Era noapte și nu puteam să dorm...
M-am trezit cu Tine-n gând,
Am ieșit afară și Te-am văzut:
Erai în lună și aveai aproape, două stele.
Dumnezeule, atâta frumusețe
Nu se poate descrie în cuvinte pământești;
Era lună plină...
Dar niciodată n-am văzut-o așa, în toată măreția ei!
În mijloc, chipul Dumneavoastră,
Lateral, patru petale vă împodobeau
Și-un minunat curcubeu în aureolă
Vă înconjura!
Și m-am întristat de ce oamenii dorm
Și n-am cui să arăt atâta bogăție,
Atâta frumusețe, atâta măreție...
În cameră Te am,
Te am în cărți, în casete,
Dar strălucirea de Sus
Nu o poți avea la noi, pe Pământ,
Unde toți dorm!!!
Că dorm noaptea, îi iertăm!
Dar și ziua dorm, în somnul nesimțirii,
Al necunoașterii de Tine - Duhule Sfânt -
Al necunoașterii celor sfinte.
Te iubesc, Sfăntă Treime,
Te iubesc, Scump Părinte,
Te iubesc, Duhule Sfânt,
Că ești și-n Cer și pe Pământ!
M-am dus și-a treia oară să Te văd
Și-am strigat din toată inima:
Doamna Desanca,
Vă sărut mâinile!
Dochița Nodiș
