Fiicei mele

Draga mea fiică,
Ce departe erai
Dacă mă ascultai,
Dacă înțelegeai
Lucrarea Duhului Sfânt,
Dar n-ai acceptat...
Plâng aproape zilnic
Și-mi trece viața, muncind cu drag,
Dar și scriind versuri
Acum, în pragul anului 2000,
Iar în anii vieții mele pe pământ
Aproape 60.
Ce păcat că plâng,
Lacrimile curg
Dar la tine nu ajung,
Poate nu ești vinovată,
Poate nu ți-a fost dat,
Poate trebuie să suferi,
Să n-ai uneori pâine, locuință,
Poate trebuie să răscumperi
Vreo viață anterioară
Prin chin și întuneric.
Poate în altă viață ai avut ,,situație",
Poate ai fost mare artistă,
Ai avut palate,
Ai avut ,,public cald"
Cum ți-ai dorit,
Poate atunci la săraci nu te-ai gândit,
Cum fac unii azi.
Suntem în al 12-lea ceas,
Roagă în genunchi pe Duhul Sfânt:
Descoperă-mi, Doamne sfinte,
Dacă trebuie s-o cred pe mama,
Dacă este adevărat!
Noi toți care am văzut lumina,
Schimbarea la față, înmulțirea pâinii,
Oprirea ploilor, venirea stelelor,
Salutul OZN-urilor,
Strigăm, ne bucurăm, noi știm,
Cel Care trebuia să vină,
A venit!

Dochița Nodiș