Cum poți?!

Cum poți ca om
Să nu iubești Lumina?!
Dacă și un bob de grâu 
Sau de neghină,
Când în pământ l-ai pus,
Se străduiește
Să străbată tina
Și spre Lumină se înalță
Drept în sus.

Cum poți să nu-nțelegi Iubirea?!
Când și unui trandafir de-i spui
,,Eu te iubesc",
Îl vezi cum își desface a lui corolă
Parcă ar vrea să-ți spună:
,,Muțumesc".

Când și un pui de pasăre
De-l iei în mână
Și-i mângâi penele și îl alinți
Se-ntoarce și-ți mănâncă apoi din palmă
Și în căușul ei își face cuib.

Tu, om care te crezi presus
De toate acestea,
Cum poți să nu-nțelegi
Că mângâierea, iubirea și lumina
Sunt daruri ale Tatălui Ceresc?
Iar Duhul Lui Cel Sfânt ni le împarte
Prin Doamna Desanca,
Nume sfânt al întrupării-I pământești.

Fă-te un bob de grâu
Fă-te o floare,
Sau o pasăre și zbori
Până la templul din Arad,
Acolo unde Doamna Desanca
Îți va da Lumina,
Cu care poți să treci
Al veșniciei prag!

Silvia Dima

Credința

O flacără se-nalță, străpunge infinitul
Și-o voce ca de tunet străbate atunci abisul.
E focul sacru, cuvântul creator,
Unirea lor e Viața, Lumina,
E marele Adevăr.

E Adevărul ce trebuie urmat!
Cândva-n această lume Iisus L-a întrupat,
Sperând că noi, văzându-L, crezare îi vom da
Că Dumnezeu, Îi dă puterea
De a ne salva.

Dar suflete haine, în lumea asta nu L-au acceptat
Și Dumnezeu, de om a fost crucificat.
Cu sânge a plătit iubirea ce ne-a dat
Având apoi puterea de a ne și ierta.
Și nici acum, când ceasul
Secunda de sfârșit stă ca să bată,
Nu înțelegem că judecata fi-va
După a noastră faptă,
Biruitori ne credem în ignoranța noastră.

Azi întrupat în Doamna Desanca,
Duhul Sfânt venit-a să împartă
Lumina pe Pământ.
Ne vindecă, ne ocrotește și cu iubire mereu ne fericește,
În haine de lumină, trupul ne învelește.

Obol de sânge a dat, ca și Iisus odată,
Ca și Iisus asemenea, Doamna
E astăzi contestată.
Când sufletul și trupul cu drag ni-l oblojește,
Gloata nepricepută fapta-I batjocorește.

Privirea dătătoare de iubire și credință
Ce Dânsa o apleacă spre a noastră suferință,
Mulți au tratat-o cu mare răutate
Și n-au văzut nici mila
Ce sufletu-I străbate.

Nu vă-ndoiți o clipă, Iisus e pe Pământ!
E cealaltă Treime, adică Duhul Sfânt!
Mulți îi simțiți prezența în inimă și-n gând,
Când șoapta de iubire inima vă străbate
Și-n fiecare vorbă e-un strop de bunătate.

Așa se manifestă Lumina cea de sus
Și cine ne-o împarte e însuși
Sfântul Duh.
Pe El, Mântuitorul ni L-a lăsat cândva
Să ne arate drumul spre Împărăția Sa.
Desanca se numește acest Sfânt Mesager
Care cu vocea, cu ochii, cu mâinile
Împarte Lumina din Eter,
Ne aduce de la Tatăl Ceresc iubirea infinită
Pe care omenirea din veci a fost zidită.

Cum cred că Dumnezeu e al Lumii Început
Cred, Sfântă Doamnă, că sunteți Mireasa lui Iisus,
Duhul Cel Sfânt aievea coborât
Din mila și iubirea Tatălui Preasfânt.
Deși eu ochii n-ar trebui să mi-i ridic din tină
Nu pot privirea-mi s-o despart
De chipu-Ți de Lumină.
Cu toată ființa îmi cer acum iertare
Că nu găsesc în mine iubire și mai mare!

