Nunta din cer

De dormit, am dormit destul

E vreme de trezire acum...

A venit Lumina-n lume,

Mireasa Domnului, anume.

A venit ca să ne cheme

La nunta ce de mult se vestește.

Iisus Hristos e al Ei Mire,

Prorocit de prorocii din vechime.

Grăbiți-vă, poarta-i descuiată,

Curând nunta începe-va odată,

Întârziind, veți regreta

Că prea mult ați întârziat...

Cei ce veți sosi târziu,

Veți plânge, va fi prea târziu,

Târziu pentru lacrimi, târziu pentru tot,

Timpul a fost destul, acum nu mai e deloc.

Ștefan Korțiș

La Arad au înflorit pomii!

Azi, 23 octombrie 1999,

Când mă-ndreptam spre strada Porumbiței 23,

Stradă cu dublă semnificație, încărcată de mister,

Am văzut, pe-o creangă a unui pom din drum,

floare albă, gingașă, de prun.

M-am apropiat cu drag și admirație

Și-am întrebat-o: 

Ai înflorit în plină toamnă?

La Brașov și-n restul țării

A nins cu fulgi mari, e aproape iarnă...

Imediat am înțeles versurile Doamnei:

,,cu o singură floare nu se face

primăvară - da, domnule redactor,

dar floarea sunt eu și tot ce scriu

s-ar putea transforma

într-o zi - într-o primăvară

cum n-a mai fost''.

Eu acuma te întreb

Floricică mititică,

Spune-mi cine te-a făcut

Cine haină albă ți-a țesut?

Și mi-a răspuns:

Cel ce te-a făcut pe tine,

Tot acela și pe mine,

Desanca este al Său nume.

Pentru că acest cuvânt cuprinde

Și pe Tatăl

Și pe Fiul

Și pe Duhul Sfânt.

Și înfloresc florile de dragul Ei

Aici, în Arad, la Ea acasă,

Și se bucură că mai este printre noi.

Dochița Nodiș

Regăsire

În noapte rătăcesc fără să știu,

E întuneric beznă și e frig

Și hoinăresc hai - hui pe drum pustiu

Și caut Adevărul să-l găsesc..

În noapte rătăcesc fără să știu

Și-n cale îmi apare Adevărul,

Dar nu e singur ci-i legat de Viață,

Prin legământ de seară-dimineață.

În noapte rătăcesc fără să știu

Și înalț privirea către zări cu stele,

Să caut steaua ce mă farmecă aievea,

Să caut steaua cea mai luminoasă între stele.

În noapte regăsesc fără să știu

Steaua care aievea strălucește,

Steaua ce-n Adevăr, Cale și Viață

Ne luminează și ne mântuiește.

În noapte regăsesc Lumina Sfântă

Ce înconjoară pe Împăratul Slavei

Și noaptea se transformă în Lumină

Pe bolta aurie și senină.

Și iată că pe cale apar zorii,

Iar noaptea a plecat din viață...

Și viața este pururi luminată

De Împăratul Cerului și al Slavei.

Știți cine este Împăratul Slavei?

Este cu noi, aicea pe Pământ

Este Lumina Lumii și a Stelei

Ce poartă numele de Duhul Sfânt.

Floriana Dumitru

Pentru a câta oară...

Te-ai ascuns pentru o clipă în nori

Și a plouat în noi ca într-o toamnă târzie,

Că trebuie să pleci ne-ai spus de-atâtea ori,

Dar lumea fără Tine e rece și pustie.

Te-ai ascuns pentru o clipă în stele

Și valuri de tristețe s-au revărsat în noi

Ca un torent năvalnic a curs în lacrimi grele,

Rodind tăcut speranța că o să vii-napoi.

Te-am căutat în nori și în depărtate astre,

Cu inimi sfărâmate de greaua despărțire...

Și-am căutat în noi, în sufletele noastre

Și-n rugăciuni de taină născute din iubire.

Te-ai reîntors din nori, ai revenit din astre,

Ai coborât din nou din sferele cerești...

Și pentru a câta oară în sufletele noastre

A răsunat ecoul: Cât de frumoasă ești!

Pentru a câta oară făcut-ai să tresalte

În inimile noastre un fior nepământesc,

Ascultându-Ți glasul venit din sfere înalte,

muzica divină: Vă spun că vă iubesc!

Pentru a câta oară ai lăcrimat în taină,

Durerea mistuind făptura Ta divină,

Să ne îmbraci pe noi în luminoasă haină,

Cu jertfa Ta, plătind botezul de lumină!

Pentru a câta oară Ți-ai răstignit ființa,

Știind că absența Ta începe să ne doară...

Și-ai revenit la noi, uitându-Ți suferința,

Doamnă a Luminii, pentru a câta oară!?

Monica Gatea

Dragă Duhule Sfânt,

Era noapte și nu puteam să dorm...

M-am trezit cu Tine-n gând,

Am ieșit afară și Te-am văzut:

Erai în lună și aveai aproape, două stele.

Dumnezeule, atâta frumusețe

Nu se poate descrie în cuvinte pământești;

Era lună plină...

Dar niciodată n-am văzut-o așa, în toată măreția ei!

În mijloc, chipul Dumneavoastră,

Lateral, patru petale vă împodobeau

Și-un minunat curcubeu în aureolă

Vă înconjura!

Și m-am întristat de ce oamenii dorm

Și n-am cui să arăt atâta bogăție,

Atâta frumusețe, atâta măreție...

