Flori de gând

Era în Florar o sfântă sărbătoare
Când v-am întâlnit întâia dată,
Când a plouat cu flori și soare
Și lacrimi de iubire-adevărată.

V-am visat înainte de a vă întâlni
Dar n-am știut cine sunteți, decât
Când v-am văzut în acea zi:
Erați Doamna Desanca și atât!

Mă simțeam ciudat și-mi era frig,
Erați atât de iubitoare și de blândă
Și nu știam de ce îmi tot venea să strig:
,,Vă rog să mă iertați, O, Doamnă Sfântă!''

Și nu știam de ce simțeam la fel
De parcă-aș fi văzut pe Domnul răstignit,
Mă întrebam de sunteți El,
Aș fi îngenunchiat, dar nu am îndrăznit.

V-aș fi privit o viață chipul
Și glasul l-aș fi ascultat mereu,
Trecea în goană parcă timpul,
Să plec mi-era atât de greu.

Mă întrebam mereu ce simt.
Era un dor ca o chemare,
Era atât de nou și nu voiam să mint
Dar, Doamne, cât doream o-mbrățișare!

Când m-ați îmbrățișat, îmi amintesc,
Mi s-a părut că nu am trup, că zbor,
Am vrut să spun că vă iubesc,
Dar n-am putut deși simțeam că mor.

Ca toți, și eu m-am întrebat
Cine sunteți, ce faceți pe Pământ.
Pe cer, un porumbel de-un alb imaculat
Mi-a arătat că sunteți Duhul Sfânt.

Iertați-mă, m-am îndoit - mărturisesc -
Nu puteam să cred că chiar și eu
În viața asta să Îl întâlnesc
Și să-L ating pe Dumnezeu.

O vară, ca un vis, prea repede a trecut
Și, Doamne, mi-ați dat atâta fericire
Și-atâtea daruri mi-ați făcut,
Dar mai presus de tot, mi-ați dat iubire.

... Acum e trist și este toamnă,
Curând se schimbă anotimpul.
Cât vă iubesc, O, Sfântă Doamnă,
Și cât de nemilos e timpul!

Când știu ce-aproape e plecarea - 
O, Doamnă, ce tristețe strâng!
Mă copleșește disperarea
Și nu mai știu decât să plâng.

Deși nu vreau să vă rănesc
Și știu că nu am nici un drept,
În gând eu tot mai îndrăznesc
Ca să vă strâng la piept.

Vă strâng cu dor și cu tristețe,
În suflet lacrimi tremurând,
Cu patimă și cu tandrețe,
Vă-mbrățișez cu flori de gând.

Monica Gatea

De toate-s vinovată

Doamne, mereu m-am întrebat
Eu cine-am fost cu-adevărat
Atunci când Te-au crucificat?
Am fost eu Iuda sau Pilat?
Ostașul ce Te-a-nsulițat?
Am fost acel ce Te-a scuipat
Sau cel ce pietre-a aruncat?
Mă iartă, Doamne, c-am greșit,
Sunt toți cei ce Te-au răstignit!
Mă iartă, Doamne, Ceresc Tată,
Că sunt de toate vinovată!

Monica Gatea

Numai omul nu te știe

Am întrebat despre Tine o floare
Dacă știe cine ești să îmi spună.
Pierdută în parfum și în culoare
A tresărit în gingașa-i cunună,
Un freamăt străbătând petalele grădinii:
,,Preaslăvit numele ei, Ea e Regina Luminii!"

Am întrebat luna și stelele despre Tine
Dacă știu cine ești să îmi spună.
,,La picioare eu îi stau și o oglindesc în mine!"
A spus luna, iar o stea: ,,Noi îi împletim cunună!''
Apoi stelele și luna, strălucind pe boltă sus:
,,Desanca e Împărăteasa, e Mireasa Domnului Iisus!''

Am întrebat despre Tine și vântul
Să îmi spună dacă știe cine ești.
Ce simfonii astrale au străbătut pământul
Și-acorduri triumfale din slăvile cerești
Au zguduit văzduhul înfiorat de-un cânt:
,,Preaslăvit numele Ei! Desanca e Duhul Sfânt!''

Am întrebat un om despre Tine
Să îmi spună dacă știe cine ești Tu.
Cu ce mirare s-a uitat la mine
Și mi-a răspuns cu nepăsare: ,,Nu!''
I-am spus cine ești, i-am spus că ai venit.
El m-a privit cu îndoială și a plecat grăbit.