Silvia Dima

Mai e puțin

Ma e puțin, o clipă
De grele suferinți
Și Tu, Regină Scumpă,
La cer Te vei sui.

Greu Ți-a fost în lume
Printre ,,ai Tăi copii",
Căci ei din necredință
Pe Tine Te-au lovit.

Dar Tu, Scumpă Regină,
Milă ai avut de ei,
Lumină și Iubire
Le-ai dăruit mereu.

Și vindecarea-n lume
Tu iarăși ne-ai adus,
Ne-ai mântuit pe noi,
Spre Dumnezeu ne-ai dus.

Te-ai întrupat în Doamna
DESANCA NICOLAI,
Ești Duhul Sfânt din ceruri
Ești Dumnezeu din Rai.

Lavinia Barbilian

Certitudine

E cert că Duhul Sfânt 
La noi e pe Pământ,
E cert că în Arad
E Dumnezeu cel Sfânt.

Puțini sunt cei ce cred
Că este adevărat
Că într-un simplu Om
Din nou s-a întrupat.

S-au scurs două milenii
Și doar un an mai e.
Ori n-a venit sorocul
Cel scris în Biblie?

Căci nouă-n lumea asta
Iisus ne-a și trimis,
Cum prin al Său cuvânt
Atunci ne-a fost promis.

Ne-a fost trimis în lume
Un alt Mângâietor,
Asemeni lui Iisus
Ne e mântuitor.

Se știe că Trimisul
Nume nou va avea:
Nu-l va chema Iisus
Îl va chema Desanca.

Desanca-n lume-nseamnă
Tot ce e Dumnezeu:
Și Tatăl Sfânt și Fiul
Și Duhul Sfânt din cer.

Căci în această Doamnă
Sunt ,,Toți Trei" contopiți,
De-a pururea Aceștia
Vor fi nedespărțiți.

Lavinia Barbilian

Domnului Iisus

De mă auzi din lumea Ta,
Iisuse, Domnul nostru Sfânt,
Coboară o clipă în lumea mea
Și-ascultă-mi inima plângând!

Iisuse, Domnul nostru Mare
Din sfinte-mpărății cerești,
Îți cer și astăzi îndurare
Că Te-ai născut să pătimești!

Doar Tu știi câți ai ajutat...
Și orbi... și surzi... și șchiopi... și goi...
Și drept răsplată Te-au trădat,
Iisuse Sfânt, ce ești în noi!

Ți-au dat oțet în loc de apă
Ca setea să Ți-o potolești,
Te-au pus la stâlpul infamiei
Deși știau că îi iubești.

Mă doare crucea ce ai dus,
Mă-nțeapă spinii de pe frunte,
Mă arde sângele ce-a curs,
Mă dor și rănile prea multe.

Mă dor piroanele bătute
În sfânte mâini și în picioare,
Iar plânsul Mamei disperate
Și-astăzi încă mă mai doare.

Mă-ntreb și-acum ce a simțit
Atunci Martira neputinței,
Când Fiul Ei sta răstignit
Să-și bea paharul suferinței.

Ai meritat? - mă-ntreb mereu - 
Iisuse Sfânt, icoana mea,
Ce ai simțit? Nu Ți-a fost greu
S-o vezi plângând pe Mama Ta?

Tu pentru noi ai suferit
Și-ai îndurat atâta chin,
Vin azi la trupu-Ți răstignit
Și cu durere mă închin...

Și după 2000 de ani,
Iisuse Domn, iar ai venit
Prin Doamna Sfântă ce-i trimisă
Să-ndure tot ce-ai pătimit.

Durerea însă e prea mare,
Îndură-Te... și nu lăsa
Călăii lumii, bestii, fiare,
S-o răstignească și pe Ea!

