Poeme de dragoste




Tot ce-am scris sau voi
mai scrie vreodată, fie poeme de
dragoste, fie mesaje, fie sugestii,
ţi le închin Ţie, Doamne, pentru
că şi Iubirea asemeni Luminii, de
la Tine vine, Doamne.    
                      Desanca Nicolai


Imponderabilitate

Iubirea e un fel de iluminare
o stare de imponderabilitate
priveşti lung în noapte şi aştepţi
să se deschidă o fereastră, apoi
simţi, cum te invadează o
muzică stranie, o muzică divină
şi nu mai vrei
să închizi fereastra


Trăiesc în linişte

Trăiesc în linişte, e târziu
de dragoste nu îmi mai aduc
aminte, am zvârlit bluza
în mare iar marea a luat forma
ei, în primăvară voi semăna
din nou grâu, te iubesc, spune-mi
ceva, ce neliniştită-i marea


Nu eşti al meu

Nu eşti al meu, sufăr în
tăcere, îmi voi transforma
suferinţa în poezie, sunt
sunt fericită – că exişti
sunt fericită că mă iubeşti
chiar dacă nu eşti lângă
mine, poate, poate în altă
viaţă, vom fi împreună


Dacă nu eşti

Dacă nu eşti tu, degeaba
se mai face ziuă, degeaba
mai răsare soarele
inima mea e mâhnită, trec
printre oameni şi nu-i
văd, ochii-mi sunt trişti
şi adânc băgaţi în orbite
te caut, cu mâinile, cu toată
făptura-mi, te caut


Tu n-ai să ştii

Tu n-ai să ştii niciodată
cât te iubesc, n-ai să ştii
continuă-ţi zborul, pasăre
călătoare – cântecul tău
va încălzi multe inimi
pe-a mea, n-o
poate încălzi nimeni


De iubire

Te iubesc, lumină blândă
te iubesc, raza mea de soare
te iubesc de aici din umbră
ne-îndrăznind-ca drumul
să-ţi opresc, te iubesc cum
n-am iubit vreodată, te iubesc
cu bucurie, cu inima strânsă, de
undeva, de dincolo de mine


Aş vrea

Aş vrea să fii al meu
numai al meu, toată
viaţa, să te am lângă
mine, poate atunci îmi
voi potoli foamea de tine
poate atunci voi fi
întreagă, poate atunci
voi putea spune, amin


Viaţa îmi pare

Fără tine viaţa îmi pare
mai grea, unde eşti, lumină
a vieţii mele, fără tine
nu există zâmbet, unde
eşti, pe unde duc paşii
unde eşti, rătăcitule
lacrima mea fără ieşire


Eşti lumina mea

Eşti lumina mea, trista
mea lumină, eşti cărarea
mea închisă, nu, nu pot
ajunge la tine – spini
sunt presăraţi peste tot
nu pot să calc, nu-mi
întinde mâna, nu pot păşi
tălpile îmi sângerează
ai, ai milă – de mine


Drumurile

Drumurile noastre nu se
vor mai întâlni, niciodată
tu pleci, eu nu te pot urma
nu ne vom mai revedea
poate, niciodată, dar
dar te iubesc, cum n-am
iubit – cum nu
voi mai iubi vreodată


N-am dreptul

N-am dreptul să te iubesc
nu-mi aparţii mie, mă simt
vinovată, dar te iubesc
te iubesc şi nu ţi-o pot
spune, când te privesc îmi
creşte inima, se face lumină
în mine, cât te iubesc, tu
niciodată, n-ai să ştii


Doar pentru

Doar pentru o privire
de-a ta aş, aş sfida
întreaga lume, te iubesc
lacrima vieţii mele
te iubesc, întinde
mâna, lumina mea şi
adună-mă în tine


De atâta

De atâta durere, simt
cum inima mi se sfărâmă
aşa, puţin câte puţin
şi nu pot să fac nimic
nu pot sau nu vreau, nici
eu nu mai ştiu care-i
adevărul – nu mai eşti
e atât de întuneric


Noi ne iubim

Noi ne iubim, chiar
dacă niciodată n-o vom
spune, noi ne iubim
noi nu avem nici un
trecut şi nu avea-vom
nici un mâine, noi suntem
doi străini, pe lângă
care, timpul trece


Glasul meu

Glasul meu, tăcere
o linişte de mormânt
n-am acest drept, de-a
te iubi, de-a te lua
cu mine, lumina mea
lumea mea - e apusul
lumea ta, răsăritul


