Când statuia Domnului Iisus
Am văzut-o în faţă,
Am privit-o până ce, parcă,
A prins viaţă.
Pe toţi,
cu dragoste ne ocrotea
Prin zâmbetul discret,
încrederea ne-o dădea
În Cea, pe care în revelaţii
cu degetul
Ne-o arăta.
Ea fiind ,,Mireasa"
pe pământ aleasă,
Misiunea Tatălui Ceresc
S-o îndeplinească.
(Trăiesc în lume printre voi, pag. 202)
Într-o trăsură deasupra norilor era Domnul Iisus şi Doamna Desanca, îmbrăcaţi în alb, apoi I-am văzut în biserica noastră în faţa altarului. Cununa de spini de pe capul lui Iisus se prelungea cu un capăt peste capul Doamnei Desanca. Biserica era luminată ca pentru marile sărbători, iar în locul preotului, mai sus, nu cu picioarele pe pământ, parcă plutea, era Dumnezeu, aşa cum ni-L închipuim noi, cu barbă mare, albă. Din faţă venea un alai, o mulţime cum nu am mai văzut. În faţă erau Iisus şi Doamna Desanca, aveau pe capete cununi de flori, dintre care răzbăteau raze luminoase, îmbrăcămintea era de o culoare străvezie, ireală. Apoi erau apostolii, mulţi sfinţi cu aureole pe cap, preoţi în odăjdii scumpe, călugări şi călugăriţe şi mulţime cât vedeai cu ochii. De o parte şi de cealaltă a cortegiului erau mulţi îngeri. Deasupra era o feerie de culori. Fluturi mulţi, apoi tot felul de păsărele care duceau ghirlande de flori în cioc. M-a cuprins o fericire, cum nu am mai simţit, am văzut ceea ce nu-şi poate închipui nimeni, am văzut ,,NUNTA ÎN CER".
(Trăiesc în lume printre voi, pag. 210)
Pe tron de aur EA stătea
Pe cap cununa-i de aur era
Pe Domnul Iisus îl însoţea
Spunea cu vocea-I clară
ca de Sfântă,
A lumii împărăteasă sunt.
(Trăiesc în lume printre voi, pag. 224)
Am intitulat scrisoarea: Doamna Desanca - Împărăteasa visurilor mele - pentru că este revelaţia care îmi este cea mai dragă. Într-o caleaşcă talonată în aur şi trasă de patru cai, Doamna Desanca zâmbea, era îmbrăcată ca o împărăteasă. Purta cunună cu diamante şi pietre preţioase, iar de la cunună în jos curgeau mărgele de toate culorile. În timpul revelaţiilor am văzut Nunta din rai. Doamna Desanca era mireasă, iar Domnul Iisus, îmbrăcat într-un frac negru, o ducea de braţ. Mergeau pe o fâşie de lumină, într-o biserică, ce se asemăna în interior cu o biserică ortodoxă, dar era poleită cu aur, iar în balcoane stăteau aşezate fete cu cununi de flori pe cap. În locul altarului era o lumină ce avea chipul lui Dumnezeu. Şi exact ca la o cununie, când au ajuns în dreptul altarului, s-au pus în genunchi pentru a fi cununaţi.
(Trăiesc în lume printre voi, pag. 226)
Am uitat să vă spun, mereu mi-a apărut în revelaţii harta României. Oare de ce? Faptul că o vedem mireasă, nu vă spune nimic? Mulţi oameni au văzut Nunta în cer ...Vedeţi dumneavoastră, Biblia prezintă întotdeauna ideea de trup, pe pământ, supusă unei perioade de încercări, dar unită cu Christos în cer. Mulţi interpretează ca fiind biserica...dar nu poate fi decât un om din cer trimis pe pământ pentru a netezi Calea celui care vine. Nu trebuie să confundăm ce zideşte Christos şi ce zideşte omul. Biserica Dumnezeului celui Viu este trupul şi mireasa lui Christos. La timpul rânduit de Dumnezeu, mireasa va fi răpită de Dumnezeu, Ea va merge în întâmpinarea Domnului şi nunta Mielului va avea loc, aşa cum arată ultimele capitole din Apocalipsă. Tot acolo scrie că mireasa va fi una cu mirele din care ea a luat fiinţă, ca Eva şi Adam.
(Trăiesc în lume printre voi, pag. 247)
Mă aflam într-un loc frumos, îmbrăcată în alb şi la un moment dat mi-au crescut aripi şi am început să zbor. Am ajuns sus şi în faţa mea erau nişte îngeri care se grăbeau parcă să ajungă undeva. M-am luat şi eu după ei, şi am ajuns la o biserică mare, şi am văzut un alai mare, era o nuntă. M-am uitat atentă, mirele era Iisus Hristos, iar mireasa era Doamna Desanca, iar locul preotului îl ţinea Domnul Dumnezeu. Trena miresei era lungă, lungă, chiar mă gândeam unde îi este capătul, era presărată cu flori cum n-am mai văzut niciodată pe pământ şi cu cifre: 1991, 1992, ..., 1997. Penultima cifră era 1997, iar ultima abia am reuşit să o descifrez, 1998, fiindcă era tăiată în două şi cu acea cifră se termina voalul. Domnul Dumnezeu a oficiat cununia, iar mirii s-au urcat la cer.
(Trăiesc în lume printre voi, pag. 298)
Pe Doamna Desanca am văzut-o mireasă împreună cu Domnul Iisus, urcând pe scările care duceau la Tatăl Ceresc, şi eu cu fiul meu Cristian, ţineam voalul miresei, până când am ajuns aproape la Tatăl Ceresc. Doamna Desanca şi cu Domnul Iisus s-au închinat Tatălui, după care li s-a pus o coroană pe cap.
(Trăiesc în lume printre voi, pag. 308)
Apoi am văzut-o pe Maica Sfântă cu pruncul în braţe şi iar v-am văzut mireasă pe Dumneavoastră, acum Iisus vă ţinea de mână. Mireasă, împreună cu Domnul Iisus, v-am văzut de multe ori. V-am văzut pe Dumneavoastră plutind în văzduh, pe cap cu o cunună care ardea în flăcări, apoi a apărut Domnul Iisus, v-a cuprins, v-a sărutat, v-aţi lăsat capul unul pe umărul celuilalt şi cununile de foc s-au transformat în coroane împărăteşti. În aceeaşi şedinţă L-am văzut pe Domnul Iisus pe un tron auriu, Dumneavoastră eraţi în spatele tronului, îmbrăcată în alb, cu mâinile pe spătarul tronului. Apoi Domnul Iisus se ruga cu capul dat pe spate, iar Dumneavoastră aveaţi mâinile pe fruntea Lui. Altădată L-am văzut pe Domnul Iisus pe tron şi din frunte îi ţâşnea o lumină foarte puternică. Am văzut judecata lui Iisus, apoi l-am văzut ducând crucea pe dealul Golgotei, unde a fost răstignit. Era parcă întristat şi supărat, am văzut înălţând crucea şi pe Domnul Iisus lăsând capul într-o parte apoi a dispărut, şi iar a apărut, dar chipul lui Iisus s-a transformat în chipul lui Dumnezeu.
