea
în fața drumului meu de gânduri.
De departe vă spun:
căldura inimii mele și speranța
nu se vor topi până-n clipa
când veți citi aceste rânduri
și nicicând după aceea...
Cu multă dragoste și nemărginită speranță,
Andrei - cel care încă nu cuvântă, Gela și Iulian Albu
Doamnei Desanca, Iubirea mea
Iubirea mea, de aș putea înflori
Cu toate rozele albe, galbene și purpurii,
Cu fiecare anotimp ce trece prin mine
Să înfloresc mai aproape de Tine.
Iubirea mea, de aș putea să fiu rouă
Să mă strivești sub tălpile-amândouă,
În abur nevăzut să rătăcesc cu vântul,
Să Îți sărut sfielnic pașii și veșmântul.
Iubirea mea, un fulg să fiu de-aș putea
Să zăbovesc o clipă, o clipă-n palma Ta,
Să mă topesc ușor în lacrimi de cristale
Sub sărutul sfânt al mâinilor Tale.
Doamne, Doamna mea, de-aș putea muri
Cât pentru o viață-ntreagă în fiecare zi,
De fiecare dată atunci când mă trezesc
Mai mult cu o viață să simt că Te iubesc.
Îmi iartă neputința de-a Te iubi mai mult,
Mă poticnesc tăcută în trupul meu de lut,
În inimă și-n gând eu port icoana Ta
Rămâi pe veci - Lumina mea!
Monica Gatea
*****
Noi ne rugăm Domnului Iisus să Te mai lase printre noi,
Iubirea noastră-i suferință pentru Tine, eu știu, Tu suferi pentru noi,
Dar eu acum mă rog doar ca să-Ți fie bine.
N-am să mai spun o dată să rămâi,
O, Doamne, draga mea Doamnă,
N-am să mai spun să rămâi!
Mi-e dor și mă doare, dar... mai bine să mă doară
Decât să știu că suferi pentru noi,
Acum mă rog doar îngerii Domnului să-Ți fie-n preajmă
Ca nimeni să nu Te mai poată lovi
Pe Tine, Duhule Sfânt, pe Tine,
Aleasă a Domnului nostru Iisus.
Monica și Francesca Simonetti
Doamne, Duhule Sfânt
Doamne, te rog mă iartă
Că vin iar și iar la Tine!
Eu te iubesc și vin cu dor,
Cu dor, cu respect și iubire.
Cu sufletul plângând
Îngenunchez în fața Ta,
Și cu umilință îți cer iertare
Dacă fără să vrea sufletul meu
Te-a rănit vreodată!
Elena Oancea
Floare îndurerată
Ești floare albă de lumină,
Dar ești însângerată,
Cu spini înconjurată,
Floare, floare îndurerată!
Voi, oameni nu vedeți?
E Trandafirul Sfânt
Ce s-a robit pe acest pământ
Să ne salveze iar
Din drumul lumii de calvar.
E Trandafirul Cerului mâhnit
Pe care noi, noi l-am înroșit,
E Trandafirul înflorit
Cu gingășie și iubire,
Dar noi și zâmbetul i-am sfâșiat
Cu spini și chin,
Încât și cerul s-a cutremurat.
Voi, oameni, nu vedeți
Cum curg apele șuvoi
Și sar din matca lor?
Cum plâng
Și Cerul și Pământul?
Nu vedeți cum
Lacrimile Cerului de sus
Cad peste noi?
E, oameni, chiar atât de greu
Să-l iubiți pe Dumnezeu?
Să-ngenuncheați la Trandafirul Sfânt,
Care încă-i pe Pământ
Și pentru noi se roagă?
Oameni, priviți la
Floarea îndurerată,
Fiica Tatălui Înalt!
E Duhul Sfânt!
Oameni, priviți la
Trandafirul Sfânt,
Doamna Desanca
Încă-i pe Pământ!
Veniți la ea
Toți cu iubire,
Lăsați sufletul greu
În palmele Ei sfinte,
Să se topească amarul
Ca să scăpați de rău!
Veniți la
Floarea îndurerată
Să-i luăm fiecare spin,
Și-n loc
Să-i punem inimi fiecare,
Să fie Trandafirul Sfânt
Cu dragoste înconjurat
Cu inima ta, a mea, a lui!