Vor trece

Vor trece ani şi ani la rând
şi poate nu ne-om revedea
tu îngrijind copii, de casă
iar eu, mereu cu zborul meu
din când în când voi poposi
pe câte o creangă, în curtea
ta – şi voi cânta
cum nimeni n-a cântat


Ești lacrima mea

Eşti – lacrima mea
de fiecare zi, eşti
lumina mea, te iubesc
cum încă n-am iubit
eşti suportul meu moral
o, Doamne, ajută-l
să nu afle niciodată
cât de mult, îl iubesc


Nemărginirea

Acest sentiment adânc
de nemărginită dragoste
pentru tine, nu, nu este
un sentiment omenesc
această atingere, această
purificare, este asemeni
înlănțuirii unei cruci, este
o ardere, fără sfârșit


Fără titlu

Tu eşti blestemul și
binecuvântarea mea
tu ești durerea inimii
mele, ești suferința
ești tot ce e mai bun
mai frumos în viața
mea – ești
lumina sufletului meu


Îţi iubesc

Îți iubesc vocea, îți
iubesc mâinile, îți iubesc
ochii, ochii-ți ciudați
de animal rănit, îți iubesc
mersul greoi, obosit
îți iubesc brațele triste
îți iubesc plânsul chinuit
gândurile, părul, îți iubesc
și zâmbetul și plânsul


Când nu voi

Când nu voi mai fi, mă
vei căuta – vei plânge
pe urmele pașilor mei
viața ta nu va mai avea
nici o noimă, fără de
viața mea, îți voi lipsi
chiar dacă nu m-ai avut
lângă tine, viețile noastre
au avut, aceeași cruce


Te simt

Te simt în mine, ca,
pe-o arsură, ca pe un
blestem, am spus doar
în glumă că vreau să
mă îndrăgostesc, Doamne
am glumit, nu trebuia
să mă pedepsești, iubesc
o lumină din cer


Vino, dragostea mea

Vino, dragostea mea, vino
mai aproape, atinge-mă
să vezi că sunt vie, ia-mă
în brațe și strânge-mă
bagă-mă toată în tine, când
pleci ia-mă și pe mine
nu mă lăsa, când tu nu ești
eu sunt, o moartă vie


Pentru mine

Doar pentru mine, tu
ai însemnat – totul
nu știu ce vei însemna
pentru alții, nu știu
unde te va duce viața
și cum îți va fi, dar
știu că nimeni nu va
mai tremura pentru tine
cum am facut-o eu


De-ar veni

De-ar veni odată o zi
o zi de la Dumnezeu
să pot spune, fără teamă
ești al meu, numai al
meu, după aceea poți
să pleci și să nu te mai
întorci niciodată


O lacrimă
O lacrimă pe un obraz
un zâmbet pe celălalt
nu-ți fie teamă de mine
primăvara mea, pe care
n-am avut-o, nu te ating
nu-ți strivesc florile
le mângâi, le ating
cu mâinile – le sărut


Când tu vei

Când tu vei pleca și n-am
să te mai văd – niciodată
cerul îmi va părea mai trist
mai întunecat, mai rece
soarele și luna și stelele
te vor căuta să-ți spună ce
fac, cum mă simt și dacă pot
supravieţui acestui impact


Când vei plânge

Când vei plânge și îți
va fi greu, eu nu voi fi
lângă tine, când mă vei
striga – eu nu voi fi
lângă tine, drumul meu
nu va mai fi același cu
al tău, călătoria mea spre
alte spații, reîncepe


Când te ating

Când te ating din, din
întâmplare, mă înfior
tu ai fost pedeapsa mea
pe acest pământ – tu
ai viața ta, lumea ta
care nu e aceeași cu
a mea și totuși noi doi
suntem aceeași ființă, sau
poate am fost, cândva


Dacă vrei

Dacă vrei să rămâi cu
mine, deschide ochii
și priveşte-mă, e prea
târziu – iubirea mea
am vârsta muntelui Athos
ce să fac cu tine, te iubesc
dar viața ta n-o sacrific
pentru nimic în lume


Când îţi va fi

Când îți, îți va fi frig
când vântul și ploaia
îți vor bate în geam
când vei fi singur și
părăsit, gîndește-te
la mine și mie mi-a fost
frig și eu am plâns și
n-am avut, pe nimeni


Eu exist

Eu exist doar prin tine
îți aparțin, respir prin
tine, dragostea mea
presupune doar spirit
fără forme concrete, nu
există limite, ființa mea
e conștiința
e spațiul – e infinitul


Cât te-am iubit

Cât te-am iubite eu, nu
te va mai iubi nimeni
pe pământ, nimeni nu-ți
va da atâta – lumină
atâta căldură – atâta
dragoste, pentru nimeni
nu vei însemna, ce-ai
însemnat pentru mine


