Ești floare albă de lumină,
Dar ești însângerată,
Cu spini înconjurată,
Floare, floare îndurerată!
Voi, oameni nu vedeți?
E Trandafirul Sfânt
Ce s-a robit pe acest pământ
Să ne salveze iar
Din drumul lumii de calvar.
E Trandafirul Cerului mâhnit
Pe care noi, noi l-am înroșit,
E Trandafirul înflorit
Cu gingășie și iubire,
Dar noi și zâmbetul i-am sfâșiat
Cu spini și chin,
Încât și cerul s-a cutremurat.
Voi, oameni, nu vedeți
Cum curg apele șuvoi
Și sar din matca lor?
Cum plâng
Și Cerul și Pământul?
Nu vedeți cum
Lacrimile Cerului de sus
Cad peste noi?
E, oameni, chiar atât de greu
Să-l iubiți pe Dumnezeu?
Să-ngenuncheați la Trandafirul Sfânt,
Care încă-i pe Pământ
Și pentru noi se roagă?
Oameni, priviți la
Floarea îndurerată,
Fiica Tatălui Înalt!
E Duhul Sfânt!
Oameni, priviți la
Trandafirul Sfânt,
Doamna Desanca
Încă-i pe Pământ!
Veniți la ea
Toți cu iubire,
Lăsați sufletul greu
În palmele Ei sfinte,
Să se topească amarul
Ca să scăpați de rău!
Veniți la
Floarea îndurerată
Să-i luăm fiecare spin,
Și-n loc
Să-i punem inimi fiecare,
Să fie Trandafirul Sfânt
Cu dragoste înconjurat
Cu inima ta, a mea, a lui!
Noi, oameni, cu pace și iubire
Să ne plecăm toți
Trandafirului Sfânt,
Să-i apară râsul iar
În roua privirii.
Cristiana Corcodel
