Doar mâinile acestea, sub semnul preacredinței,
Ce se deschid în noi, sub semnul sfintei cruci,
Sunt mâinile divine, povara suferinței
Ce Tu, preasfântă Doamnă, doar singură o duci.
Doar mâinile acestea, sub semnul împlinirii,
Ce liniște împart și-aici și la distanță,
Sunt mâinile divine, sunt patima iubirii
Iar nouă le-ntinzi ca ultimă speranță.
Doar mâinile acestea, sub semnu' împreunării,
Înalță rugi fierbinți la Tatăl cel Ceresc,
Sunt mâinile divine, ce-aduc Lumina zării
În fiecare ființă... apoi o risipesc.
Doar mâinile acestea, sub semnul mângâierii,
Ne-alină întristarea, c-așa e scrisul sorții,
Sunt mâinile divine, sunt mâinile-nvierii
Ce ne-au întors pe mulți de la hotarul morții.
Doar mâinile acestea, sub semnu' îmbrațișării,
Cu milă și credință ne-au binecuvântat,
Sunt mâinile divine, sunt clipa înălțării
Spre lumi fără de ură și fără de păcat.
Doar mâinile acestea, sub semnul armoniei,
Ce scriu iubire sfântă în sufletele reci,
Sunt mâinile divine, sunt gestul omeniei
Și semn al urmei Tale, pe unde astăzi treci.
Doar mâinile acestea, sub semnul cel nescris,
Deschid către Iisus o luminoasă cale,
Sunt mâinile divine ce Tatăl le-a trimis
S-aducă-n noi Lumină din Lumea lui Iisus.
Mioara Lupescu