Ar fi cumplit ca să trăiesc
S-o văd cerându-Ți ajutor,
Iisuse Doamne, o iubesc
Și aș vrea în locul Ei să mor!

Există însă o lege nescrisă
Că Duhul Sfânt... și Doamna mea
De Tatăl Sfânt a fost trimisă
Să ducă o cruce ca și a Ta.

Și singură trebui' să poarte
Povara Crucii pe Pământ,
Dar ca s-o ducă pân' la capăt
S-o ocrotești, Iisuse Sfânt!

Mioara Lupescu

****

Te colindăm, Pasăre Sfântă,
Ce-n cer ai zburat.
Dar te-ai întors iar înapoi
La Fiul scump și drag
O, rămâi, rămâi cu noi,
Tu, Pasăre măiastră,
Ești Fiica acestui pământ!
Desanca, nume sfânt,
Păstorul cel iubit
Ce turma ți-ai unit.

Dochița Nodiș

În noaptea de Ajun 1998

Ard lumânările în brazi
Pe drum se aud colinde,
Zăpada, văl imaculat,
În noapte se întinde.

Cu brad frumos împodobit
Templul Sfânt ne primește,
Iar când Mireasa a sosit
Colinda se pornește.

E datina ce din străbuni
Stă să ne amintească
Că s-a născut pruncul Iisus
Ce pentru noi avea să pătimească.

Cadouri și colac
La toți Ea dăruiește
Cu bucurie ce nu s-a văzut
De când - Crăciun - se pomenește!

Și îngerii uimiți privesc
Din cerul cel de sus,
La sărbătoarea ce-o-nchinăm
Mântuitorului Iisus.

Colinzi și cântece de slavă
Se-nalță către cer,
Unde se află dezlegarea
Acestui sfânt mister.

Și-s artificii pe Pământ
Cu stele-ngemănate,
Lumini ce îngerii aprind
Măicuței Preacurate.

,,Bucură-te, Marie,
Cea plină de har,
Domnul este cu Tine
Și binecuvântată ești Tu între femei,
Și binecuvântat este
Rodul trupului Tău - Iisus! Amin."

Silvia Dima

Fără Tine

Fără Tine, Lumina mea, nimic nu are viață
Și florile-au murit și florile-s de gheață.
S-au ofilit în lacrimi, plătind tribut iubirii,
Să fie oare-acestea prologul despărțirii?

Fără Tine, fără zâmbetul Tău minunat
Doar inimi triste și-un cer prea înnorat,
Doar chipuri mohorâte și nici un strop de soare
Să fie oare-acestea un exercițiu de plecare?

Prea tristă e absența făpturii Tale sfinte,
Mă rătăcesc prin lacrimi și-aducerile aminte,
Te-am căutat cu sete în sufletu-mi prea slab
Așa cum cauți oaza într-un deșert arab.

Să fie absența Ta, doar palidul răgaz,
Un preambul al clipei numită - bun rămas - ?
Mărturisesc că în taină eu încă Te mai rog
Să-Ți mai amâni plecarea, prea tristul epilog.

Monica Gatea

Marele Adevăr

Când noaptea e senină
Pe cer apare luna
Și ea pe-ntreg Pământul
Și-a revărsat lumina.

Lumina ei astrală
Lumină din Lumină,
Căci Duhul Sfânt Desanca și lunii
Îi este stăpână.

Stăpână și regină
E peste univers
Acest sacru mister
Nu toți l-au înțeles.

Iar Duhul Sfânt din Ceruri
E pe Pământ cu noi,
Desanca se numește
E Marele adevăr.

Mare este Adevărul
Și este minunat:
Duhul Sfânt din Cer
În Ea s-a întrupat.

Lavinia Barbilian

Sacrificiul suprem

Tu, Doamna mea preasfântă,
Cu sânge ai plătit
Păcatul omenirii
Și iar ne-ai mântuit.

