****

Încerc mereu să definesc

Făptura Ta, Duhule Sfânt,

Însă limbajul omenesc

Nu Te încape în cuvânt

Și eu mereu mă poticnesc...

Mereu doresc, Stăpâna mea,

Să strâng iubirea ce mi-ai dat,

Ca îngerii să-Ți pot cânta,

Cum nimeni nu Ți-a mai cântat

Dar graiul meu prea-i pământesc

Și cad...

De Tine-mi e tot timpul dor

Și-arzând de dorul Tău mereu,

Strâng lacrima cuvintelor

Să-Ți spun mereu, în felul meu

Obișnuit și omenesc,

Că fără Tine nu-s nimic...

Și plâng...

Monica Gatea