(Trăiesc în lume printre voi, pag. 318)
De lângă mine a plecat Doamna Desanca şi a prins mâna Mântuitorului, care a strâns-o la piept, până s-au contopit, mi-a zâmbit şi a plecat cu turma mai departe.
(Trăiesc în lume printre voi, pag. 332)
Împărate ceresc, Mâmgâietorule, Duhul adevărului, mulţumescu-Ţi Ţie că m-ai ridicat şi m-ai primit în Împărăţia Ta. Niciodată n-am putut crede că pot ajunge să văd atâta frumuseţe, să simt atâta linişte sufletească, acolo, în lumea de dincolo. Călătoream spre un templu care îmi apărea în depărtare. Drumul meu era mărginit de coloane, având fiecare, în partea de sus, chipul unui sfânt. Deodată, în dreapta, mi-a apărut Doamna Desanca, tânără, cu părul lung şi negru, împletit într-o coadă, acoperindu-I umărul drept, şerpuind cămaşa de in care-i acoperea trupul. Pe frunte avea o coroană, care uşor a căzut, despicându-se în steluţe, care s-au împrăştiat pe cămaşă. Privirea îi era senină, chipul blând, iar braţele erau întinse spre cei care înaintam şi ne-nchinam. Întorcându-se, parcă mai îmbătrânise, părul de culoare castanie, despletit, îi aluneca pe umeri, acoperindu-i. Pe cap purta o coroniţă din flori de măr. Dintre sfinţii care se aflau pe partea cealaltă a drumului, cineva i-a întins un copil. Cuprinsă de emoţie, înaintam spre Templu care era scăldat în Lumină. Din această lumină a apărut, pe trepte, Doamna Desanca. Cămaşa lungă de in îi acoperea picioarele desculţe, iar pe cap îi strălucea o coroniţă din pietre preţioase de culori şi de-o frumuseţe de neimaginat minţii şi ochiului omenesc. Ţinea şi în mâini bucăţi din această coroniţă. De ea era prins un voal care se unduia în spatele Dânsei ca valurile unei mări liniştite. La capătul treptelor o aştepta Domnul Iisus. Doream atât de mult să pot transforma acest ,,tablou" într-o icoană, ca să pot îngenunchea în faţa ei ca semn de iubire şi credinţă.
(Revista Desanka nr. 7)
Într-una din şedinţele colective, am văzut-o pe Doamna Desanca cum l-a doborât pe cel rău, şi apoi pe Maica Domnului cum din mâna dreaptă îndrepta spre bolnavi fascicule de lumină. Apoi în una din şedinţele de individual am văzut-o pe Doamna Desanca mergând desculţă pe un drum, împovărată de tristeţe. Apoi am văzut-o mireasă, cu multă lumină în jur, şi ce m-a impresionat cel mai mult, am văzut-o pe Doamna Desanca, cu stele în păr, în jurul capului. Nu mi-a trecut prin minte să le număr, dar reveniţi acasă, duminica, am citit în Biblie, la Apocalipsă. Trebuie să vă spun că eu până atunci n-am citit Apocalipsa niciodată, de teama grozăviilor pe care le-aş putea afla despre sfârşitul lumii. Dar acum am citit-o, şi nu mică mi-a fost mirarea, când la capitolul XII din Apocalipsă, am citit: ,,Femeia care naşte şi balaurul ...", iar în versetul 1 este scris: ,,Şi s-a arătat din cer semn mare: o femeie înveşmântată cu soarele şi luna era sub picioarele ei şi pe cap purta cunună de 12 stele".
(Revista Desanka nr. 7)
Mi-a apărut apoi în faţă harta României inundată de lumină puternică; apoi tot pe acest fundal l-am văzut pe Domnul Iisus, iar în faţa lui pe Doamna Desanca. Doamna Desanca a trecut apoi prin faţă, era îmbrăcată în alb - într-o rochie lungă - şi apoi i-am văzut trena lungă a rochiei. În faţă am văzut apoi o mulţime de oameni, mulţi, foarte mulţi; stăteau înghesuiţi sub formă de cerc, iar din mijlocul mulţimii s-a ridicat o navă; din uşă, Domnul Iisus şi Doamna Desanca priveau mulţimea. Prin faţă mi s-au perindat o mulţime de nave; apoi mi-a apărut o porumbiţă care s-a ridicat. Ultima revelaţie: eram într-o biserică, Domnul Iisus îmbrăcat în negru, iar Doamna Desanca în rochie lungă, albă. Era o ceremonie de oficiere a unei căsătorii. Domnul Iisus şi Doamna Desanca au efectuat mişcarea în cerc, iar când au ajuns în faţa altarului - care, de fapt, era un fundal de lumină puternică - s-au închinat şi au efectuat în continuare mişcarea de cerc.
(Revista Desanka nr. 7)
O revelaţie deosebită şi dureroasă am avut-o într-o zi când m-am văzut într-un colţ de terasă sau balcon (căci în faţă aveam o balustradă) şi pe jos am zărit o cruciuliţă. M-am gândit să o ridic şi să întreb cui aparţine sau s-o aşez pe balustradă, nu cumva s-o calce cineva în picioare. Fiind reumatică, în loc să m-aplec, am îngenuncheat, dar pe când să apuc cruciuliţa, aceasta a dispărut, iar în locul ei a apărut o cruce cât o palmă, săpată însă în pardoseala albă. Şi atunci am auzit o voce spunându-mi: ,,Mulţi vor îngenunchea aici de acum înainte, căci este locul unde a păşit pentru ultima dată pe pământ Doamna Desanca". Brusc, mi-au dat lacrimile şi-am încercat să mă gândesc la orice altceva ca să-mi înăbuş durerea. Închei cu o revelaţie avută cu o zi înainte, când am văzut un puhoi de oameni cu făclii de Paşte venind din stânga, iar din dreapta, mai puţin grăbit, venea un grup restrâns de sfinţi cu haine lungi şi aureole deasupra capului. În faţă era o catedrală imensă, foarte frumoasă ca arhitectură, dar încă niciunul din grupuri nu ajunsese în dreptul ei, când în mijlocul catedralei mi-a apărut partea centrală din interiorul ei (altarul cu chipul Domnului Iisus), iar în faţa altarului a apărut (cu spatele spre mine) o fată cu părul negru, lung, şi cu o rochie de mireasă albă, lungă, care se prelungea în toate direcţiile ca un cerc cu o rază foarte mare în jurul fetei, iar la o margine a acestei trene circulare erau două capete de îngeraşi cu minusculele lor aripioare. Undeva sus, spre cer, pe un pâlc de norişori, au apărut câţiva îngeri cu surle luminoase. Pe urmă, am mai văzut crucea cu Domnul Hristos răstignit şi o femeie în alb de aceeaşi înălţime cu Mântuitorul, îmbrăţişând dintr-o parte crucea, cu Dânsul cu tot.