Noi, oameni, cu pace și iubire
Să ne plecăm toți
Trandafirului Sfânt,
Să-i apară râsul iar
În roua privirii.
Cristiana Corcodel
O mândră floare între spini
În mai, pe câmpul din Arad
A înflorit o floare.
E albă, are frumos strai
Și e vindecătoare...
În jurul ei sunt numai spini
Ce vor s-o înfășoare,
Învidioși de-al ei parfum,
De mândra-i arătare.
Când bate vântul, spinii răi
Înțeapă a ei petale,
O doare, nu spune nimic,
Privește lung în zare.
Așteaptă soarele să vină
Spinii ca să-i ofilească,
Și rănile vechi din petale
Să i le oblojească.
Atunci va străluci frumoasa,
Fernecătoarea floare,
Când soarele cu a lui iubire,
Lângă ea va apare.
O va lua ușor în palmă
Și-n ceruri o va duce,
Și o va face a lui Mireasă
Pe-această floare dulce.
Mereu îmi voi aduce aminte
De-acea frumoasă floare...
O, cât aș vrea să fiu și eu
La nunta lor din zare!
Îmbrăcată-n straie albe
Și-n suflet cu iubire,
Să-ngenunchez și să mă bucur
De dulcea lor unire.
Maricica Petcu
De ce?
Nu este drept ca înc-o dată să fii Tu răstignit,
Nu este drept, o dată destul ai pătimit.
Ai pătimit, Iisuse, printre noi,
Să speli păcatul lumii de rele și nevoi.
Mă întreb o dată... și înc-o dată,
Noi, păcătoșii lumii, meritam această plată?
Dar numai Tu, O, Doamne, cu măreția Ta
Ai dreptul și puterea de a ne judeca.
Dar mă întreb din nou, O, Tată,
De ce o jertfă scumpă mai trebuie o dată?
L-am răstignit pe cruce între cei doi tâlhari -
De ce, O, Doamne Sfinte, mai trebuie un calvar?
Minciuna, egoismul, Tu, toate le plătești.
De ce? Preabună Doamnă, Tu nu păcătuiești.
Noi suntem păcătoșii pe care i-ai iubit,
Noi suntem cei care și atunci te-am răstignit.
O, Tu, preasfântă Doamnă, ne dai atât de mult
Fără s-aștepți răsplată de pe acest pământ.
Ne ceri doar, bună Doamnă, să fim mai iubitori
Cu toți aceia care trăiesc pe lângă noi.
Ne ceri doar, bună Doamnă, să fim mai buni, mai blânzi,
Cu toți aceia care acuma sunt flămânzi,
Flămânzi de-a ta iubire, credință și speranță,
Ce stau în întuneric, trezindu-se la viață.
Istoria se repetă, ăsta-i un fapt știut,
Și-acum două milenii la fel s-a petrecut,
Dar noi, preabună Doamnă, când ne vom dumiri,
Tu nu vei fi aicea și mult vom suferi.
Cu jertfa ta cea sfântă pe noi ne-ai ajutat
Și speli iar lumea aceasta de rele și păcat,
Ajută-ne, O, Doamne, să nu o mai lovim
Și cu a ta credință, Doamne, mai mult să ne-ntărim!
Să nu ucidem floarea ce prea mult ne iubește
Și cu seninătate din nou ni se jertfește,
Și te rugăm fierbinte, Tată, să nu o părăsești
Noi nu vrem înc-o dată pe ea să o jertfești!
Iuliana Gagu
Descoperire
În luna mai '98 mi s-a descoperit
Că în Doamna Desanca este întrupat
Duhul Sfânt...
Dar cine este Duhul Sfânt?
A treia parte din Treime.
Și mai scrie în Acatistier:
,,Duhule Sfânt, Mângâietorule, Care
De la Tatăl purcezi mai înainte de veci
Și întru Fiul, pururea Te odihnești."
Acestea le-am simțit primind Lumina
De la Doamna cea divină
De Mărțișor, fiindu-mi dor
Am venit din nou să o văd.
