****

M-am uitat spre cer

și am văzut urmele

pașilor Tăi selenari.

Am privit fascinată

spre boabele de rouă

ce scăldau urmele Tale

și am văzut...

erau lacrimile Tale.

Urmele pașilor Tăi, Doamne,

erau pline de sânge;

sângele vărsat

din rănile

ce Ți le-am făcut

cu spinii nemiloși

care Ți-au sfâșiat fericirea.

Doamne, era roșie luna,

era plină de durere

și urmele ce-au rămas

nu se vor șterge

în veci de veci!

Lucia Hupca