Calea suferinței

Doamne, Dumnezeul meu!

În genunchi Te rog să mă ierți
că încalc mereu
prima din poruncile cerești!
O, Doamne, recunosc că mint mereu,
mint acest suflet credul, sufletul meu.
Îi spun mereu că nu-i adevărat
că timpul de plecare al Doamnei s-a apropiat.
Și-l duc mereu la Templul din Arad
ca să-i arăt că încă e acolo
Lumina
cu care Tu ne-ai binecuvântat.
 Mi-e teamă și milă
pentru acest suflet al meu
când va afla acolo numai ecoul
Botezul tău - ,,Vă învelesc în Lumină..."
și plâng...
că multe zile știm că nu vor trece
pân' va veni Domnul Iisus
în zări Mireasa să-și ridice.
Noi îi vom presăra covor de flori în cale,
din lacrimile noastre transformate în petale.
Sper să avem, Doamne, inimile treze,
când va veni din nou să ne boteze!
Toți ne vom duce-n șiruri lungi la Dânsul
sperând ca mila Lui să ne ostoiască plânsul.
Cu fața la pământ va sta mulțimea;
nici unul nu va fi să nu-nțeleagă
cine-i Aceea, pe care azi, o neagă.
Aceea, ce cu căldură ne-a dat
atâta Lumină,
atâta Dragoste
și-n calea suferinței,
încrederea în bine și-ndurare a presărat.

Silvia Dima

Poveste de iubire

A fost odată, mai demult,
Un Rege blând în Cerul Sfânt
Și-avea Regină pentru El, o Porumbea.
Și se iubeau așa de mult
Încât tot cerul strălucea,
Iar stelele veneau la ei de-i lumina.
Iubirea lor n-a fost să fie,
Căci într-o zi
Supremul Duh,
Ținând în mână un toiag,
A luat-o blând pe Porumbea
Și-a dus-o pe Pământ.
A plâns mult Regele, a plâns iubita de Regină,
Știa că unde merge, iubirea nu-i la fel,
Că își va pierde strălucirea,
Că-i va fi foarte greu.
Au plâns-o stelele și soarele și luna,
Și au plecat plângând
Pentru a-și urma Regina.
Degeaba Regele le-a spus,
Regina se întoarce,
A plecat să dea Lumină
Celor care n-o cunosc,
Pentru aceia care simt că nu mai pot...
Nici luna plutitoare, nici stelele din cer,
Nu l-au crezut pe Rege,
Deși e cavaler.
De ce-și dorește cerul
Să-i aibă pe amândoi?
Lăsați-o să mai stea o clipă și la noi!
Suntem puțini aceia, dar suntem cu nevoi,
Iubirea noastră, Rege, nu este ca a Ta,
Doar cei ca Tine au milă și pot da...
Mai las-o pe Regină, poate ne învață Ea,
Că nebunia asta nu este chiar așa,
Căci ea îmi dădu ochii să văd lumina zilei
Și inima-mi umplu de farmecele milei.
Ea cerului dă suflet și lumii fericire,
Ea este al omenirii izvor de mântuire.
Când vine sus la Tine
Să-i spui, iubite Mire,
Că-i și Regina mea...

Diana Damian

Hai, râzi iarăși, Lumină!

Hai, râzi iarăși, Lumină,
Printre norii de tristeți,
Veselind lacrimi ce curg
Și dor pentru noi!

Hai, râzi iarăși, Lumină!
Hai, zâmbește!
Nu fi tristă, Lumina mea din depărtări,
Uite, eu te iubesc cât pentru întreaga lume
Și îți cânt
Visul Maicii Domnului
Și mă închin!
Și te slăvesc
În crucea Ta, Lumină!
Nu fi tristă, Lumina mea!

Hai, râzi iarăși, Lumină!
Hai, zâmbește!
Nu mai plânge, Lumina mea orbitoare,
Uite, eu mâinile îți sărut
Cât pentru întreaga lume,
Și picioarele Tale,
Ca păcătoasa cu mir,
Le îmbrățișez cu iubire,
Cu lacrimi le sărut!

Lumina mea mântuitoare,
Nu fi tristă!
Hai, râzi iarăși, Lumină, Iubire,
Aprinde-te tot mai tare din Iubire!
Și îți doresc să fii fericită pururea, Lumină,
Împrăștiind norii de pe întreg Pământul!

Marin Cristina

Ești Dumnezeu nemărginit...

O, Doamne,

Cum aștept să vin la Tine
De ziua Ta, în 16 mai!
Și pentru tot ce mi-ai dăruit,
Viața mea eu îți ofer;
E singurul bun ce-l am
Pe care tot Tu
Mi l-ai dăruit...
O, Sfinte Mare,
Și sufletul ți-l dau
Căci tot Tu
Mi l-ai dăruit...
Și iubirea mea ți-o dau
De ziua Ta,
Căci tot Tu mi-ai dăruit-o...
Și ești aici, acum, cu noi,
Doamne, Desanca Nicolai!
În Tine, Duh Preasfânt,
E și Tatăl Preaînalt și Fiul Preamărit,
Ești Dumnezeu nemărginit!
Eu, Doamne, plâng
Și vin iar să Te rog:
O, Doamne, iartă-ne
Pentru cât Te-am mâhnit!
O, cât va mai jeli Pământul
Când Tu-l vei părăsi!
Oameni, treziți-vă
Și doar un pic
Priviți la Doamna!
E Domnul Preaînalt!
E Duhul Sfânt
La care zilnic vă rugați
Și îl chemați
Să vină-n ajutor!
O, oameni, mai este o clipă,
Mai puteți cere iertare...

Cristiana Corcodel

16 Mai

Pleacă-ți ochii omule,
În fața acestei Femei!
N-auzi cum cântă îngerii în vocea Ei!
Să stăm cuminți și mici s-o ascultăm
Și mai ales, și mai ales
Să nu uităm!
Vă iubim!

 Lucian, Mălina și David Timofanovici

Închinare Duhului Sfânt

Doamne, Duhule Sfânt, izvorul vieții pe Pământ,

Aș vrea voce să am, ,,Ave, Desanca!" oricui să-i pot cânta.
Cuvintele sunt prea puține,
Iar înțelesul lor mult prea redus
Pentru a sufletului exprimare și-a lui vibrație
Pe coarda cea de sus.
Atât de multe-aș vrea să vă întreb
Și nici nu știu de-i voie ori dacă se poate -
Iertați-mi, Doamne, ,,mentalul" atât de limitat
Și setea-mi plină de curiozitate!
Căci cel mai mult noi cerem fel de fel,
Dar când să dăm, ades ne poticnim...
O, Doamne, suntem plini de egoism și lași
Și nu arareori pe gratis, ne mândrim!
Cu greu pricepem Binefacerea de Sus,
Căci judecăm prin prisma ego-ului mărunt,
Greu ne desprindem de ambiții, pofte,
Griji și rele ce ne-mpresoară crunt!
Ar trebui să ne deschidem sufletul, porțile inimii,
Iar gândul să ne fie înțelept,
Spiritul să ni-l înălțăm continuu,
Spre sensul vieții adevărat și drept!
În veci iubită și mărită Trinitate,
Eu sufletul smerită vi-l închin
Cu-o dragoste și o bucurie infinită,
Ruga spre cer mi-o înalț Eternului Divin!

Liliana Țiplic - Deacu