Am fost fericită, dar a doua zi
Poate am primit mai mult,
Și am înțeles și m-am speriat,
M-am cutremurat...
Doamne, dacă am conștientiza cu adevărat
Că stăm în fața Domnului Iisus
Atunci, cred, cu toții am înnebuni...
Dar Mângâietorul este cu noi,
Știe că suntem un fir de iarbă,
Slabi, șovăielnici și ne întărește.
Slavă Ție, Dumnezeule, că ne-ai învrednicit pe noi,
Nevrednicii,
A Te cunoaște, a Te vedea, a Te pipăi,
A-Ți săruta mâinile, a primi lumină,
A întineri, a ne însănătoși,
A învăța, a Te iubi!
Slavă Ție, Fiul Lui Dumnezeu,
Ne închinăm în cinstea Sfintelor Tale patimi,
Sărutăm mâinile și picioarele Tale,
Spălăm cu lacrimile noastre
Toate rănile Tale!
Slavă Ție, Duhule Sfânt,
Că ai venit iar la noi pe Pământ,
Aici, la noi acasă,
În România, țară aleasă!
Cu lacrimi în ochi Te rugăm
Întărește-ne credința,
Și cât mai este îngăduit,
Mai rămâi cu noi!
Mai trimite raze de Lumină
La cei fără locuință,
La cei triști și goi,
Bolnavi și chiar flămânzi,
Dar și la cei bogați și orbi,
Că de atâta bogăție
Nici lumina nu-i îmbie,
Nici anul 2000 care se apropie
Și nici apocalipsa care nu întârzie!
Vă mulțumim, Duhule Sfânt,
Că ne-ați ales pe noi, mii și sute de mii
Să fim martorii
Celei de-a Doua Veniri!
Dochița Nodiș
Fiicei mele
Draga mea fiică,
Ce departe erai
Dacă mă ascultai,
Dacă înțelegeai
Lucrarea Duhului Sfânt,
Dar n-ai acceptat...
Plâng aproape zilnic
Și-mi trece viața, muncind cu drag,
Dar și scriind versuri
Acum, în pragul anului 2000,
Iar în anii vieții mele pe pământ
Aproape 60.
Ce păcat că plâng,
Lacrimile curg
Dar la tine nu ajung,
Poate nu ești vinovată,
Poate nu ți-a fost dat,
Poate trebuie să suferi,
Să n-ai uneori pâine, locuință,
Poate trebuie să răscumperi
Vreo viață anterioară
Prin chin și întuneric.
Poate în altă viață ai avut ,,situație",
Poate ai fost mare artistă,
Ai avut palate,
Ai avut ,,public cald"
Cum ți-ai dorit,
Poate atunci la săraci nu te-ai gândit,
Cum fac unii azi.
Suntem în al 12-lea ceas,
Roagă în genunchi pe Duhul Sfânt:
Descoperă-mi, Doamne sfinte,
Dacă trebuie s-o cred pe mama,
Dacă este adevărat!
Noi toți care am văzut lumina,
Schimbarea la față, înmulțirea pâinii,
Oprirea ploilor, venirea stelelor,
Salutul OZN-urilor,
Strigăm, ne bucurăm, noi știm,
Cel Care trebuia să vină,
A venit!
Dochița Nodiș
Simbolul iubirii
Te chem în visuri și cobori din stele,
Te chem în taină, Doamnă de Lumină,
Doamna vieții mele!
Cu sufletul trudit de dor
adorm cu Tine-n gând
și loc pe perna mea îți las și Ție.
Un puf de păpădie-i gândul meu din vis,
ce speră să ajungă la Tine-n Paradis.
Te văd Lumină, îmbrăcată-n maramă de mătase
și-n plete cu argintul pulberii de stele,
Regina cerurilor, cât ești de frumoasă!
Zâmbetul cald și mângâierea lină,
mă fac să cred că am atins
a Raiului grădină.
O rază blândă de sus, din cer coboară
și fruntea îmi sărută...
Nu-mi e doar un vis imaginar,
e doar o mică fugă din real.
E fuga din exilul meu de pe Pământ
când nu pot fi cu Doamna Desanca
la Arad, în Templul Duhului cel Sfânt.
