Și El, și Ea... s-au coborât
La noi, ca o speranță;
El a venit întâi... iar Ea,
La mii de ani distanță.
El într-o iesle se năștea
Din Maica lui Fecioară;
Ea... dintr-o mamă ce-avorta
Un prunc sortit să moară.
Mesia - El era-nceputul,
Venea să pătimească;
Mesia - Ea, la mii de ani,
Scriptura să-mplinească.
El, de păcat, ne-a mântuit,
Și-afost urcat pe cruce;
Ea, rănile ni le-a-ngrijit,
Și ,,crucea'' înc-o duce.
Pe El, și spini l-au înțepat,
Și-oțet i-au dat să bea;
În Ea, cu pietre au aruncat -
Tăcea și îndura...
El sta-n piroane răstignit,
Cu rana sângerând;
Ea-ntr-un spital, pe-un pat comun,
Pierdea sângele sfânt.
Și El, și Ea... ne-au ajutat
Când ne-au văzut pierind;
Păcatu'-a fost răscumpărat
Prin Doamna, suferind...
Nici El n-a fost crezut că-i Fiu,
Nici Ea că-i Duhul Sfânt,
Și mulți nu cred... și mulți nu știu...
Că Ea e pe pământ.
Și El, și Ea... au fost huliți,
Din cupa cu preaplin;
Venind aici, au fost sortiți
Să bea numai venin.
Și El, și Ea... sunt un întreg;
Prin Ea și El vorbește;
Când Ea e tristă-i trist și El,
Prin Ea, și El zâmbește.
Și El, și Ea... nedespărțiți
Vor fi, cu siguranță,
Chiar de-au venit pe rând aici,
La mii de ani distanță.
El e mereu... și-a fost cândva
Izvor de apă vie;
De s-o-nălța-n curând și Ea
Va arde-n noi făclie.
Nici El, nici Ea... n-or mai veni
Nicicând din Cerul sfânt;
Lumină-au fost, Lumină-or fi
În cer și pe pământ...
Mioara Lupescu
