Doamne, Duhule Sfânt, izvorul vieții pe Pământ,
Aș vrea voce să am, ,,Ave, Desanca!" oricui să-i pot cânta.Cuvintele sunt prea puține,
Iar înțelesul lor mult prea redus
Pentru a sufletului exprimare și-a lui vibrație
Pe coarda cea de sus.
Atât de multe-aș vrea să vă întreb
Și nici nu știu de-i voie ori dacă se poate -
Iertați-mi, Doamne, ,,mentalul" atât de limitat
Și setea-mi plină de curiozitate!
Căci cel mai mult noi cerem fel de fel,
Dar când să dăm, ades ne poticnim...
O, Doamne, suntem plini de egoism și lași
Și nu arareori pe gratis, ne mândrim!
Cu greu pricepem Binefacerea de Sus,
Căci judecăm prin prisma ego-ului mărunt,
Greu ne desprindem de ambiții, pofte,
Griji și rele ce ne-mpresoară crunt!
Ar trebui să ne deschidem sufletul, porțile inimii,
Iar gândul să ne fie înțelept,
Spiritul să ni-l înălțăm continuu,
Spre sensul vieții adevărat și drept!
În veci iubită și mărită Trinitate,
Eu sufletul smerită vi-l închin
Cu-o dragoste și o bucurie infinită,
Ruga spre cer mi-o înalț Eternului Divin!
Liliana Țiplic - Deacu
