Când timpul
se grăbește să ne arate că suntem la capăt de drum,
aș vrea multe, tare multe aș vrea să mai spun,
dar nu știu de ce nu pot să mă adun,
gându-mi se risipește ca un caier de fum...
Cu inima cernită,
cu sufletul cuprins de doruri pribegite,
îmi amintesc cu drag de clipe fericite,
de tot ce-a fost frumos, dumnezeiesc de sfânt,
când Tu, Regină, ai fost cu noi, aicea pe Pământ.
La stele și la lună
voi spune c-am întâlnit o gingașă minune
cu o inimă îngerească, Desanca pe-al său nume,
floare trecătoare pe plaiuri pământești,
Regină și Duh Sfânt în Sferele Cerești.
Iar lumii?
Lumii îi voi spune că erai înțeleaptă și tare iubitoare,
că alinai durerea cu vocea-ncântătoare,
c-ai împlinit Misiunea ce aveai în aste vremuri
și glasul Providenței Te-a rechemat în Ceruri.
Iertare cer
pentru tot ce fără voie am greșit
și pentru gândul ce, nerostit, Te-a lovit,
că n-am știut să-Ți facem viața fericită
aici, în lumea noastră!
Îți mulțumesc, Regină,
că ai acceptat să-ți fiu în preajmă, că m-ai vindecat
și-n trupul meu de lut mi-ai arătat
că este ascuns un suflet, pe care Duhul Sfânt
îl ocrotește aicea, pe Pământ!
Îți mulțumesc, Regină,
pentru dragostea ce mi-ai dat, pentru că un an în plus ai rămas,
că ni-L lași pe Fiul drag, pe Fiul Domnului Iisus,
să-și împlinească Misiunea dată de Tatăl Cel de Sus!
Cum timpul în cer nu-i la fel ca pe pământ, nu-ți spun
,,Adio, Regina mea!'' ci ,,Pe curând!''
Silvia Dima