(Revista Desanka nr. 8)
După a treia şedinţă din acea zi (a şasea în total) alerg după o doamnă care a avut revelaţii deosebite şi o întreb categoric: ,,Cine este Doamna Desanca?" Şi îi explic, mâine plec din ţară şi vreau să ştiu. Mă privea mirată, ezitând ... ştie, gândeam eu, şi nu vrea să-mi spună. Aflu că a participat la peste 50 de şedinţe, deoarece atât dânsa cât şi soţul au fost foarte bolnavi. ,,Citiţi, îmi zice, în Revista nr. 6 ce am scris eu la pagina 8". ,,Bine, zic eu, dar vă rog răspundeţi-mi", la care aud: ,,Doamna Desanca este Mireasa lui Iisus", ,,Dar preoţii şi în Biblie se spune că mireasa lui Iisus este biserica, sigur nu zidurile, ci credincioşii". Răspunde: ,,Aşa zic preoţii", şi a dispărut.
(Revista Desanka nr. 9)
Am mai văzut ,,Cina cea de taină", iar Doamna Desanca stătea la masă în dreapta Domnului Iisus, am văzut de multe ori harta României scăldată în lumină, nave spaţiale - pe care le-am văzut şi cu adevărat, reale, în curtea Templului, am văzut Casa Poporului, scene din viaţa Mântuitorului, chipul Tatălui Ceresc, scene din Apocalipsă. Atunci când copilul elimina, l-am văzut întins, străpuns de şapte raze de lumină, iar pe Doamna Desanca am văzut-o de foarte multe ori împreună cu Domnul Iisus. Am văzut nunta în cer, apoi l-am văzut pe Domnul Iisus şi pe Doamna Desanca urcând spre cer ţinându-se amândoi de o singură cruce. Aceeaşi cruce.
(Revista Desanka nr. 9)
Despre revelaţii? Am avut multe, iar cele mai lungi şi cele mai extraordinare au fost la prima întâlnire, aşa numita Nunta Mielului, Domnul Iisus cu Dumneavoastră în faţa altarului din Cer: îngeri care dansau, flori, lumină, pace şi frumuseţe! Am plâns, însă am făcut-o de bucurie, poate nu o să ajung printre cei mai aleşi ca să fiu acolo, dar măcar o parte din mine a văzut-o.
(Revista Desanka nr. 9)
Într-o revelaţie, m-am desprins şi am plutit, am fost purtată pe braţe nevăzute, am călătorit în spaţiu şi în timp, am pătruns într-un templu mirific. Am vizualizat pe Domnul Iisus răstingnit pe cruce pe înălţimile Golgotei. Într-o revelaţie desoebită, am văzut-o pe Doamna Desanca mireasă, înălţându-se spre cer şi întrebând mental cine este, mi s-a răspuns ,,Întruparea Duhului Sfânt". De asemenea, am văzut o coroană celestă plutind deasupra unei mirese cu păr lung - era Domana Desanca. Am văzut pe Domnul Iisus în veşmânt alb, înălţându-se la cer cu Doamna Desanca mireasă. Am vizualizat un talisman ce avea încrustat chipul Domnului Iisus şi al Doamnei Desanca şi care apoi s-a secţionat în două (pe un contur dantelat), iar ulterior jumătăţile talismanului s-au unit. Am vizualizat în mai multe ipostaze medalioane care îşi schimbau forma, adică chipul Domnului Iisus se transforma în chipul Doamnei Desanca şi apoi în chipul Tatălui Ceresc. Am văzut de asemenea, în mai multe ipostaze, harta României (sub incidenţa unui corp de lumină celestă, cu o cruce luminoasă sau cu un copil ţinut pe palmă, ambele poziţionate în zona Aradului).
(Revista Desanka nr. 9)
Într-a treia şedinţă, s-a întâmplat miracolul, n-am să uit niciodată. Mi-a apărut o lumină puternică în culori frumoase şi chipul Domnului Iisus Hristos clar şi limpede. Era îmbrăcat în alb şi aţi apărut Dumneavoastră, tot în alb, în rochie de mireasă. Eraţi tare frumoasă şi fericită şi v-aţi uitat la mine zâmbind.
(Trăiesc în lume printre voi, vol 2, pag. 24)
Reginei Desanca
Te iubesc Regină a tuturor
timpurilor!
Cuvintelor, ajutaţi-mă să
exprim măreţia Ei!
Dar, vai, voi sunteţi
neputincioase,
Iar eu mă poticnesc mereu.
Nu-mi rămâne, decât mută,
Să ard în lumină rugul iubirii,
Eu, care până acum
N-am cunoscut decât
întunericul.
Te iubesc, Mireasă a lui Iisus,
Căci pe Tatăl şi Fiul îi iubesc!
Te iubesc, Regină a tuturor timpurilor!
Facă-se voiaTa! Amin.
(Trăiesc în lume printre voi, vol. 2, pag. 30)
Vă iubesc poeziile foarte mult, seară de seară adorm ascultând casetele Dumneavoastră. Aţi cuprins în ele toată viaţa omenească şi cea de dincolo de ea. Cum să vă mulţumesc pentru tot ce mi-aţi dat? Cu ce cuvinte? Ştiu! Mi-aţi răspunde: ,,Iubeşte pe Dumnezeu şi pe Domnul Iisus!" Îl iubesc pe Dumnezeu, îl iubesc pe Domnul Iisus, vă iubesc Doamna Desanca; şi vă mulţumesc că m-aţi învăţat să iubesc până la durere! Mireasa este pregătită. Plecarea se apropie. Deşi am vrea foarte mult să vă reţinem, nu se poate. Căci voia Tatălui Ceresc trebuie să se facă, nu dorinţele noastre pământeşti. Cred că după plecarea Dumneavoastră încă puţin timp şi va veni sfârşitul.
