Poleită-n foc de soare și purtând al nemuririi nimb,
Te-ai dăruit cum florile își dăruiesc parfumul,
Te-ai dăruit și n-ai primit nimic în schimb,
Doar durere și tristețe, să-Ți scalde-n lacrimi drumul.
Mai frumoasă decât luna, ce în fața Ta s-a închinat,
Te-ai dăruit cu totul, ca apa purelor izvoare,
Te-ai dăruit mereu, și-n schimb ce Ți s-a dat?!
Doar vorbe de ocară, chin și lacrimi, cât o mare!
Mai luminoasă decât aurora dimineților senine,
Te-ai dăruit cum soarele își dăruie a sa căldură,
Te-ai dăruit mereu, nu Te-ai gândit la Tine,
Și-n schimb ce ai primit? Batjocură și ură.
Mai pură decât crinii și mai suavă ca o șoaptă de iubire,
Te-ai dăruit ca aerul, fără să ceri ceva!
O, Doamnă, viața Ta e numai dăruire,
Și-o lacrimă imensă e toată viața Ta!
Tu ce ești Apa Vieții ce-a dăruit-o Cerul
Să stingă blestemul în torța omenirii,
Te-ai făcut Cale Sfântă să știm ce-i Adevărul,
Să ne torni în suflet, parfumul nemuririi.
Tu ce ești Pâinea Sfântă și pentru noi Te-ai frânt
Să ne unești cu cerul, pe cei ce sunt chemați,
Ne-ai arătat că noi, prin fapte, prin gânduri și cuvânt,
De suferința Ta, toți suntem vinovați.
O, Doamnă, viața Ta e numai dăruire,
Peste puțină vreme Îți vei schimba veșmântul,
Va plânge atunci amarnic întreaga omenire
Și-o lacrimă imensă va fi întreg Pământul.
Monica Gatea