Nu-ţi fie teamă

Să nu-ți fie teamă, nu
te voi deranja, nu-ți
voi tulbura viața, fii
liniștit, nu-ți cer nimic
dragostea mea e o lumină
care te învăluie blînd
Lumina care îți dă totul
și nu cere – nimic


Chipul tău

Chipul tău mă va însoți
în toate drumurile mele
zâmbetul mă va urmări
mereu, îmi voi aminti de
tine veșnic, te iubesc
pedeapsa mea, pe pământ
pedeapsa mea în eden


Pasiunea mea

Pasiunea mea pentru tine
va dăinui veșnic, ești
labirintul meu, ești lumina
în care mă pierd, alerg
de la un anotimp la altul
căutându-te, te pierd, te
regăsesc – te reneg
ești calea mea de suferință
oriunde – te-ai afla


Doar noi

Poate că odată ne vom
întâlni și vom rămâne
doar noi doi, singuri
singuri în toată lumea
asta nebună, îmi voi
pune capul pe pieptul
tău, nu voi scoate nici
un cuvânt, voi plânge
doar încet, voi plânge


Eşti mereu

Ești mereu cu mine
ești în sufletul meu
în mine, ești chiar
dacă ochii mei nu te
văd, ești lumina, ești
steaua mea călăuzitoare
ești lacrima – care
curge, pe obrajii mei


Taina

Iubirea mea pentu tine
este lumină, este vis
este lacrimă, iubirea mea
este o taină, este magie
iubirea mea este iubirea
întregii lumi, iubirea mea
este sigurătate, durere
este oprirea ceasornicului
la margine – de timp


Te-am iubit

Suferința a dispărut, nu
mi-a mai rămas decât o pace
o liniște dumnezeiască în suflet
te-am iubit cum n-am iubit
pe nimeni, cum nu poate iubi
un muritor, te-am iubit
până la absurditate, până
la ultima frontieră, frontiera
dintre viață și moarte


Noi doi suntem

Noi doi suntem două părți
ale aceluiași întreg, pe care
un fulger le-a despicat
în două, noi suntem în fața
lumii doi străini, dincolo de
cuvinte, dincolo de conveniențe
începe, începe viața mea


Mi-e dor

Sunt răscolită de un dor
mistuitor, un dor neștiut
ce vine de undeva de dincolo
de mine, de dincolo de lume
mi-e dor, mi-e
dor și nu știu de cine


Când va muri

Când va muri și ultima
picătură de dragoste pentru
tine, voi fi pustiită
voi fi mai săracă c-o viață
tu nu vei ști niciodată
ce-ai însemnat pentru mine
n-ai, n-ai cum să știi


Unde eşti

Te caut pretutindeni, te
caut, unde ești iubirea
mea, unde ești, distanța
dintre noi e astronomică
ne învârtim în cerc, sunt
tristă, tu mă cauți cu
disperare, presimt că-n viața
asta n-o să ne întîlnim


Nu te pot

Nu te pot urma, iubitule
dar va veni o zi când
noi vom fi o singură ființă
vom avea aceeași formă
din ziua aceea nimeni nu ne
va mai despărți, nimeni nu va
ști care sunt eu și care tu


Din amintiri

Din amintiri te chem, te
recompun, bucată, cu bucată
ești singur, trist și bolnav
și ești atât de departe
nu te pot ajunge, nu te pot
mângâia, n-am cum, iubirea
mea pierdută, n-am cum


Lasă mâinile

Lasă mâinile să vorbească
atinge-mă, lasă-le să mă
cunoască, mângâie-mă încet
așa ca o părere, să simți
și tu tot ce simt și eu
să mori – de atâta
de atâta bucurie și durere


De ce plângi

De ce plângi, iubirea mea
de ce plângi, nu plec
eu sunt a ta și a ta eu
voi rămâne, cât va fi lumea
lume, nu plânge – mi-e
greu să te văd plângând
iubirea mea, nu plânge


Te aştept de mult

Te aștept de mult, te aștept
de veacuri, oare ești tu cel
așteptat sau iarăși cad, oare
ești tu cel pe care de atâta timp
îl caut, cel pe care destinul
mi l-a dat, ochii tai îmi spun că
da, dar nu-mi răspunde, mi-e teamă
și de da, mi-e teamă și de nu


Mai stai puţin

Mai stai puțin, nu pleca
mai stai, mai dă-mi puțin
din viața ta, atinge-mă
și nu spune nimic, ia-mă
în brațe, nu, nu e nici
prea devreme – nici prea
târziu, iubește-mă, nu-ți
fie teamă, iubește-mă


