*****

Lumină Sfântă

ce te numești Desanca,

Izvor de viață,

Speranța mea de bine,

mi-e dor de Tine,

mi-e tare dor de Tine!

Mi-e dor de liniștea din vocea Ta

ce-auzul ni-l alintă,

și de tumultul ce vibrează-n ea,

când rugă înalți spre

Sfântul Tău Părinte!

Mi-e dor de adierea de zefir

ca fâlfâierea aripei întinsă a

Porumbelului Imaculat,

ce-a coborât din zarea necuprinsă

și prin iubirea Lui cu Cerul ne împacă!

Mi-e dor de ochii ce vindecă

durerea ce-n noi s-a cuibărit,

de bucuria din privirea lor

de câte ori Tu moartea-i biruit!

Mi-e dor de mâinile

ce dau botezul de Lumină

și evlavia cu care

se unesc în rugăciune, când

cea mai iubitoare Fiică,

Tatălui se-nchină!

Mi-e dor și sper că n-ai să pleci

lăsându-mă în piept cu așa povară:

când spui că nimeni nu va mai veni

și a treia oară, simt c-am rămas

pentru vecie orfană.

Duhule Sfânt, mereu îmi spui

,,Eu sunt cu Tine!",

dar crede-mă, când Tu mă strângi în brațe

simt că mă înalț, mă înalț...

e atât de bine...

și nu pot, nu pot să nu spun iar:

mi-e tare dor, mi-e tare dor de Tine!

Silvia Dima