Când pribegeam cu gândul în căutarea Ta,
Mă întorceam prin vreme în ținuturi iudee,
Doamne, nu am știut că ești în țara mea
Purtând de astă dată veșminte de femeie.
Erai demult aici și eu Te așteptam să vii,
Căci mi Te închipuiam acolo-n cer departe,
Priveam cu-nfrigurare spre anul două mii
Neștiind că doar un pas de Tine mă desparte...
Prea mult timp am pierdut ca pasul, în sfârșit,
Să-l potrivesc prin noaptea ce coborâse-n mine,
Să Îți spun într-un târziu: O, Doamne, Te-am găsit,
Mă iartă pentru toate, primește-mă la Tine!
Lumini amăgitoare adesea m-au oprit,
Credeam că sunt om bun și tot mi se cuvine
Și Te-am găsit din nou pe cruce răstignit,
Plătind greșala mea și-a celorlalți ca mine.
De-atuncea, Doamne, plâng sub crucea Ta mereu,
Tu-mi spui că m-ai iertat însă acum nu știu
Cum să găsesc o cale ca să mă iert și eu,
Că doar a mea e vina că Te-am găsit târziu.
Îmi spui că ești cu mine, cum ai fost mereu,
Și lacrimile nu pot să dea timpu'-napoi,
Când Tu ai fost cu mine, unde-am fost, Doamne, eu
Că n-am aflat că ești în lume printre noi?!
Nu-Ți cer să îmi arăți splendorile din rai,
Minuni nebănuite de mințile omenești,
Nici viață nu Îți cer acuma să îmi dai,
Căci am, Doamne, tot cerul când spui că mă iubești!
Îți simt acum tot timpul inima plângând
Și în genunchi Te rog, plângând sub crucea Ta:
Să nu lași să trădez iubirea Ta nicicând,
Să Te iubesc de-a pururi și... să mă pot ierta!
Monica Gatea
