Cuvântul fost-a-n lume primul ce s-a făcut
Dar el era chiar Tatăl, cuvântul deci e sfânt!
Lăsat ne-a fost în lume ca noi să-l folosim,
Ca oameni, toți în lume să știm să-l prețuim.
În timp, cuvântul simplu a fost dat la o parte
Și-n locu-i apărut-au cuvinte complicate.
Cu ele au venit și rele obiceiuri,
Zidite fals în viață pe josnice temeiuri.
Cuvântul, într-o viață, pe noi ne reprezintă,
El are-acea putere de-a merge drept la țintă.
Deci trebuie cuvântul să fie bun, curat,
Căci el este sămânța ce-n viață-am semănat.
Sunt multe drumuri, oameni, în viața pământească
Și doar puține duc în sus, spre o fereastră,
Unde vedem lumina venind din înălțime,
Lumină ce e scopul trăirii noastre-n lume.
Cuvântul e-o cărare, e drum spre înălțime,
Cuvântul are forță și rădăcini în tine,
Cuvântul e salvare și noi putem alege;
Cum îl vom semăna, așa îl vom culege.
Astăzi, divină voce, un dulce glas ne spune:
,,Oameni, deschideți ochii, e Dumnezeu în lume!"
E adevăr, credință, iubire și lumină,
E chiar cuvântul însuși din lumea cea divină.
Venit-a să salveze ce mai e bun în lume,
S-aducă alinare acelor buni ca tine!
Oameni, priviți în lume, se-apropie furtuna
Vă puteți salva, alegeți: pierzarea sau lumina!
Luca Nicolae