(Trăiesc în lume printre voi, vol. 2, pag. 52)
Domnul Iisus cu Doamna Desanca (cele două chipuri suprapunându-se şi formând unul singur, chipurile Dânşilor pe cer, în ipostază de Împăraţi, având pe cap aureole), pe Fecioara Maria cu pruncul, pe Doamna Desanca mireasă, secvenţe din apocalipsă, lumea de dincolo, harta României, raiul şi iadul, am călătorit în spaţiu şi timp.
(Trăiesc în lume printre voi, vol. 2, pag. 65)
Ultima chemare
Veniţi voi, preoţi,
la-nchinare
Şi la Binecuvântare,
În Aradul cel Sfânt
La cea mai scumpă comoară,
DESANCA
numită pe Pământ!
Ea vine din
CERUL cel SFÂNT
Şi este a TATĂLUI aleasă,
Şi a TATĂLUI trimeasă,
Pentru ajutor
La mântuirea sufletelor.
Pentru ajutor
La tămăduirea rănilor,
Răni sufleteşti,
Şi cele trupeşti,
Pe care şi voi le aveţi.
Ceea ce ne dă EA,
Nimeni în lumea aceasta
Nu ne mai poate da.
Ne dă Lumină, Iubire,
Credinţă,
Ajutor în suferinţă.
Şi voi suferiţi
Şi vă tânguiţi,
Dar nu aveţi curaj
Să veniţi la EA
Pentru a vă vindeca.
Să vă dea
LUMINA DIVINĂ
Şi credinţa adevărată
Şi slujire cu iubire
Ca să vă puteţi uni
În TAINA SFÂNTĂ
A JERTFEI.
Preoţii care au fost la EA
Şi TATĂL le-arătat,
Au avut numai de câştigat
Şi de lăudat, pe cea mai
aleasă
A Fiului Ceresc MIREASĂ.
Veniţi, deci, nu zăboviţi
Ziua CEA MARE şi zi de
plecare
Este foarte aproape!
Veniţi la EA şi vă închinaţi
Şi EA vă va da binecuvântarea!
EA este cea mai slăvită,
Şi cea mai iubită,
Şi mai preamărită
A Cerului Împărăteasă,
A FIULUI CERESC
MIREASĂ.
(Trăiesc în lume printre voi, vol. 2, pag. 72)
În timpul şedinţelor am avut multe revelaţii foarte frumoase. L-am văzut pe Domnul Iisus ţinând-o de mână pe fetiţa mea, Laura, pe Fecioara Maria, pe Bunul Dumnezeu, pe Doamna Desanca îmbrăcată în alb cu coroniţă pe cap, în faţa unui altar, alături de Domnul Iisus. Altă dată am văzut chipul Domnului Iisus care se preschimba în chipul Doamnei Desanca, scene din Apocalipsă, harta României, peisaje nemaipomenite. Totul e extraordinar acolo.
(Trăiesc în lume printre noi, vol. 2, pag. 79)
M-a impresionat dragostea cu care îl chemaţi pe Domnul Iisus şi curajul cu care înfruntaţi această crudă realitate. Îl strigaţi ca şi cum ar fi fost cealaltă jumătate din Dumneavoastră, cu glasul şi cuvintele înduioşătoare, pe acea vrăjită melodie care accentua din ce în ce mai mult iubirea aceasta măreaţă pe care o purtaţi în inimă pentru ,,cel mai frumos chip din univers". Am înţeles atunci că sunteţi de fapt Mireasa Domnului Iisus. Dar simţeam că este mult mai mult decât atât, datorită puterii pe care o aveţi. În următoarea zi, la prima şedinţă, am avut o revelaţie în care îmi apărea Tatăl Ceresc cu ochelarii dumneavoastră, chipul Domnului Iisus care alterna cu chipul Dumneavoastră.
(Trăiesc în lume printre voi, vol. 2, pag. 88)
O nuntă neobişnuită, fantastică, mirifică, mi s-a arătat, eram şi eu prezentă, o boltă de trandafiri albi era deasupra locului unde trebuia să se oficieze cununia. Nişte bănci exact ca în sala Templului, în bănci stăteau cei care participau la cununie, în rândul din faţă eram şi eu, vedeam pe Domnul Iisus în picioare, îmbrăcat cu un costum gri-fosforescent, avea în mâini un buchet de flori, erau florile miresei. În faţă, pe un jilţ stătea însuşi Dumnezeu, cu părul alb, puţin obosit, dar fericit că în sfârşit Mireasa îşi va întâlni Mirele. Un moment de linişte, apoi din spate se ivi minunea, toţi s-au ridicat în picioare, până şi Domnul Iisus a înmărmurit de atâta frumuseţe. Totul, de la rochie, voal, cunună, era magnific, albul acela te orbea, în jurul miresei mii şi mii de steluţe, pe cap purta o coroană de diamante, iar pe faţă un voal ce o acoperea.
(Trăiesc în lume printre voi, vol. 2, pag. 96)
Am văzut-o pe Doamna noastră mireasă de multe ori, urca scările spre tronul împărătesc unde o aştepta Mirele Iisus, erau frumoşi în strălucirea de sus. Domnul Iisus era în costum gri deschis, iar când au stat ca mirii la cununie, Doamna Desanca avea pe cap o coroană mare asemeni turnurilor de la mănăstiri.
(Trăiesc în lume printre voi, vol. 2, pag. 104)
Am avut revelaţii extraordinare. Am văzut naşterea Domnului Iisus, nunta Dumneavoastră cu Domnul Iisus, iar Domnul Dumnezeu oficia căsătoria. Doamne, toate revelaţiile au fost deosebite, nici nu ştiu despre care să scriu. L-am văzut pe Domnul Iisus împărţind lumină, apoi Dumneavoastră aţi venit şi aţi împărţit la fel lumină. Am văzut cum v-aţi înălţat la ceruri alături de Domnul Iisus, pe Domnul Iisus răstignit, cum două cruci au devenit una singură, cum Domnul Iisus venea îmbrăcat în tunică şi cu sandale, iar chipul dânsului se preschimba în chipul Dumneavoastră.
(Trăiesc în lume printre voi, vol. 2, pag. 116)
Am văzut-o pe Doamna Desanca mireasă, dansând cu Domnul Iisus, am mai văzut o coroană cu 12 pietre strălucitoare.
(Trăiesc în lume printre voi, vol. 2, pag. 125)
Într-una din ele l-am văzut pe Tatăl Ceresc stând pe scaunul împărătesc înconjurat de îngeri. De la scaunul domnesc erau nişte trepte de lumină. Pe aceste trepte urca Doamna Desanca îmbrăcată în rochie de mireasă, cu o trenă lungă şi pe cap avea diademă din diamante. Doamna era împreună cu Domnul Iisus care o ţinea de mână.
