Azi, 23 octombrie 1999,
Când mă-ndreptam spre strada Porumbiței 23,
Stradă cu dublă semnificație, încărcată de mister,
Am văzut, pe-o creangă a unui pom din drum,
floare albă, gingașă, de prun.
M-am apropiat cu drag și admirație
Și-am întrebat-o:
Ai înflorit în plină toamnă?
La Brașov și-n restul țării
A nins cu fulgi mari, e aproape iarnă...
Imediat am înțeles versurile Doamnei:
,,cu o singură floare nu se face
primăvară - da, domnule redactor,
dar floarea sunt eu și tot ce scriu
s-ar putea transforma
într-o zi - într-o primăvară
cum n-a mai fost''.
Eu acuma te întreb
Floricică mititică,
Spune-mi cine te-a făcut
Cine haină albă ți-a țesut?
Și mi-a răspuns:
Cel ce te-a făcut pe tine,
Tot acela și pe mine,
Desanca este al Său nume.
Pentru că acest cuvânt cuprinde
Și pe Tatăl
Și pe Fiul
Și pe Duhul Sfânt.
Și înfloresc florile de dragul Ei
Aici, în Arad, la Ea acasă,
Și se bucură că mai este printre noi.
Dochița Nodiș
