Te-ai ascuns pentru o clipă în nori
Și a plouat în noi ca într-o toamnă târzie,
Că trebuie să pleci ne-ai spus de-atâtea ori,
Dar lumea fără Tine e rece și pustie.
Te-ai ascuns pentru o clipă în stele
Și valuri de tristețe s-au revărsat în noi
Ca un torent năvalnic a curs în lacrimi grele,
Rodind tăcut speranța că o să vii-napoi.
Te-am căutat în nori și în depărtate astre,
Cu inimi sfărâmate de greaua despărțire...
Și-am căutat în noi, în sufletele noastre
Și-n rugăciuni de taină născute din iubire.
Te-ai reîntors din nori, ai revenit din astre,
Ai coborât din nou din sferele cerești...
Și pentru a câta oară în sufletele noastre
A răsunat ecoul: Cât de frumoasă ești!
Pentru a câta oară făcut-ai să tresalte
În inimile noastre un fior nepământesc,
Ascultându-Ți glasul venit din sfere înalte,
muzica divină: Vă spun că vă iubesc!
Pentru a câta oară ai lăcrimat în taină,
Durerea mistuind făptura Ta divină,
Să ne îmbraci pe noi în luminoasă haină,
Cu jertfa Ta, plătind botezul de lumină!
Pentru a câta oară Ți-ai răstignit ființa,
Știind că absența Ta începe să ne doară...
Și-ai revenit la noi, uitându-Ți suferința,
Doamnă a Luminii, pentru a câta oară!?
Monica Gatea