(Trăiesc în lume printre voi, vol. 2, pag. 134)
Pentru mine, pentru noi, Dumneavoastră sunteţi ,,Împărăteasa Cerurilor", sunteţi ,,Duhul Adevărului", care ne învaţă atât de multe legate de credinţă. Tot ce este scris în Biblie, la Apocalipsă, se leagă. Ce am înţeles eu până acum? Că Domnul Dumnezeu va răpi cât de curând Mireasa Mielului de pe pământ, că acolo sus totul e pregătit pentru Nunta Mielului. În ceruri va fi o mare fericire la primirea Miresei, iar la noi, pe pământ, va fi o mare tristeţe, mare durere, mare jale. Fericiţi cei chemaţi la cina Nunţii Mielului. Simt marea durere din sufletul fiului Dumneavoastră, Noly; Dacă mie îmi vine să urlu ca un lup, dar lui, când ştie că se va despărţi de mama Lui. Deşi dânsul înţelege, tot mi-e milă de el, că e încă un copil care rămâne şi el pe acest pământ cu o mare misiune - eu tot din Biblie şi din versurile Dumneavoastră, - lumea cea nouă va începe cu dânsul.
(Trăiesc în lume printre voi, vol. 2, pag. 135-136)
Am văzut-o pe Doamna Desanca în rochie de mireasă, cu coroană pe cap, mergând pe strada Porumbiţei. Dar nu era o mireasă obişnuită. Nu. Era o Mireasă, Împărăteasă Dumnezeiască. Avea o măreţie care nu se poate descrie, ci doar simţi. În altă revelaţie, l-am văzut pe Domnul nostru Iisus Hristos îmbrăcat mire, în costum alb, cum îi punea coroana pe cap Doamnei Desanca.
(Trăiesc în lume printre voi, vol. 2, pag. 171)
Apoi am avut revelaţii deosebite. La prima şedinţă am văzut chipul Tatălui Ceresc şi al Domnului Iisus Hristos cum o ţineau de mână pe Doamna Desanca şi o ajutau să urce spre cer. Apoi am văzut cum Domnul Iisus i-a pus Doamnei Desanca pe cap o corană strălucitoare. Am văzut-o pe Doamna Desanca când era mai tânără, cu părul lung - era o frumuseţe deosebită - peste acest chip mi-a apărut din nou chipul Doamnei Desanca, dar cu părul mai scurt şi la o vârstă mai înaintată, iar peste chipul Dânsei a apărut foarte clar chipul Domnului Iisus Hristos. Am fost deosebit de fericită când, la şedinţa a doua, am văzut în revelaţii nunta din cer: la masă stătea Domnul Iisus cu Doamna Desanca, erau mire şi mireasă. Doamna Desanca avea o rochie albă, strălucitoare, iar în mână ţinea un buchet de cale albe, aranjate deosebit de frumos, cu o beteală care strălucea foarte puternic.
(Trăiesc în lume printre voi, vol. 2, pag 217)
Am văzut o scară, aidoma celei din avion, care cobora pe Pământ, dar aceasta era formată din nori. În partea stângă era Domnul Isus îmbrăcat într-un costum gri deschis, aproape alb. La braţul lui eraţi Dumneavoastră, îmbrăcată în rochie de mireasă. În mână ţineaţi un buchet de flori albe. Pe scară, înaintea Dumneavoastră, coborau pe două rânduri, îngeri cu lumânări mari şi albe în mână. Într-o altă revelaţie, l-am văzut pe Domnul Isus ţinând în mână crucea aceea mare care este în Templu (dar care atunci nu exista încă). Domnul Iisus era într-un con format dintr-un cer împânzit cu stele ca de aur. După puţin timp aţi apărut Dumneavoastră şi aţi prins crucea de partea cealaltă. Atunci, împteună cu Domnul Iisus aţi zâmbit şi aţi început să urcaţi spre vârful conului ţinând în mâini aceeaşi cruce. Şi cum urcaţi aşa în spirală şi foarte repede, stelele se prefăceau în pulbere de aur.
(Trăiesc în lume printre voi, vol. 2, pag. 233)
Viaţa e o cruce
Greu de îndurat
Şi fiecare o duce
Pentru al său păcat.
Dar tu, ,,Mireasa Lumii"
Cu ce-ai păcătuit,
De-ai fost trimisă-n lume
Să-nduri greul cumplit,
Ş-a noastre suferinţi
Doar tu să ni le alini?
Cu sufletul în lacrimi
Eu Ţie mă-nchin!
(Trăiesc în lume printre voi, vol.2, pag. 262)
Porumbiţa cu aripile
frânte
Eşti singura iubire pe care am
iubit-o,
Eşti singura credinţă în care am
crezut,
Eşti singura lumină pe care
am văzut-o,
Eşti porumbiţa albă, numită
Duhul Sfânt.
Eşti porumbiţa albă venită din
neant,
Eşti porumbiţa, frumoasa
porumbiţă,
Eşti cea care aduci lumină,
iubire şi credinţă,
Eşti a Tatălui trimisă!
Eşti pasărea măiastră,
frumaosă porumbiţă,
Eşti iubirea adevărată
pe acest pământ,
Eşti pasărea iubită, frumoasă
porumbiţă,
Eşti lumina pe pământ!
Eşti singura noastră speranţă,
Eşti a Fiului iubit Mireasă,
Eşti trandafirul galben pe
care noi
L-am răstignit!
(Trăiesc în lume printre noi, vol. 2, pag. 267)
Dar ce am văzut în câteva din acele revelaţii: în primele zile am văzut ochiul divin, crucea de lumină, steaua Dumneavoastră orbitor de albă, porumbelul alb, pe Domnul Iisus, iar mai apoi, pe Dumneavoastră, Doamna Desanca, Doamna tuturor timpurilor, în diferite ipostaze, dar totdeauna în alb, doar sunteţi Fiica Luminii! Odată v-am văzut cu coroniţă orbitor de albă, altădată cu coroniţă aurie, pe care se afla şi un porumbel. V-am văzut Mireasă cu părul de aur plutind.