Noiembrie fuse luna
În care-ai suferit,
Cu sângele preasfânt
Tu, zână, ai plătit.

Dar nu ca și Iisus,
Crucea avuși altar,
Ci patul de spital
Și-un bisturiu barbar.

Pe tine bisturiul
De sus te-a sfârtecat
Și sângele tău sfânt
Pe masă l-ai vărsat.

A ta crucificare
Acolo se făcu,
Legată de picioare,
Legată și la mâini.
Și sângele pierdut-ai
Pân' la ultimul strop,
Cu moartea te-ai luptat
Și-ai biruit pe loc.

Iar Tu, Doamnă Desanca,
Duhule scump și sfânt,
Asemeni lui Iisus
Din moarte ai venit.

Cu nerăbdare mare
Aștepți ziua sortită,
Când din mijlocul nostru
Lăsa-te-vei răpită.

Și iar te vei întoarce
La locul tău din cer,
Mireasă a lui Iisus,
Să fii una cu El.

Lavinia Barbilian

Eu sunt Calea, Adevărul și Viața

Când a venit Lumina în lume,
oamenii au iubit mai mult întunericul
și au rămas orbi.
Și de atunci conduce orb pe orb
Și cad mereu în gropi!

Când a venit Viața în lume,
oamenii au iubit mai mult moartea
și au rămas morți.
Și de atunci aici, pe Terra, morții
își tot îngroapă morții lor!

Când a venit în lume Calea,
oamenii, orbi fiind, nu au văzut-o
și au rămas să o caute.
Și de atunci, tot rătăcesc mereu
prin întunericul etern!

Când a venit în lume Fiul
cu carte de la Tatăl cel Ceresc,
oamenii-l căutau pe Dumnezeu.
Dar nu-l vedeau de cataractă
și-atunci L-au urcat pe cruce!

Acum, când Duhul Adevărului a venit
și le glăsuiește prin Femeia înveșmântată-n Soare
și cu Luna la picioare,
lumea își va aminti că a venit cândva...
Fiul Omului și i-a spus: ,,Vedeți să nu fiți amăgiți!"

O lume care, în pornirea ei bezmetică,
chiar a crezut că L-a salvat pe Tatăl,
răstignindu-i, cu dușmănie, Fiul.
Și noi, de 2000 de ani citim în zadar Cartea
de la Tatăl adusă, cu jertfa Fiului!

Pentru întreaga lume oarbă, Te rog, Doamne,
operează-ne de cataractă și fă-ne
ca să vedem Viața, ca să ne dăm seama
că suntem morți cu toții
și trebuie să înviem!

Victorian Boagiu


Rugăciune

Vino, Duhule Sfânt!
Vino, Doamna Desanca!
Vino, Mireasă Preaiubită a Domnului Iisus!
Luminează mințile noastre,
Aprinde inimile noastre și
Creează în noi un duh statornic!
                                                Amin

 Ștefana-Luciana Iosim

Doar mâinile acestea

Doar mâinile acestea, sub semnul preacredinței,
Ce se deschid în noi, sub semnul sfintei cruci,
Sunt mâinile divine, povara suferinței
Ce Tu, preasfântă Doamnă, doar singură o duci.

Doar mâinile acestea, sub semnul împlinirii,
Ce liniște împart și-aici și la distanță,
Sunt mâinile divine, sunt patima iubirii
Iar nouă le-ntinzi ca ultimă speranță.

Doar mâinile acestea, sub semnu' împreunării,
Înalță rugi fierbinți la Tatăl cel Ceresc,
Sunt mâinile divine, ce-aduc Lumina zării
În fiecare ființă... apoi o risipesc.

Doar mâinile acestea, sub semnul mângâierii,
Ne-alină întristarea, c-așa e scrisul sorții,
Sunt mâinile divine, sunt mâinile-nvierii
Ce ne-au întors pe mulți de la hotarul morții.