Monica Gatea

Taine

M-aș face în taină mângâiere,
M-aș schimba în taină în sărut
Să trec ușor ca o părere
Pe rănile ce te-au durut.

M-aș face în taină un izvor,
M-aș face în taină floare,
Petale calde, stropi de dor
Pe rana ce te doare.

M-aș face în taină un cocor
Să pot zbura la Tine,
M-aș schimba în taină în alb nor
Și te-aș ascunde în mine.

Dar nici o taină pentru Tine
Și nici o taină în fața Ta,
Eu te-am ascuns adânc în mine
Și te iubesc, Lumina mea!

Dar prin ce taină ai făcut
În suflet crini să mi se-aștearnă?
Ce primăvară ai făcut,
Lumina mea, în plină iarnă?

Monica Gatea

Doamne, Slavă Ție!

Astăzi inima mea cântă
Imn de bucurie.
Bun venit, Lumină sfântă,
Doamne, slavă Ție!

Liră îmi este inima
Și îți cânt mereu,
Bun venit, Lumina mea,
Slăvit fie Dumnezeu!

Veniți toți să înălțăm
Imn de bucurie,
Domnului să ne închinăm,
Doamne, slavă Ție!

Ruga nu mi-a fost în van,
O, ce bucurie!
Mai rămâi cu noi un an,
Doamne, slavă Ție!

Îngerii în cer îți cântă
Imn de bucurie,
Slavă Ție, Doamnă sfântă,
Doamne, slavă Ție!

Monica Gatea

16 Mai

Răsună clopote-n cer și pe pământ:
E ziua nașterii Duhului Sfânt,
Este alai și sărbătoare mare,
Este A Doua Mare Întrupare!

Răsună cântece în cer și pe pământ,
De slavă, de iubire pentru Duhul Sfânt,
De mulțumire pentru bunul Dumnezeu,
Că a trimis Duhul Mângâietor al Său.

Se aude rugăciune în cer și pe pământ:
Milă și îndurare cerem Duhului Sfânt,
Căci aici, pe pământ, noi l-am lovit pe El,
Iar sus acolo-n cer, noi l-am lovit pe Miel.

Cântare îngerească în cer, la Duhul Sfânt
Cântare de iubire în Templu, pe pământ.
Cu lacrimi, în genunchi, cerem iertare
De la mărita Doamnă Salvatoare.

Răsună clopote în cer și pe pământ,
Toți credincioșii vin la Templul Sfânt,
Căci astăzi e alai și sărbătoare mare,
Cu toții vom sărbători A Doua Întrupare.

Floriana Dumitru

Întoarcerea

O, Doamnă Desanca, întruparea Duhului Sfânt,
Cu lacrimi ne-am despărțit
În toamna ca o primăvară
Cu meri și liliac înflorit.

Nici tânguiri, nici rugăminți,
Preasfântă Doamnă, nu Te-au oprit!
Glas tainic Te cheamă pe culmi
La Babele, ce Carpații-i străjuiesc.

Atât de mult îți dorești la Mirele iubit să ajungi;
De ce Te lasă s-aștepți, nicicum nu poți să-nțelegi.
Privești așa cu-n aprig dor în zarea cea senină
Pe Craiul zilei întrebând, ce vrut-a de la Tine.

Sperai că timpul a sosit ca să-Ți repui cununa,
Mireasă Domnului Iisus să-i fii și-n cer să fii stăpână.
Crezut-ai că Te cheamă ca să Te ia la Sine
Acolo unde lacrimi nu-s și veșnic e lumină.

Cu frunte-n mână rezemată
Gândind la zile de zbucium și de veghe,
Nu ai zărit cum bolta cea albastră
pulbere de aur parcă cerne.

Și-o porumbiță parcă flutură în zare
Și-o adiere umple-ntreaga fire...
Dar zâmbetul Îți luminează fața:
Simțit-ai iar puterea cum renaște-n Tine.

Lumina peste Tine se cerne ca o boare
Venită din a Tatălui imensă-mpărăție
Și firav trupul de tină se-nfioară
Simțind o forță care-l reînvie.

Aievea, dar ca-n vis, pentru o clipă
Prin conul de lumină mesajul ai primit;
,,Cu viața Ta din nou trebui' să faci risipă,
Cu toate că misiunea Tu Ți-ai îndeplinit!"