(Trăiesc în lume printre voi, vol. 2, pag. 282)
Nunta este pregătită, Mireasa aşteaptă. Ea şi-a pregătit veşminte albe - este gata de plecare! Porumbiţa albă va pleca şi ne va fi greu fără Ea! Am avut-o multă vreme printre noi şi n-am ştiut s-o preţuim! Dar, acum trebuie să facem cum ne îndeamnă Biblia: ,,Să ne bucurăm, să ne veselim şi să-i dăm slavă! Căci a venit Nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit. Şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat." (Apocalipsa 19.7)
(Trăiesc în lume printre voi, vol. 2, pag. 287)
În altă revelaţie (prima), eu eram undeva sus în nori, într-o biserică uriaşă, eram sus în bolta ei, şi, privind în jos am văzut mulţime mare de preoţi pregătindu-se pentru ceva anume. Deasupra lor, pe un covor de nori, mulţi îngeri, iar în mijlocul lor, o nuntă, unde mire era Domnul Iisus, iar mireasă eraţi Dumneavoastră. Căutam cu privirea preotul acelei nunţi, deoarece credeam că mulţimea de preoţi de jos nu era destul de vrednică de oficierea acestei nunţi, când deasupra, undeva la un altar de vis, slujea Domnul Dumnezeu. O voce de undeva mi-a şoptit, în momentul în care întrebam ,,Cine este Doamna?" ,,Duhul Sfânt".
(Şi noi vă iubim, vol. 1, pag. 14-15)
Doamna Desanca era îmbrăcată mireasă, avea o trenă foarte lungă şi pe marginea rochiei avea stele. Doamna Desanca nu avea ochelari, avea părul lung, castaniu, avea aluniţa, era slabă şi pe cap avea o coroniţă de stele. Pe scări era lumină puternică. Doamna Desanca urca pe scăi, ne făcea cu mâna şi se tot ducea spre cer.
(Şi noi vă iubim, vol. 1, pag. 126)
Cât despre faptul că Biserica Ortodoxă nu recunoaşte pe Doamna Desanca drept ,,mireasă a lui Iisus", Sfinţia voastră, noi nu aşteptăm nicio recunoaştere! Dumnezeu ne spune în fiecare zi cine este Ea! Noi ştim cine este! Când veţi şti şi dumneavoastră va fi prea târziu! Părinte, zeci şi sute de oameni pe zi îl văd pe Dumenzeu, pe Domnul Iisus, pe Maica Sfântă, pe Doamna Desanca, văd nunta din cer, pe Doamna Desanca alături de Domnul Iisus, pe Doamna Desanca în stânga Tatălui Ceresc, ca făcând parte din Sfânta Treime. Ce spune Biserica Ortodoxă despre asta, părinte?
(Şi noi vă iubim, vol. 1, pag. 184-185)
Apoi, l-am văzut pe Domnul Iisus lângă Dumneavoastră, în picioare pe navă, dar eraţi într-o rochie albă de mireasă şi îl ţineaţi de mână pe Domnul Iisus. Pe măsură ce nava se îndepărta de pământ, Domnul Iisus s-a transformat într-o cruce mare de marmură, iar Dumneavoastră într-o porumbiţă albă şi apoi aţi dispărut cu nava.
(Şi noi vă iubim, vol. 1, pag. 213)
Nunta cerească, cea despre care se scrie în Biblie (Apocalipsa, cap 12) va avea loc, ea reprezintă crearea Tot-ului, a Unic-ului. E nunta unde mire este Domnul Iisus Hristos, Cel care va veni să ridice la cer pe Mireasa Sa, pe Doamna Desanca.
(Şi noi vă iubim, vol. 1, pag. 217-218)
Într-una din revelaţii am trecut prin tunelul timpului şi ajungând dincolo, unde era o lumină dumnezeiască, în faţa mea se înălţau nişte scări. Am văzut pe Doamna Desanca îmbrăcată în mireasă urcând, tot urcând, iar sus, foarte sus, la capătul scărilor, Dmnul Iisus o aştepta întinzându-I o mână. Din înălţimi, Tatăl Ceresc trimitea către aceştia un con de lumină divină. În altă revelaţie, ca într-un tablou, am văzut pe Domnul Iisus în dreapta, pe Doamna Desanca în stânga, iar în spatele lor Tatăl Ceresc îi îmbrăţişa pe amândoi. În timpul unei şedinţe am cerut Tatălui Ceresc să îmi spună cine este Doamna Desanca. În revelaţii răspunsul l-am primit destul de repede: mi-a apărut mai întâi un porumbel care s-a transfrmat într-o lumină, apoi într-o fetiţă cu luna la picioare, iar pe cap purta o coroniţă din 12 stele luminoase, care s-a transformat în mireasa lui Isus, apoi în Lumină.
(Şi noi vă iubim, vol. 2, pag. 15-16)
Tu eşti un sfânt Mângâietor,
Ne umpli sufletul de dor.
Tu eşti pentru noi o comoară,
Eşti porumbiţa albă care
zboară.
Şi care ajunge în cer, sus,
Tu eşti mireasa blândă a
Domnuui Iisus.
(Şi noi vă iubim, vol. 2, pag. 19)
Odată am văzut o încăpere dintr-un palat, totul era de un alb strălucitor şi pe marginile tuturor lucrurilor erau dantele aurite. Apoi am văzut o masă mare, lungă, pe care erau aşezate farfurii albe, iar tacâmurile erau aurite, parcă erau pregătite pentru o nuntă. Şi tot atunci am văzut, după puţin timp acelaşi palat, aceeaşi încăpere şi aceeaşi masă, care acum era plină de bunătăţi şi oameni mulţi cântau în cor.
(Şi noi vă iubim, vol. 2, pag. 22-23)
Voi, români, deschideţi ochii sufletului şi veţi vedea cine-i lângă noi! A Domnului Mireasă, e Fiul Luminii venit din nou pe pământ, e Totul în Toate.
(Şi noi vă iubim, vol. 2, pag. 23)
Îmi aduc şi acum aminte, un stadion (sau o arenă) plin de lume cu mâinile ridicate spre cer a rugăciune, sau un tron mare alb, luminos, situat între doi munţi de culoare mai închisă. Spre acel tron urcau pe scări albe de marmură Domnul Iisus şi Doamna Desanca, amândoi în haine luminoase, strălucitoare.
(Şi noi vă iubim, vol. 2, pag. 31)
V-am primit în viaţa mea cu toate uşile deschise, sunteţi mai presus de viaţa mea, sunteţi o părticică din Dumnezeu, sunteţi Mireasa Domnului Iisus. Eu nu pot trăi fără Domnul Iisus şi Mireasa Lui, fără Dumnezeu, nu pot să nu mă gândesc în fiecare clipă la cer.
(Şi noi vă iubim, vol. 2, pag. 57-58)
Ea este ...
E sărbătoare.
Biserica e plină
Şi crdincioşii se roagă-n cor,
Pe Tine, Preasfântă Maria,
Un nume nou să primeşti
De Mamă a permanentului
ajutor!