Doar mâinile acestea, sub semnu' îmbrațișării,
Cu milă și credință ne-au binecuvântat,
Sunt mâinile divine, sunt clipa înălțării
Spre lumi fără de ură și fără de păcat.

Doar mâinile acestea, sub semnul armoniei,
Ce scriu iubire sfântă în sufletele reci,
Sunt mâinile divine, sunt gestul omeniei
Și semn al urmei Tale, pe unde astăzi treci.

Doar mâinile acestea, sub semnul cel nescris,
Deschid către Iisus o luminoasă cale,
Sunt mâinile divine ce Tatăl le-a trimis
S-aducă-n noi Lumină din Lumea lui Iisus.

Mioara Lupescu

Tot mai...

Tot mai tristă mi se pare
Fața Ta de griji cuprinsă,
Tot mai grea ți-e crucea mare
De-ale noastre patimi.

Tot mai mare e povara
Ce o duci Tu pentru noi,
Tot mai umezi îți sunt ochii
Când ne vezi plini de nevoi.

Tot mai grele aceste zile,
Ce pe umeri te apasă,
Tot mai lungă această cale, 
Până ajungi la Tine acasă.

Tot mai mare-ți este mila
Ce în ochii triști o porți,
Tot mai grea îți este munca
Cu cei vii și cu cei morți.

Tot mai mult se-apropie ceasul
Când pe Noly-l părăsești,
Tot mai mult ai vrea cu dânsul
Clipele să-ți prelungești.

Tot mai crude mi se par
Zilele ce vor veni,
Tot mai greu și mai amar
Ceasul când ne'ei părăsi.

Eugen Vlad

Binecuvântat fie Domnul Dumnezeu!

Noi, Tată, Te iubim și Te vom slăvi cât va fi lumea!
Vom iubi unica Biserică a Ta, ce va fi neîncăpătoare,
Vom iubi, vom mângâia podoaba Case Tale.
Noi, Tată, nu ne vom schimba.

Iubirea, credința și lumina vor fi hrana vieții noastre.
Îți mulțumim, Tată, că ne-ai ales să vestim lumii
Pe Trimisul Tău, care cu iubire, lumină ne răsfață
Și bogății și daruri ne împarte!
Îți mulțumesc, iubit Tată, că de ele am și eu parte!
Doamne, Te iubim cât va fi Cerul și Pământul!
Așa să ne ajute Dumnezeu! Amin.

Stelian Gagu

Lecția de iubire

Duhule Sfânt, te rog mă iartă, știi
De o vreme sunt tristă în fiecare zi!
Îți văd trupul frânt, frânt și obosit
Și știu, și pentru mine atât ai suferit!

Povara ce o duci atât este de grea!
E crucea-ntregii lumi, este și crucea mea.
Picioarele te lasă, prea mult ai alergat
Și știu că și pe mine pe brațe m-ai purtat.

Mâinile îți sunt aspre căci au trudit din greu,
S-au înțepat și-n spinii din sufletul meu,
Prea palid ți-este chipul și tâmplele te dor
Și eu am fost, știu bine, de gheață rece nor.

O mare de durere în inimă ai strâns
O, știu, și pentru mine ai suspinat si-ai plâns.
Ți-e inima zdrobită deși zâmbești senin,
În cupa lumii plină și eu am pus pelin.

Tu arzi. Ești torță vie, un foc sacru, nestins,
Și eu am fost tăciune pe care l-ai aprins.
În schimbul suferinței mi-ai dat doar fericire,
Mi-ai dat cea mai frumoasă lecție de iubire!

Îmi iartă gândul de acum - tare aș vrea să am puterea
Să te învelesc doar cu iubire, măcar o zi să uiți durerea!
Dar sunt doar efemeră clipă, iat Tu ești Nemurire,
Primește lacrimile mele, sunt lacrimi de iubire!

Monica Gatea