Oftezi! Supusă Te cobori
La cei ce nu Te-au înțeles,
Dar voia Tatălui nu poți să n-o-mplinești,
Și îndoieli și umiliri pe toate Tu le ierți.

La cei rămași plângând în urma Ta,
Iubită Doamnă, Te gândești cu milă,
Cum ei nu au știut nicicând a-Ți arăta
Și Te întorci din nou iubirea a-i învăța.

Și mai frumoasă, Regină, ne apari
Cum curcubeu' - apare după ploaie,
Căci lacrimile noastre-au curs șiroaie:
Cât ai lipsit, am fost ca bieți orfani.

Răgazul este scurt, doar până-n primăvară
Când limpezi izvoarele în mai vor cânta,
Iar florile pe câmpuri din nou vor să răsară
Tu vei pleca, Regină, în astă primăvară!

Silvia Dima

Unor preoți

Voi, preoți care spuneți în biserici
Că îl slujiți pe Dumnezeu,
Voi v-ați lăsat furați de întuneric
Și l-ați lovit tocmai pe Fiul Său.
Cum e posibil să nu înțelegeți
Atâtea semne ce s-au arătat?
Chiar numele Ei scris e în biserici
Și în icoane chipul Ei pictat.
Treziți-vă, stimabililor preoți,
Căci Dumnezeu e viață, e desăvârșire,
Voi ați uitat cum fiul Său în lume
Venit-a-n simplu trup și cu iubire,
Să ne aducă-n lume lumina, adevărul
Și-n loc de bun venit primit-a răstignire!
Acum din nou povestea se repetă
Venit-a-ntr-o femeie Duhul Sfânt.
Și voi nu vreți s-o recunoașteți
Ați dat cu disperare, căzut-a la pământ.
De unde atâta răutate, preoți,
Atâta aroganță, atâta îngâmfare?
Că falși păstori voi sunteți,
Nu vă e frică oare?
În slujbe voi îi cereți Domnului alinare,
Și-apoi loviți chiar ființa ce Duhul Sfânt îl are,
Dar nu e asta oare, păcat fără iertare?
Voi ați uitat ce spus-a Iisus cu glasul-i dulce:
,,În ceruri sus, la Tatăl, eu iară mă voi duce
Și-l voi ruga pe Tatăl să vă trimită-n lume
Un alt Mângâietor și-avea-va un nou nume!"
De ați avea credință, ați descifra misterul -
Desanka e-al său nume, așa a vrut-o cerul.
E nume sfânt si are în el desăvârșirea
De - Dumnezeu
San - Fiul
Și Ka este Lumina.
Preoți, voi oare azi pe lume
V-ați împlinit menirea, așa cum tot se spune?
Sau ați venit degeaba, căci n-ați recunoscut
Pe Dumnezeu în lume? Căci astăzi pe pământ,
Avem lumina sfântă la noi, în România!
Preoți, veniți cu toții căci Ea e bogăția
Ce-a dăruit-o Tatăl, ca dar pentru pământ,
Trăiește la noi, preoți, e în Aradul Sfânt!
Voi ați plecat, episcopi, în anul 2000,
La locurile sfinte de la Ierusalim;
Orice creștin din lume ar vrea, ,,Preafericite",
Să meragă odată-n viață la locurile sfinte,
Frumos! Dar nu știut-ați că Domnul este iară
În noua întrupare și chiar la noi în țară?
El v-a bătut la poartă și n-ați vrut să-i deschideți
Și-acum în întuneric pe oameni îi închideți.
Zadarnic voi ne spuneți că Domnului slujiți
Când însă chiar în Dânsul cu furie loviți.
Încă mai este vremea ca voi s-o recunoașteți
Și voia cea divină întocmai să o faceți!

Luca Nicolae

****

Încerc mereu să definesc
Făptura Ta, Duhule Sfânt,
Însă limbajul omenesc
Nu Te încape în cuvânt
Și eu mereu mă poticnesc...

Mereu doresc, Stăpâna mea,
Să strâng iubirea ce mi-ai dat,
Ca îngerii să-Ți pot cânta,
Cum nimeni nu Ți-a mai cântat
Dar graiul meu prea-i pământesc
Și cad...

