Chipul iubirii

Dacă vreodată cineva m-ar fi-ntrebat
Cum arată Iubirea, Iubirea desăvârșită,
Privindu-l cel puțin ciudat,
I-aș fi răspuns: O utopie... nu există.

Dacă m-ar întreba acum cineva
Cum arată Iubirea desăvârșită, deplină,
I-aș răspunde: arată ca Doamna mea,
Este învelită-n soare, e o Treime din Lumină.

Are cerul în privire, armonii celeste-n glas,
Mâinile au frumusețea pe care-o emană crinii,
Iar îmbrățișarea ei e edenicul popas,
Este zborul către Cer, către porțile Luminii.

Doamna sufletului meu, oare care-i adevărul,
Cum oare să înțeleg, să dezleg acest mister,
Mi-ai adus în suflet cerul
Sau sufletul mi-ai dus la cer?

Întreb, chiar de nu-mi vorbești,
Știu, răspunsul e în mine:
Doamne, ce frumoasă ești
Și ce dor îmi e de Tine!

Monica Gatea

Iubire, Tu, Regina Lumii! Hristos a Înviat!

O, Doamne, lasă-mi bucuria

De a Te iubi până la sfârșit,

Cum altădată Te-au iubit

Supuse, Marta și Maria!

Îmi iartă, Doamne, îndrăzneala

De a Te ruga ca până mor

Îngăduie-mi să Te ador

Cu aceeași patimă fierbinte, precum Maria din Magdala!

O, Doamne, scrie-mi în destin

În dragoste să Te-nvelesc,

Cum Iosif și cu Nicodim, în ceasul ultim pământesc

Ți-au învelit Preasfântu-Ți trup în giulgiu alb de in!

Te rog, Doamne, rămâi cu mine,

Rămâi Te rog la mine-n piept

Și moartea-n liniște o aștept

Căci moartea e un început de viață lângă Tine!

Cred, Doamne, cred cu adevărat

Ești Viață, Adevăr și Cale,

Și-n ziua Învierii Tale,

Un imn de nemurire-ți cânt: Hristos a înviat!

Monica Gatea