Iisuse drag, numai acolo
de lumea Ta mă simt aproape
și sufletul mi-l vindeci
cu a Ta bunătate.
Acolo, Mireasa Ta de Tine ne vorbește,
iubirea pentru Tine, din iubirea-i se hrănește,
că ceru'-n nesfârșita-i bunătate ne-a dat
cea mai aleasă rază din sfânta lui seninătate.
Și-mi plec genunchii să-ți spun iar ce mă doare:
Frumoasa Doamnă se va duce-n zare,
rătăcitoare, undeva în stele...
O, iartă, Doamne, gândurile mele!
Eu știu că trebuie să se întoarcă iar la Tine,
dar până totul se va face bine,
orfani rămânem fără raza-i de lumină.
Ea e simbolul iubirii din eter,
iubirea ce e punte între Pământ și Cer.
Silvia Dima
M-am vindecat
M-am vindecat la Tine
De rău și de păcat,
Ce de o viață de om
În mine am adunat.
O, Tu, Duh Sfânt,
De Tatăl Ceresc lăsat,
Cu o privire blândă
Răul și ura din mine le-ai îndepărtat.
Când vin la Tine, Doamnă,
Și în ochi încerc să te privesc,
Îi plec pe-ai mei, netrebnici,
Că ai tăi prea mult sclipesc.
Ana Lazăr
Te iubesc, Lumina vieții!
Te iubesc, Duh Sfânt,
Pe acest pământ
Tu viața mi-ai schimbat!
Cu vorbe dulci mi-ai vorbit,
Tu m-ai vindecat,
Sufletul și cugetul mi le-ai spălat.
Vai, Doamne, cât eu o iubesc
Și cât aș vrea ca lângă ea să fiu,
Mâcar atât, să o privesc.
Cu gura, nu pot să-i vorbesc,
Dar mental îi transmit
În orice clipă o gândesc,
Îi spun cât o iubesc.
Și cât aș vrea, Părinte drag,
Să fiu împrejur să o slujesc,
În tot locul unde calcă
Covor de flori să îi sădesc,
Să-i spun din sufletul meu
De om, ce mult o iubesc.
Ana Lazăr
Scrisoare Duhului Sfânt
Când tatăl meu era dărâmat de boală,
Iar mama mai avea puțin de trăit,
Când puterile răului ne erau în casă,
Atunci o speranță ni s-a ivit.
Așa cum după ploaie cerul e senin,
Dumneavoastră, Doamnă, ajutor divin,
Ne-ați înseninat viața întunecată,
Ne-ați ajutat enorm, iubită Doamnă.
Ne-ați învățat multe ce noi n-am știut
Sau poate le-am uitat pe parcurs,
Ne-ați povestit despre lumea de sus
Și rostul pentru care noi ne-am născut.
Cum să ne purtăm cu cei din jur
Tot de la Dumneavoastră noi am învățat,
Toate cele spuse de Dumneavoastră rămân ca din aur
Rămân în noi, în cei ce-am reînviat.
Noi am renăscut a doua oară
Și trăim cu lumina în noi,
Revărsăm această lumină
Celor din jur, celor cu inimi reci.
Nu toată lumea vrea să primească
Lumina ce ne-o dăruiește Cel de Sus,
Sunt orbi și nu vor să creadă
Că sunteți ultimul tren, Mireasa Domnului Iisus!
Andrea Bartha
Doamnei, cu toată dragostea
Îți iubesc glasul, cuvintele,
pașii, veșmintele...
Îți iubesc mâinile, gesturile,
chipul, gândurile...
Îți iubesc tăcerile, surâsul,
ochii, plânsul...
Iubesc, iubesc toate silabele numelui Tău,
Împărăteasa Cerului, Doamna Domnului meu.
Te iubesc cu nopțile și zilele mele,
de la pământ până la stele.
Te iubesc de la apus la răsărit,
de la început și până la sfârșit
Te iubesc cu gândurile, cu inima,
cu sufletul și viața mea.
Nu știu și nu vreau cuvinte să mai rostesc
decât doar - Iartă-mă! și Te iubesc!
Monica Gatea
Iartă-mă!