Ei nu ştiu, Preasfântă Maria,
Dar Tu, spune-le tuturor,
Că acolo sus, lângă Tine,
Există acel Duh iubitor,
Cu chip suav de Madonă,
Ce acest nume îl are demult!
E fiica iubită
De soare şi lună,
Cu stelele prinse-n cunună,
Cu surâsul blând
Ce îmbie,
Şi mâna-i lumină de raze
Ce-nvie.
Ea este aceea
Ce vine-n ajutor,
Când mila cerească
La greu o implor.
E Duhul cel Sfânt
Ce-n orice moment,
Şi-n orişice loc apare,
Când trupul său sfânt doare.
Ea împarte iubire,
Împarte bunătate,
Ea dă viaţă,
Dar întinde şi puntea spre
moarte.
Ea este regina îngerilor,
De Tatăl Ceresc şi Iisus
Încoronată,
Ea anunţă noua venire,
Ea este chiar nemurire!
Deşi noi o vrem lângă noi,
Căci lângă Ea ne e bine,
Veni-va curând lângă Tine,
Ca Mireasă a Fiului Tău iubitor.
A ceea ce pe pământ se
numeşte Desanca,
Ea este ...
Mama permanentului ajutor!
(Şi noi vă iubim, vol. 2, pag. 80-82)
Rara Avis
(Pasăre rară)
Rara Avis - Desanca -
Rara Avis, Duh Preasfânt,
Porumbel din veşnicie,
Templul Sfânt ţi-e colivie,
În Aradul Sfânt.
În Arad te-ai pogorât
Chiar pe strada Porumbiţei
Mântuire să aduci
Viaţă la bolnavi să dai,
Tu, Regina a Luminii,
Desanca Nicolai.
Rara Avis, Porumbiţo,
Cât de emult noi te dorim
Între noi să fii de-a pururi
Căci tu ştii cât te iubim,
Porumbiţa mea Desanca
Mai rămâi, rămâi, rămâi!
Rara Avis, Duh Preasfât,
În aur Tu eşti scăldată,
Iar din mâinile divine
Conuri de lumină-aduci
Cu a Domnului voire.
Porumbiţă albă, pură
În iubire eşti scăldată,
Iar de Domnul Dumnezeu
Şi de Mirele-ţi Iisus,
Cu iubire eşti legată.
Rara Avis, Rara Avis,
Porumbel rătăcitor,
Ţi-a venit şi ţie timpul,
Să te-ntorci la tine-n nori
Singur, fără Oliver.
Rara Avis, Porumbiţă,
Inimi tu vei sfâşia,
Te vom plânge toată viaţa,
Tare rău ne va părea
Rara Avis, Rara Avis!
(Şi noi vă iubim, vol. 2, pag. 88-90)
Noi, cei care vă iubim, ar trebui să ne gândim la următorul text din Biblie ,,Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!" (Apocalipsa 19:8), iar la plecarea Dumneavoastră, dacă vă iubim, ar trebui ,,Să ne bucurăm, să ne veselim şi să-i dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului, soţia lui s-a pregătit" (Apocalipsa 19:79) şi să cântăm un cântec drag nouă:
,,Mai este loc la nunta Ta
Unde doresc şi mult aş vrea
Să fiu chemat de Tine, Isus,
Şi să ne bucurăm nespus."
(Şi noi vă iubim, vol. 2, pag. 94-95)
Vino!
Vino aici, la Aradul cel sfânt,
Căci ceasul din urmă a sosit!
Vino cu sufletul tremurând
Să vezi cât de viu e un mit!
Vino să vezi cum coboară
Lumina
În sufletul tău obidit!
Vino să vezi cât de mare e mila
Aceluia ce L-am răstignit!
Vino să simţi fiorul iubirii
Ce n-o vei mai pierde nicicând!
Vino să cânţi un imn nemuririi
Cu ochii şiroaie plângând!
Vino să vezi Sfântul Duh
ce coboară
Porumbelul imaculat strălucind
Vino să vezi Regina Iubirii
Lumina dn mâini răspândind!
Vino să vezi Mireasa şi
Nunta din Cer,
A Apocalipsei lui Ioan
proorocire!
Vino să vezi pe
Doamna Desanca,
Posterităţii vie şi
sfântă amintire!
(Şi noi vă iubim, vol. 2, pag. 103-104)
Facă-se voia Ta!
Tu, Iisuse Doamne, ne-ai
răspumpărat
Prin jertfa Ta pe cruce,
de strămoşesc păcat,
Ne-ai împăcat cu Tatăl,
Bunul Dumnezeu,
Spălând păcatul nostru cu
Sfânt Sângele Tău.
Tu ai ştiut, Iisuse,
a noastră neputinţă
Şi ne-ai promis un sprijin,
un stâlp pentru credinţă
Şi L-ai rugat pe Tatăl,
Iisuse iubitor,
Să ne trimită-n lume,
pe Pământ,
Un alt Mângâietor,
pe bunul Duhul Sfânt.
Noi rătăceam, Doamne,
uitam de cele sfinte,
Ne iartă, Sfinte Doamne,
ne iartă, Bun Părinte,
Ne-arăţi din nou iubire
şi-n ceasul de pe urmă
Ne chemi la pieptul Tău,
noi, rătăcita turmă.
Şi Duhul strigă ,,Vino!"
departe către zare
Noi suntem ,,orbi şi surzi"
la ultima chemare.
Noi vrem, o, Sfinte Doamne,
dar răul ne mai ţine,
Ajută-ne, Iisuse, s-ajungem toţi
la Tine,
Ş-atunci la judecată în faţa
Ta când stăm
Să nu ne fie teamă, să nu ne
ruşinăm!
Curând va bate ceasul, se va
împlini sorocul
O spune Apocalipsa lui
Ioan proorocul,
Noi rătăcim pe cale şi porţi
mai sunt închise
Ş-acum când ne dai semne
ce-n Scriptură-s scrise.
Noi suntem, Doamne, oameni
cu multe slăbiciuni
Prea des ne îndoim, nu credem
în minuni,
Nu înţelegem toţi ce în
Scriptură-i scris,
Că Duhul Sfânt e
sprijinul promis.
E mare Taina Ta ce ne-ai
trimis de sus
E, Doamne, o femeie -
Mireasa lui Iisus.
De mult, prin Eva-n
lume păcatul a intrat
Ş-acum printr-o femeie
va fi răscumpărat
E un nume nou,
Desanca, Mireasă şi Duh Sfânt
În Sfânta Trinitate, sunt
Trei dar Unul Sunt.
Îţi mulţumesc Părinte,
mi-ai dat în astă viaţă
Să văd şi eu aievea schimbarea
Ta la faţă!
