Scrisoare Duhului Sfânt

Când tatăl meu era dărâmat de boală,
Iar mama mai avea puțin de trăit,
Când puterile răului ne erau în casă,
Atunci o speranță ni s-a ivit.

Așa cum după ploaie cerul e senin,
Dumneavoastră, Doamnă, ajutor divin,
Ne-ați înseninat viața întunecată,
Ne-ați ajutat enorm, iubită Doamnă.

Ne-ați învățat multe ce noi n-am știut
Sau poate le-am uitat pe parcurs,
Ne-ați povestit despre lumea de sus
Și rostul pentru care noi ne-am născut.

Cum să ne purtăm cu cei din jur
Tot de la Dumneavoastră noi am învățat,
Toate cele spuse de Dumneavoastră rămân ca din aur
Rămân în noi, în cei ce-am reînviat.

Noi am renăscut a doua oară
Și trăim cu lumina în noi,
Revărsăm această lumină
Celor din jur, celor cu inimi reci.

Nu toată lumea vrea să primească
Lumina ce ne-o dăruiește Cel de Sus,
Sunt orbi și nu vor să creadă
Că sunteți ultimul tren, Mireasa Domnului Iisus!

Andrea Bartha