În cameră Te am,

Te am în cărți, în casete,

Dar strălucirea de Sus

Nu o poți avea la noi, pe Pământ,

Unde toți dorm!!!

Că dorm noaptea, îi iertăm!

Dar și ziua dorm, în somnul nesimțirii,

Al necunoașterii de Tine - Duhule Sfânt -

Al necunoașterii celor sfinte.

Te iubesc, Sfăntă Treime,

Te iubesc, Scump Părinte,

Te iubesc, Duhule Sfânt,

Că ești și-n Cer și pe Pământ!

M-am dus și-a treia oară să Te văd

Și-am strigat din toată inima:

Doamna Desanca,

Vă sărut mâinile!

Dochița Nodiș

Septembrie

Septembrie se pierde în amurg

Și se ascunde-n umbre reci,

Clipe pustii în lacrimi curg

Lumina mea, chiar o să pleci?

Septembrie-i trist în asfințit

Ca lumea-n ziua cea dintâi;

E zbucium gândul nerostit:

Vreau și să pleci și să rămâi!

Vreau și să pleci la Tine-n Cer

Căci, știu, Ți-e dor chiar și de Tine

Și totuși să rămâi mai sper,

Să mai rămâi puțin cu mine!

Septembrie sufletu-mi străbate

Și-mi frânge-n doua inima:

Rămâi! - suspină prima parte,

Și a doua: Fie voia Ta!

Și nu știu cum să-Ți cer iertare

Că-Ți spun: Rămâi, Lumina mea!

Căci știu, durerea-i tot mai mare,

Și crucea-Ți este tot mai grea!

Septembrie-i trist și-n agonie

Octombrie îmi bate-n prag,

Întreb și nimenea nu știe:

O să-Ți mai văd iar chipul drag?

Voi mai putea-n această viață

Să-Ți mai ascult glasul divin,

Să te mai strâng o dată-n brațe

Și-n fața Ta să mă închin?

O, iartă-mi gândul nesupus

Ciudatu-mi suflet omenesc,

Dar parcă prea puțin Ți-am spus

Ce dragă-mi ești, cât Te iubesc!

Monica Gatea

La Noua Golgotă

Atât de iubitoare, dar atât de tristă,

Doamnă a Luminii, ai venit la noi,

Să ne amintești că Dumnezeu există,

Și singură și tristă Te-ntorci înapoi.

Pe margini de abis, o lume atee,

Adormită-n noaptea negrului păcat,

N-a văzut în Tine decât o femeie,

N-a văzut că Tu ești Cel Așteptat!

Puțini sunt cei care vor s-audă

Că Tu ești Adevărul, că ești Crucea Vie,

Adânc obosită de atâta trudă,

Ai ajuns la capăt de călătorie.

Rănile Te dor căci prea multe sunt,

Păcatul omenirii pe umeri Te apasă,

Lacrimă Ți-e ruga către Cerul Sfânt:

,,Tată, nu mai pot! Te rog, ia-mă acasă!

Am vindecat muții, ologii și orbii

Și le-am dat Lumină din Lumina Ta,

Ei m-au trădat ca Iuda, m-au sfârtecat,

Tată, ia-mă acasă, crucea-i tot mai grea!

O, iartă-i de mai poți, că mult ei m-au lovit

Deși eu le-am dat tot ce mi-au cerut,

Pentru a doua oară ei m-au răstignit,

Nici de astă dată nu m-au recunoscut!''

La Noua Golgotă încă ne aștepți;

A fost Ierusalim, acum este Arad.

Rugă însângerată către cer îndrepți:

,,Iartă-i, iartă-i, Tată, că nu știu ce fac!''

Monica Gatea

Nu știu

Nu știu dacă-aș putea

În scris...

Sau... prin cuvinte-a exprima

Imensa dragoste

Ce eu Ți-o port...

Nu știu...

Mi-e greu a-Ți dovedi

Ce-nseamnă pentru mine

A Te reîntâlni...

Căci... inima mea

Nu știe a vorbi.

Nu știu cum...

Nu știu cum...

Și ce aș face

Din nou la Tine să ajung...

Să Te privesc seară de seară,

Să Te ascult!

*****

Am vrut să-Ți spun că Te iubesc,

Dar privirea Ta era pierdută

Într-un alt timp.

Apoi, m-am hotărât să-Ți spun că

Te-am iubit... dintotdeauna.

Dar privirea Ta îmi sfredelea acum

Inima.

Și... Ți-am spus atunci,

În sfârșit,

Că Te voi iubi mereu...

Și m-ai luat în brațe

M-ai strâns

Și m-ai dus departe, departe, departe...

Și când Te-ai oprit,

Mi-ai arătat o grădină

Înțesată cu trandafiri

Și... numai după aceea

Mi-ai spus

Că și Tu

Mă iubești...

Liliana Mihăilă

****

M-am uitat spre cer

și am văzut urmele

pașilor Tăi selenari.

Am privit fascinată

spre boabele de rouă

ce scăldau urmele Tale

și am văzut...

erau lacrimile Tale.

Urmele pașilor Tăi, Doamne,

erau pline de sânge;

sângele vărsat

din rănile

ce Ți le-am făcut

cu spinii nemiloși

care Ți-au sfâșiat fericirea.

Doamne, era roșie luna,

era plină de durere

și urmele ce-au rămas

nu se vor șterge

în veci de veci!

Lucia Hupca