Iartă-mă,
E mult prea aproape pentru inima mea
Ziua, ziua aceea când vei pleca!
pentru sufletul meu e mult prea devreme
Ziua când Cerul o să Te cheme.
Știu,
Prea devreme și prea aproape e pentru mine,
Dar atât de târzie și depărtată e pentru Tine.
Calvar Ți-a fost viața în lume cu noi,
Ce dor Ți-este, Doamne, să pleci înapoi!
Iartă-ne,
Că am fost cruzi și răi, o lume haină,
Și Te-am ținut în prag ca pe o străină,
Mereu batjocorită, lovită pe nedrept -
Ce sângerândă rană Ți-am înflorit în piept!
Cred,
După ce Mirele drag Te va răpi,
Am să mor puțin în fiecare zi,
Voi fi pustie ca un cuib părăsit și uitat,
Ca o colivie din care pasărea a zburat.
Monica Gatea
*****
Am venit să văd o femeie care vindecă,
și am dat de Dumnezeu...
Atunci, mi s-au albit aripile
și am început să zbor...
La început mi-a fost frică
fiindcă nu înțelegeam mai nimic,
dar apoi, după lungi întrebări,
fără răspuns la început,
totul mi s-a luminat...
Mălina Timofanovici
*****
Bucură-Te, Începutul Noului Mileniu!
Bucură-Te, Cea de viață Dătătoare, învrednicindu-ne bucuriei celei de-a doua nașteri!
Bucură-Te, Dătătoare de Lumină!
Bucură-Te, Dătătoare de viață și iubire!
Bucură-Te, Cea care luminezi gândul credincioșilor!
Bucură-Te, Cea care ne apropii de Domnul nostru Iisus!
Bucură-Te, Cea care ne înveți cum să-L iubim pe Dumnezeu!
Bucură-Te, Cea care ne primești cu iubire la Templul Sfânt!
Bucură-Te, Cea care ai un palat pe Pământ!
Bucură-Te, Cea care ne aduni pe toți în el!
Bucură-Te, Cea care ai primit un nume sfânt, Desanca!
Bucură-Te, Iubirea noastră, căci noi, cei care te-am aflat, te prețuim!
Bucură-Te, Desanca, căci noi, cei care am primit Lumina, nu te răstignim!
Bucură-Te, Cea care n-ai odihnă pe Pământ!
Bucură-Te, Cea care slujești pe Bunul Dumnezeu!
Bucură-Te, să primești milioane de mulțumiri de la toți pe care i-ai vindecat!
Bucură-Te, să primești dragoste de la toți pe care în Lumină i-ai îmbrăcat!
Bucură-Te, Cea care răsplată în Ceruri vei primi!
Bucură-Te, Cea care în slavă te vei înălța!
Bucură-Te, Cea care la Nuntă în Ceruri ești așteptată!
Bucură-Te, Cea care vei fi de Domnul Iisus răpită!
Bucură-Te, Cea care acolo sus vei fi preamărită!
Bucură-Te, căci Ziua Ta se apropie!
Bucură-Te, căci Nunta e pregătită!
Bucură-Te, Cea care vei fi în cea mai frumoasă rochie de mireasă împodobită!
Bucură-Te, Cea pe al cărei cap va sta coroana cu pietrele cele mai strălucitoare!
Bucură-Te, Cea pe care Tatăl și Fiul o așteaptă acolo Sus, în Soare!
Bucură-Te, Mireasă a lui Iisus!
Bucură-Te, Tu, Cea care acolo sus în Ceruri, alături de Domnul Iisus te vei bucura!
Bucură-Te, Doamnă, iar pe noi, cei păcătoși, nu ne uita!
Bucură-Te, căci Tu, pe toate le-ai meritat!
Bucură-Te, Desanca, Lacrima lui Iisus!
Alexandra Grigore
Închinare Duhului Sfânt
Doamne, Duhule Sfânt, izvorul vieții pe Pământ,
Aș vrea voce să am, ,,Ave, Desanca!" oricui să-i pot cânta.
Cuvintele sunt prea puține,
Iar înțelesul lor mult prea redus
Pentru a sufletului exprimare și-a lui vibrație
Pe coarda cea de sus.
