Adevăr revelat a fost în '98
Că lunile ce-n ,,brie" se sfârșesc
Au culminat calvarul pământesc
Al Doamnei Luminii.
Simțeam că suferința vă e mare
Și-aș fi vrut să iau asupra mea,
Măcar a mia parte
Din cât ați luat și Dumneavoastră
Din suferința mea.
Cu lacrimi fierbinți, rugam pe Tatăl Sfânt
Să vă ocrotească și chinul să vă aline
Așa cum și cu noi o face Duhul Sfânt.
Că n-a fost tocmai timpul scris
Ca să ne părăsiți și să plecați
În lumi de paradis,
Sau oare Tatăl Cel de Sus s-a îndurat
Și ruga noastră a ascultat
Să vă mai lase încă o vreme printre noi?!
Nu știu!
Și nici nu stau să scotocesc
Tainele înscrise-n astrele cerești
Căci voia-Ți, Doamne, vreau s-o împlinești!
Dar știu ce mare bucurie am avut
Când de Crăciun,
Noi am venit și-am colindat
Și-n Templul Sfânt de la Arad
Doamna Desanca, cu Noly, Fiu-i drag
Ne-au așteptat.
Chiar dacă ,,Nunta-n Cer" s-a pregătit,
Pe El n-ar fi fost drept să-l părăsiți
Căci știm cu toții ce mult îl iubiți
Și ce nevoie are să-l mai ocrotiți.
Iartă-mă, Doamne,
De egoismul omenesc vorbește acum,
Dar când răbdarea-Ți, Doamne Iisuse,
Se măsoară în milenii,
Ce-nseamn-un an sau câteva decenii?!
Și încă o dată iertare în genunchi îți cer,
O, Doamne Sfinte,
Că vreau să mă mai bucur de darul Tău,
Lumina, ce ne-ai trimis-o pe Pământ,
E un privilegiu ce n-a mai fost
De 2000 de ani!
Silvia Dima