Te învălui

Te învălui în cântecul meu
ca într-un cimitir evreiesc
cuvintele îmi vin singure
pe buze, nu vreau și totuși
la tine mă gândesc, mi-e greu
și-n drum nu întâlnesc
pe nimeni, Doamne, ajută-mă
sunt, atât de singură


Iubirea mea

Iubirea mea pentru tine are
ceva ciudat, de neînțeles
plouă, e trist afară și nu
știu dacă sunt lacrimi sau
doar stropi de ploaie, sunt
tristă deși tu nu vrei să
fiu așa, oare de ce te iubesc
pe cine, pe cine să întreb


M-ai rănit

M-ai rănit fără să vrei
m-ai lovit, sufletul meu
te-a căutat, împotriva
voinței mele, nu te-am iubit
doar sufletul meu te-a
căutat, nici măcar nu știu
dacă pe tine sau pe altcineva


Dacă n-ai fi

Dacă n-a fi existat, te-aș
te-aș fi creat din memorie
te-aș fi inventat, dar tu
tu exiști cu adevărat
dacă n-ai fi existat, te-aș
fi făcut din eter, ți-aș fi
dat o formă umană și
te-aș fi numit, iubitul meu


Nu ştiu

Nu știu dacă voi mai
simți vreodată pentru
cineva, ce-am simțit
pentru tine, dacă voi
mai putea vreodată să
iubesc așa, nepământesc
cum te-am iubit pe tine


Tu eşti durerea

Tu ești durerea și chinul
și suferința mea, tu ești
alinarea inimii mele rănite
tu ești – sprijinul meu
cât te iubesc, tu n-ai să
știi niciodată, deie Domnul
ca drumul tău să fie senin
și să nu știi, niciodată ce-ai
însemnat pentru mine


În faţa

În fața spaimei tale mă
retrag, ochi-ți speriați
de moarte, mă inhibă
de ce ți-e teamă, sunt un
om obișnuit, un om care
salută, venirea ta la bord
străinul ești tu, nu eu
aprindeți luminile, pornim


Mi-e dor

Mi-e dor de tine, mi-e
iarăși dor, cumplit de dor
mi-e dor ca de catedrala
din San Diego
bat – clopotele blând
mi-e dor și nu te pot vedea
tu eşti pe planeta Iubire
eu pe planeta Pământ


Tu eşti

Tu ești tinerețea mea
pierdută, tinerețea mea
amară, mâinile tale
Doamne, cât te iubesc
te iubesc cu fiecare fibră
din mine, te iubesc
cum – încă n-am iubit


Tremur pentru tine

Tremur pentru tine, tremur
pentru viața ta, tu ești al
meu, nu mi te poate nimenea
lua – eu cred în tine
așa cum cred în Dumnezeu
eu te iubesc de mult din alte
vieți, din alte vremuri


Sunt atât

Sunt atât de departe de
tine, dragostea mea, atât
de departe, am crezut
că n-am să pot trăi fără
tine, am crezut că am să mor
mă simt ca după o
călătorie, în eternitate


Mi-a fost dor

Mi-a fost dor de tine
iubitule, mi-a fost dor
nu te-am văzut de un secol
tristețea mi-a umbrit
ochii, nu mai știu să
zâmbesc, ia-mă în brațe
și spune-mi ce dor, Doamne
ce dor mi-a fost de tine


Când eşti

Când ești lângă mine
sunt liniștită, dar ești
atât de rar, privesc
lung când pleci iar ochii
mi-i ascund să nu mi-i
vezi, ai milă – totul
totul în mine, e zbucium
totul în mine, e zbor


Ți-am închinat

Ți-am închinat o parte
din viața mea, tu ești
tot ce mi-am dorit, acum
pot zbura, pot să cânt
sunt fericită
cum n-am fost niciodată
niciodată, pe pământ


O să-mi lipseşti

O să-mi lipsești, am
să încerc – să nu mă
mai gândesc la tine, mi-e
greu, nu pot să mi te
scot din minte, nu-ți
spun nimic, tac, măcar
viața ta dacă se poate
trăiește-o în liniște


Atinge-mi ochii

Atinge-mi ochii, cu degetele
tale, atinge-mi fața, părul
atinge-mi buzele, Doamne, cât
de mult te iubesc, ești al
meu și totuși nu ești, atinge-mă
atinge-mă încet, iubitule