Atât de multe-aș vrea să vă întreb
Și nici nu știu de-i voie ori dacă se poate -
Iertați-mi, Doamne, ,,mentalul" atât de limitat
Și setea-mi plină de curiozitate!
Căci cel mai mult noi cerem fel de fel,
Dar când să dăm, ades ne poticnim...
O, Doamne, suntem plini de egoism și lași
Și nu arareori pe gratis, ne mândrim!
Cu greu pricepem Binefacerea de Sus,
Căci judecăm prin prisma ego-ului mărunt,
Greu ne desprindem de ambiții, pofte,
Griji și rele ce ne-mpresoară crunt!
Ar trebui să ne deschidem sufletul, porțile inimii,
Iar gândul să ne fie înțelept,
Spiritul să ni-l înălțăm continuu,
Spre sensul vieții adevărat și drept!
În veci iubită și mărită Trinitate,
Eu sufletul smerită vi-l închin
Cu-o dragoste și o bucurie infinită,
Ruga spre cer mi-o înalț Eternului Divin!
Liliana Țiplic - Deacu
16 Mai
Pleacă-ți ochii omule,
În fața acestei Femei!
N-auzi cum cântă îngerii în vocea Ei!
Să stăm cuminți și mici s-o ascultăm
Și mai ales, și mai ales
Să nu uităm!
Vă iubim!
Lucian, Mălina și David Timofanovici
Ești Dumnezeu nemărginit...
O, Doamne,
Cum aștept să vin la Tine
De ziua Ta, în 16 mai!
Și pentru tot ce mi-ai dăruit,
Viața mea eu îți ofer;
E singurul bun ce-l am
Pe care tot Tu
Mi l-ai dăruit...
O, Sfinte Mare,
Și sufletul ți-l dau
Căci tot Tu
Mi l-ai dăruit...
Și iubirea mea ți-o dau
De ziua Ta,
Căci tot Tu mi-ai dăruit-o...
Și ești aici, acum, cu noi,
Doamne, Desanca Nicolai!
În Tine, Duh Preasfânt,
E și Tatăl Preaînalt și Fiul Preamărit,
Ești Dumnezeu nemărginit!
Eu, Doamne, plâng
Și vin iar să Te rog:
O, Doamne, iartă-ne
Pentru cât Te-am mâhnit!
O, cât va mai jeli Pământul
Când Tu-l vei părăsi!
Oameni, treziți-vă
Și doar un pic
Priviți la Doamna!
E Domnul Preaînalt!
E Duhul Sfânt
La care zilnic vă rugați
Și îl chemați
Să vină-n ajutor!
O, oameni, mai este o clipă,
Mai puteți cere iertare...
Cristiana Corcodel
Hai, râzi iarăși, Lumină!
Hai, râzi iarăși, Lumină,
Printre norii de tristeți,
Veselind lacrimi ce curg
Și dor pentru noi!
Hai, râzi iarăși, Lumină!
Hai, zâmbește!
Nu fi tristă, Lumina mea din depărtări,
Uite, eu te iubesc cât pentru întreaga lume
Și îți cânt
Visul Maicii Domnului
Și mă închin!
Și te slăvesc
În crucea Ta, Lumină!
Nu fi tristă, Lumina mea!
Hai, râzi iarăși, Lumină!
Hai, zâmbește!
Nu mai plânge, Lumina mea orbitoare,
Uite, eu mâinile îți sărut
Cât pentru întreaga lume,
Și picioarele Tale,
Ca păcătoasa cu mir,
Le îmbrățișez cu iubire,
Cu lacrimi le sărut!
Lumina mea mântuitoare,
Nu fi tristă!
Hai, râzi iarăși, Lumină, Iubire,
Aprinde-te tot mai tare din Iubire!
Și îți doresc să fii fericită pururea, Lumină,
Împrăștiind norii de pe întreg Pământul!
Marin Cristina
Poveste de iubire
A fost odată, mai demult,
Un Rege blând în Cerul Sfânt
Și-avea Regină pentru El, o Porumbea.
Și se iubeau așa de mult
Încât tot cerul strălucea,
Iar stelele veneau la ei de-i lumina.
Iubirea lor n-a fost să fie,
Căci într-o zi
Supremul Duh,
Ținând în mână un toiag,
A luat-o blând pe Porumbea
Și-a dus-o pe Pământ.
