Cum poți ca om
Să nu iubești Lumina?!
Dacă și un bob de grâu
Sau de neghină,
Când în pământ l-ai pus,
Se străduiește
Să străbată tina
Și spre Lumină se înalță
Drept în sus.
Cum poți să nu-nțelegi Iubirea?!
Când și unui trandafir de-i spui
,,Eu te iubesc",
Îl vezi cum își desface a lui corolă
Parcă ar vrea să-ți spună:
,,Muțumesc".
Când și un pui de pasăre
De-l iei în mână
Și-i mângâi penele și îl alinți
Se-ntoarce și-ți mănâncă apoi din palmă
Și în căușul ei își face cuib.
Tu, om care te crezi presus
De toate acestea,
Cum poți să nu-nțelegi
Că mângâierea, iubirea și lumina
Sunt daruri ale Tatălui Ceresc?
Iar Duhul Lui Cel Sfânt ni le împarte
Prin Doamna Desanca,
Nume sfânt al întrupării-I pământești.
Fă-te un bob de grâu
Fă-te o floare,
Sau o pasăre și zbori
Până la templul din Arad,
Acolo unde Doamna Desanca
Îți va da Lumina,
Cu care poți să treci
Al veșniciei prag!
Silvia Dima