Mă arde

Mă arde dorul de tine
tu ești al meu și nu ești
lângă mine, mă arde tare
mă frige și nu pot să strig
ești departe, nu poți fi
lângă mine, eu nu sunt
a ta – eu sunt în tine


Simt cum mor

Simt cum mor, în fiecare
clipă, pentru tine, nebunia
mea este relativă, starea
aceasta de imponderabilitate
ființa mea vibrează când
te ating – e lupta mea cu
destinul, înălțarea, clipa
lacrima mea, pentru trecut


Eu sunt

Eu sunt cea care pleacă
nu am nevoie de bagaje
trebuie să plec, cât, cât
mai departe, tu ești timpul
care nu se oprește niciodată
realitatea, eu, eu sunt
spațiul, infinitul, lumina
nu pot rămâne, iubitule


Pe lumea cealaltă


Pe lumea cealalată, ne vom,
întâlni din nou, eu sunt
a ta, de la facerea lumii
vom fi din nou împreună
nimeni și nimic nu ne va
mai despărți, acum eu prea
devreme am venit
iar tu, tu prea tîrziu


Ne vom întâlni

Ne vom întâlni iubitule
ne vom întâlni, undeva
la marginea lumii, doar
noi doi iubitule, vom avea
aceeași vârstă, vom vorbi
aceeași limbă, ne vom
iubi mult și cu
cu patimă, ne vom iubi


Tu mi-ai dat

Tu mi-ai dat, tot ce-mi
lipsea, tot ce n-am avut
tu mi-ai dat și frunze
și anotimpuri, lumină, mi-ai
dat culoare – mi-ai dat
speranță și zâmbet, zâmbetul
ce de mult l-am pierdut


Plâng

Plâng, lacrimile mele pot
inunda întreg Pontul Euxin
te plâng pe tine, mă plâng
pe mine, plâng întrega lume
plânsul meu e lumină
e durere, e bucurie, e iubire
e iubirea mea pentru tine


Când mă priveşti

Când mă privește cineva
închid repede ochii, mi-e
teamă – că te va vedea
pe tine, am senzația că
suntem una și aceeași persoană
ori ești lângă mine ori ești
la mii de km, distanță


Un vis

Un vis straniu, ciudat
m-a bulversat în noaptea
asta, erai palid, rătăcit
și mă strigai, de undeva
din noapte, veneai cu mâinile
întinse spre mine, plângînd
tu, cel de niciunde


Despre tine

Despre tine, numai cuvinte
de bine, eu plec, nu căuta
sensuri, nu da alte înțelesuri
acestei iubiri – nu s-a
terminat nimic, așa cum nici
n-a început nimic, noi suntem
împreună de la începutul lumii și
vom rămâne cât va fi lumea


De ce

De ce nu-mi răspunzi
iubire, de ce, de ce nu-mi
răspunzi, unde ești
te chem mereu, te chem
fără tine nu pot trăi
mi-e dor, te chem mereu
iar tu nu mai ești


Când deschid

Când deschid ochii
dimineața, te caut
te caut, în albastrul
cerului, în primele raze
e soare, te caut și
nu te găsesc
lumina sufletului meu


Mi-e greu

Mi-e greu să nu te știu
lângă mine, resemnarea
din ochii mei e dureroasă
nu poți fi al meu
nu desparte o lume-ntreagă
ne desparte timpul
ne – ne desparte viața


Iubirea mea

Iubirea mea pentru tine
este asemeni unui vis
este asemeni unei profeții
asemeni – unei comete
este o lumină, Doamne
nu mă pedepsi
pentru atâta lumină


Îţi mulţumesc

Îți mulțumesc că exiști
nu-mi doresc nimic altceva
pe lume, tu ești adevărul
meu, simbolul, eliberarea
mea din paranormal, ești
iluzie, foamea mea de palpabil
ești compasiunea mea – ești
bucuria și suferința mea


Îmi bate

Îmi bate inima mai tare
te iubesc, suflet al meu
te port pretutindeni
cu mine, ca pe o durere
te iubesc mai mult decât
ar putea reda cuvintele mele
te iubesc cu tot ce am
cu toată lumina din mine


Ce simt eu

Ce simt eu pentru tine
este ceva asemănător unei
meditații – asemănător
unei înălțări deasupra
pământului, ceea ce simt
e doar secretul meu și
al lui Dumnezeu, nu-ți cer
o dragoste asemănătoare
n-ai putea să mi-o dai


Sunt singură

Sunt singură în toată această
această imensitate de oameni
singură, doar eu cu destinul meu
am renunțat de a mai fi fericită
sentimentul de singurătate
este acut, Dumnezeule și când
te gândești – că
totul este doar o iluzie