A plâns mult Regele, a plâns iubita de Regină,
Știa că unde merge, iubirea nu-i la fel,
Că își va pierde strălucirea,
Că-i va fi foarte greu.
Au plâns-o stelele și soarele și luna,
Și au plecat plângând
Pentru a-și urma Regina.
Degeaba Regele le-a spus,
Regina se întoarce,
A plecat să dea Lumină
Celor care n-o cunosc,
Pentru aceia care simt că nu mai pot...
Nici luna plutitoare, nici stelele din cer,
Nu l-au crezut pe Rege,
Deși e cavaler.
De ce-și dorește cerul
Să-i aibă pe amândoi?
Lăsați-o să mai stea o clipă și la noi!
Suntem puțini aceia, dar suntem cu nevoi,
Iubirea noastră, Rege, nu este ca a Ta,
Doar cei ca Tine au milă și pot da...
Mai las-o pe Regină, poate ne învață Ea,
Că nebunia asta nu este chiar așa,
Căci ea îmi dădu ochii să văd lumina zilei
Și inima-mi umplu de farmecele milei.
Ea cerului dă suflet și lumii fericire,
Ea este al omenirii izvor de mântuire.
Când vine sus la Tine
Să-i spui, iubite Mire,
Că-i și Regina mea...
Diana Damian
Calea suferinței
Doamne, Dumnezeul meu!
În genunchi Te rog să mă ierți
că încalc mereu
prima din poruncile cerești!
O, Doamne, recunosc că mint mereu,
mint acest suflet credul, sufletul meu.
Îi spun mereu că nu-i adevărat
că timpul de plecare al Doamnei s-a apropiat.
Și-l duc mereu la Templul din Arad
ca să-i arăt că încă e acolo
Lumina
cu care Tu ne-ai binecuvântat.
Mi-e teamă și milă
pentru acest suflet al meu
când va afla acolo numai ecoul
Botezul tău - ,,Vă învelesc în Lumină..."
și plâng...
că multe zile știm că nu vor trece
pân' va veni Domnul Iisus
în zări Mireasa să-și ridice.
Noi îi vom presăra covor de flori în cale,
din lacrimile noastre transformate în petale.
Sper să avem, Doamne, inimile treze,
când va veni din nou să ne boteze!
Toți ne vom duce-n șiruri lungi la Dânsul
sperând ca mila Lui să ne ostoiască plânsul.
Cu fața la pământ va sta mulțimea;
nici unul nu va fi să nu-nțeleagă
cine-i Aceea, pe care azi, o neagă.
Aceea, ce cu căldură ne-a dat
atâta Lumină,
atâta Dragoste
și-n calea suferinței,
încrederea în bine și-ndurare a presărat.
Silvia Dima
Iubire, Tu, Regina Lumii! Hristos a Înviat!
O, Doamne, lasă-mi bucuria
De a Te iubi până la sfârșit,
Cum altădată Te-au iubit
Supuse, Marta și Maria!
Îmi iartă, Doamne, îndrăzneala
De a Te ruga ca până mor
Îngăduie-mi să Te ador
Cu aceeași patimă fierbinte, precum Maria din Magdala!
O, Doamne, scrie-mi în destin
În dragoste să Te-nvelesc,
Cum Iosif și cu Nicodim, în ceasul ultim pământesc
Ți-au învelit Preasfântu-Ți trup în giulgiu alb de in!
Te rog, Doamne, rămâi cu mine,
Rămâi Te rog la mine-n piept
Și moartea-n liniște o aștept
Căci moartea e un început de viață lângă Tine!
Cred, Doamne, cred cu adevărat
Ești Viață, Adevăr și Cale,
Și-n ziua Învierii Tale,
Un imn de nemurire-ți cânt: Hristos a înviat!
Monica Gatea
Chipul iubirii
Dacă vreodată cineva m-ar fi-ntrebat
Cum arată Iubirea, Iubirea desăvârșită,
Privindu-l cel puțin ciudat,
I-aș fi răspuns: O utopie... nu există.