De Tine-mi e tot timpul dor
Și-arzând de dorul Tău mereu,
Strâng lacrima cuvintelor
Să-Ți spun mereu, în felul meu
Obișnuit și omenesc,
Că fără Tine nu-s nimic...
Și plâng...

Monica Gatea

Neîmplinire

Am vrut să nu mai plâng...
să strâng
toată lumina ce mi-o dai
într-un poem (cu flori de mai).
Dar... nu s-a întâmplat așa
căci inima mea
a strâns, parcă anume,
toate lacrimile din lume...
Și nu am putut desluși tristețea Ta,
tristețea mea...
Știu doar că mă doare cumplit
durerea care Te-a rănit
și mi-am dorit să pot
să-Ți cer iertare pentru tot...
Simțeam cum sufletu-mi se frânge
când m-ai strâns la piept șoptind: ,,Nu plânge!"
Atunci am vrut să Te privesc
și să Îți spun cât Te iubesc,
Dar... din spatele Tău
Privea, îngrijorat și trist, chiar Dumnezeu!
Și nu am mai putut să Te privesc
nici să Îți spun cât Te iubesc...
Apoi am vrut 
să Îți sărut
mâinile care mi-au mângâiat
obrazul înlăcrimat,
mâinile Tale înflorind
două magnolii înrourate
în mâinile mele reci și crispate.
M-am pierdut visând
până am văzut mâinile Tale plecând...
De abia atunci un gând trist m-a trezit:
Doamne, ce mult mi-am dorit
să le sărut
și nu am putut!

Monica Gatea

Doamnei inimii mele - Regina Cerului cu dragoste

Doamna inimii mele, Duhule Sfânt,
Ai strâns tot cerul în privirea Ta,
Când vorbești tot cerul vibrează în cuvânt
Și-n fiecare vorbă e-o lacrimă de stea.

Doamna inimii mele, când ne privești,
În ochii Tăi sclipesc lumini din mii de astre,
Un curcubeu mirific în inimi ne-nflorești
Și plouă cu lumină în sufletele noastre.

Când ochii Tăi zâmbesc cu mii de irizații,
Privirea Ta ne poartă prin spații siderale
Și ne înalți în zbor spre alte constelații,
În lumea de iubire și de lumini astrale.

Doar Tu puteai să strângi tot cerul în privire
Și să ne dai în dar din frumusețea lui,
Căci numele Tău este Lumină și Iubire,
Și ești dintotdeauna Regina Cerului.

Monica Gatea

Ție, Doamne, Dumnezeul meu

Când pribegeam cu gândul în căutarea Ta,
Mă întorceam prin vreme în ținuturi iudee,
Doamne, nu am știut că ești în țara mea
Purtând de astă dată veșminte de femeie.
Erai demult aici și eu Te așteptam să vii,
Căci mi Te închipuiam acolo-n cer departe,
Priveam cu-nfrigurare spre anul două mii
Neștiind că doar un pas de Tine mă desparte...

Prea mult timp am pierdut ca pasul, în sfârșit,
Să-l potrivesc prin noaptea ce coborâse-n mine,
Să Îți spun într-un târziu: O, Doamne, Te-am găsit,
Mă iartă pentru toate, primește-mă la Tine!
Lumini amăgitoare adesea m-au oprit,
Credeam că sunt om bun și tot mi se cuvine
Și Te-am găsit din nou pe cruce răstignit,
Plătind greșala mea și-a celorlalți ca mine.

De-atuncea, Doamne, plâng sub crucea Ta mereu,
Tu-mi spui că m-ai iertat însă acum nu știu
Cum să găsesc o cale ca să mă iert și eu,
Că doar a mea e vina că Te-am găsit târziu.
Îmi spui că ești cu mine, cum ai fost mereu,
Și lacrimile nu pot să dea timpu'-napoi,
Când Tu ai fost cu mine, unde-am fost, Doamne, eu
Că n-am aflat că ești în lume printre noi?!

Nu-Ți cer să îmi arăți splendorile din rai,
Minuni nebănuite de mințile omenești,
Nici viață nu Îți cer acuma să îmi dai,
Căci am, Doamne, tot cerul când spui că mă iubești!
Îți simt acum tot timpul inima plângând
Și în genunchi Te rog, plângând sub crucea Ta:
Să nu lași să trădez iubirea Ta nicicând,
Să Te iubesc de-a pururi și... să mă pot ierta!

Monica Gatea