Ne-ai arătat Tu, Doamne,
în zi de sărbătoare
Ce a văzut proorocul - o femeie
înveşmântată-n soare.
Asemeni într-o noapte pe
bolta cea cerească
Coroana Ei de stele,
coroana - împărătească
Ne-ai arătat-o, Doamne,
să ştim că s-a împlinit,
Ceea ce ce de mii de ani
prin duh ai proorocit.
O, Sfântă Doamnă, cerul
te iubeşte şi după el suspini,
Noi pământenii însă, îţi dăm
cununi de spini.
Plecarea Ta ne doare ...
a mai rămas puţin
Doamne, facă-se voia Ta,
acum şi-n veci de veci! Amin.
(Şi noi vă iubim, vol. 2, pag. 144-146)
Am văzut-o pe Doamna Desanca îmbrăcată mireasă cu coroană pe cap alături de Iisus Hristos la braţ îmbrăcată în alb strălucitor. Am văzut şi verighetele lor.
(Şi noi vă iubim, vol. 2, pag. 151)
În revelaţiile mele călătorind în timp şi spaţiu, v-am văzut totdeauna ,,Mireasa Domnului Iisus", v-am văzut în chip de porumbel, fata cu luna la picoioare şi cu coroniţa cu cele 12 stele luminoase pe cap şi totdeauna v-am văzut alături de Domnul Iisus şi de Tatăl Ceresc ...
(Şi noi vă iubim, vol. 2, pag 186-187)
V-am văzut, Doamna Desanca, urcând pe ,,Spirala Timpului" îmbrăcată în mireasă. Eram pe trepte jos, singur, şi privind după Dumneavoastră v-am întrebat: ,,Unde mergeţi, Doamna Desanca?" aţi întors privirea şi mi-aţi răspuns: ,,Acasă".
(Şi noi vă iubim, vol. 2, pag. 189)
L-am văzut pe Domnul Iisus şi pe Dumneavoastră în revelaţie. Asistam la Nunta Dumneavoastră cu Domnul Iisus, apoi într-o lumină orbitoare mi-a apărut Dumnezeu spunându-mi că totul este adevărat, că Dumneavoastră aveţi o misiune de îndeplinit aici, pe Pământ.
(Şi noi vă iubim, vol. 2, pag. 191)
Să nu fiţi trişti când va pleca! Să nu plângeţi de durere ci de fericire, căci în sfârşit va fi alături de jumătatea Sa, Domnul nostru Iisus Christos! Nu o întoarceţi din drumul Ei, lăsaţi-o să se odihnească un pic, culcându-şi capul ostenit pe umărul Domnului!
(Şi noi vă iubim, vol. 2, pag. 194-195)
Eu plâng şi rog pe Tatăl
Un ceas să vă mai lase
Să pot primi şi eu Lumină
Şi să vă strâng în braţe
Treziţi-vă, voi oameni!
Treziţi-vă odată!
Nu răniţi Porumbiţa
Ce crucea noastră o poartă!
Am mai greşit odată,
Şi scump acum plătim.
Ori vreţi ca şi pe Domnul
Pe Ea s-o răstignim?
Grăbiţi-vă, voi oameni,
Cât mai e cu putinţă,
Grăbiţi-vă la Templu
Ca să primiţi lumină!
Atunci când misiunea
Se va îndeplini,
Vă veţi ruga amarnic,
Răspuns nu veţi primi.
Veţi plânge cu durere
Căci mult voi aţi hulit-o,
Cu pietre aţi aruncat,
Pe cruce aţi răstignit-o.
Dar nu va trece timp,
Răsplată veţi primi,
Soarele va apune,
Pământul s-o răci.
Şi nici atunci, în beznă,
Iertare n-oţi avea,
Voi n-aţi văzut Lumina
N-aţi vrut să ştiţi de Ea.
V-a trece-n lumea Ei
Cu nava cea cerească,
Va fi nuntă în cer,
Va fi a Lui Mireasă.
Abia atuncea, oameni
Veţi şti cine a fost,
Dar nu va mai avea
Atuncea niciun rost.
(Şi noi vă iubim, vol. 2, pag. 206-208)
Atât de frumoasă!
Te-am văzut într-o noapte
în vis
Îmbrăcată în alb de mireasă ...
Regină în Sfânt Paradis,
Erai atât de frumoasă!
Te-am văzut printre îngeri
şi flori
Pluteai ca un fulg în eter,
Răspândeai în văzduh
dulci fiori,
Erai fericită în cer!
Te-am văzut pentru o clipă apoi
În grădină cu Domnul, la masă,
Eraţi fericiţi amândoi,
Erai atât de frumoasă!
Tu, Înger dulce, Înger Sfânt,
A Domnului Aleasă,
Tu şi în Cer şi pe Pământ,
Atât eşti de frumoasă!
(Şi noi vă iubim, vol. 2, pag. 228-229)
Rămâne iubirea
Când eram mică la părinţi
Iubeam poveştile cu prinţi.
Îmi amintesc de-un basm
de mult
De când pământul s-a născut:
Se spune că s-a întâmplat
Că fiica unui împărat
S-a îndrăgostit de un
prinţ vestit
Dintr-un regat de răsărit.
Iubirea lor, un vis, un ţel,
Încununat printr-un inel
Şi-au pregătit o nuntă-aleasă
Voioşi, şi mire, şi mireasă
Şi nu ştiau frumoşii prinţi
Că din genunile fierbinţi
Se - abătea pe-a lor iubire
Un fulger trist de despărţire,
Un fulger care-a fost să fie
În ziua lor de cununie.
O, şi ce tristă sărbătoare!
Un mire preschimbat în soare
Iar draga lui mireasă-n lună
Să nu mai poată fi-mpreună,
Să moară visul de iubire,
Mireasă trisă, fără mire.
De atunci, de mult,
dintotdeauna
Soarele priveşte Luna
Cu mult dor din răsărit,
Ea, cu dor din asfinţit.
Se iubesc şi acum la fel,
El e totul pentru Ea,
Ea e totul pentru El.
Când blestemul se va stinge
Căci iubirea-l va învinge,
Toată vraja va cădea
El iar prinţ, prinţesă Ea,
Inimă-n două inele,
Nuntă cum n-a fost sub stele.
Şi vor fi atunci nuntaşi
Prinţi alături de slujbaşi
Şi vor sta atunci la mese
Cerşetori lângă prinţele,
Martori marii fericiri
Cei ce i-au iubit pe miri.
Nici noapte nu va mai fi,
Va fi o eternă zi,
O eternă fericire
Într-o lume de iubire
(Şi noi vă iubim, vol. 2, pag. 252-254)