Dacă m-ar întreba acum cineva
Cum arată Iubirea desăvârșită, deplină,
I-aș răspunde: arată ca Doamna mea,
Este învelită-n soare, e o Treime din Lumină.
Are cerul în privire, armonii celeste-n glas,
Mâinile au frumusețea pe care-o emană crinii,
Iar îmbrățișarea ei e edenicul popas,
Este zborul către Cer, către porțile Luminii.
Doamna sufletului meu, oare care-i adevărul,
Cum oare să înțeleg, să dezleg acest mister,
Mi-ai adus în suflet cerul
Sau sufletul mi-ai dus la cer?
Întreb, chiar de nu-mi vorbești,
Știu, răspunsul e în mine:
Doamne, ce frumoasă ești
Și ce dor îmi e de Tine!
Monica Gatea
Vreau lângă Dumnezeu
Vreau lângă Dumnezeu să fiu mereu
Oricât ar fi de greu necazul meu,
Oricât voi suferi, cântarea mea va fi:
Vreau lângă Dumnezeu să fiu mereu,
Cu Dumnezeu, în fiecare zi la pieptul Lui,
Mergând cu El de mână!
Și într-o zi umblând așa mereu
Ne vom trezi în cer cu Dumnezeu.
Valerica Gagiu
Îl preamăresc pe Dumnezeu
Îl preamăresc pe Dumnezeu cu lauda dragostei,
Iubirea Lui să crească-n mine până la desăvârșire.
Mă dăruiesc total lui Dumnezeu,
Pentru ca el să domnească în viața mea ca un
Rege peste toate...
Simt binecuvântarea Ta, Doamne,
Binecuvântarea bucuriei, simt că ești totul pentru mine.
Îmi așez sufletul meu în mâinile Tale
Ți-l dăruiesc, Dumnezeule, cu toată dragostea inimii mele,
Căci te iubesc și această iubire mă îndeamnă
Cu putere să mă dăruiesc, cu multă încredere,
Fiindcă Tu ești Lumina mea, Duhul ce sfințești
Pe tot omul ce vine la Tine.
Îți mulțumesc, Doamne, pentru iubirea Ta,
Pentru mâna pe care mi-o întinzi a doua oară,
Îți mulțumesc pentru că ne iubești,
În ciuda greșelilor și nerecunoștinței noastre,
Îți mulțumim pentru că nu încetezi să ne iubești
Nici atunci când îți refuzăm iubirea!
Îți mulțumim pentru toate, dar mai cu seamă
Pentru că ne-ai trimis din nou pe Fiul Tău,
Mângâietorul, Duhul Adevărului, care s-a făcut
Om spre a ne împăca iarăși cu Tine...
Valerica Gagiu
Mulțumesc, Doamna și Stăpâna mea!
Te-ntreb de multe ori, Stăpâne drag,
Doamne Iisuse, chiar am meritat
Așa onoare mare, atâta fericire
În casa Ta s-ajung, la marea Ta iubire?
Te-am auzit, O, Doamne, bătând la poarta mea,
Poarta era-ncuiată, n-am vrut a-ți descuia.
Tu, Doamne, nu te-ai supărat, din nou la poartă ai bătut...
Cum am putut să nu-ți deschid, cum am putut? O, Doamne Sfânt!
Și-atunci când poarta ți-am deschis,
Ce greu, eu, Doamne, ți-am permis
Să intri-n casa mea, să te-odihnești,
O, Doamne, n-am văzut că-abia pășești!
Duceai o cruce grea în spate,
Duceai ale lumii întregi păcate,
Doamne, mă-ntreb cum am putut
La crucea grea să nu te-ajut?
Am stat întâi să mă gândesc,
Îmi era teamă, Doamne, că greșesc.
Tu, Doamne, Doamna mea preasfântă,
M-ai ajutat și ai avut răbdare multă.
Azi pot să-ți mulțumesc cu inima senină,
Ești tot ce am mai sfânt și bun - Lumină!
Ești cel ce ai salvat planeta albastră,
Ești Calea, Adevărul și Viața noastră!
Ești totul, Doamne, Doamna mea,
Ești cel fără de început și sfârșit,
Ești ce nici nu am putut visa,
Ești Dumnezeu și Fiu iubit.
Monica Șuteu
