Veniți să recunoaștem!

În lume un pom se cunoaște după roade
Un OM se recunoaște după a sale fapte.
Dar cum nu recunoaștem ale Sale mari minuni,
Ce zilnic se întâmplă în fața-ntregii lumi?
A lui Iisus Lucrare mare este,
Și a Sfântului Duh care sfințește.

După 2000 de ani, oare noi nu vedem
Că aici, în Templul la Arad, ne vindecăm?
Aici lăsăm păcate, venim în lume iar,
Primim multă iubire prin a Sfântului Duh har.
Primim botezul nou, cu a Luminii putere,
Credință, milă multă și multă mângâiere.
Cu multă ușurință, primim o nouă viață,
Mai plină de nădejde, mai plină de speranță.

Maria Hupca 

Iisuse drag, nu ne lăsa!

Iisuse drag, ai fost vândut
De-un trădător ce n-a crezut
Că Tu-i cunoști fapta și gândul,
La cină, când ți-a dat sărutul
Și ai răbdat durere, răstignire
Pentru a noastră mântuire.
Iisuse drag, nu ne lăsa
Mireasa Ta a o trăda!
Să nu fim Iuda, trădători,
Și ai săi răufăcători.
Și pentru cele pământești sau bani,
Să nu fim ai Ei dușmani,
Căci în Cartea Sfântă scris este:
Vai celui ce împotriva Duhului Sfânt hulește!
Pedeapsa mare este și fără mântuire
Nici în viața asta, nici în cea ce va să fie!

Maria Hupca
O, Duhul meu cel Sfânt
Ce dai Lumină pe Pământ,
Te voi iubi și-n zi, și-n noapte,
Și chiar și-n ceasul cel de moarte.
Te rog să nu mă părăsești
Și să rămâi așa cum ești
În inima și-n gândul meu
Căci Tu ești Bunul Dumnezeu!

Maria Nedelcu

*****

Lumină Sfântă
ce te numești Desanca,
Izvor de viață,
Speranța mea de bine,
mi-e dor de Tine,
mi-e tare dor de Tine!
Mi-e dor de liniștea din vocea Ta
ce-auzul ni-l alintă,
și de tumultul ce vibrează-n ea,
când rugă înalți spre
Sfântul Tău Părinte!
Mi-e dor de adierea de zefir
ca fâlfâierea aripei întinsă a
Porumbelului Imaculat,
ce-a coborât din zarea necuprinsă
și prin iubirea Lui cu Cerul ne împacă!
Mi-e dor de ochii ce vindecă
durerea ce-n noi s-a cuibărit,
de bucuria din privirea lor
de câte ori Tu moartea-i biruit!
Mi-e dor de mâinile
ce dau botezul de Lumină
și evlavia cu care
se unesc în rugăciune, când
cea mai iubitoare Fiică,
Tatălui se-nchină!
Mi-e dor și sper că n-ai să pleci
lăsându-mă în piept cu așa povară:
când spui că nimeni nu va mai veni
și a treia oară, simt c-am rămas
pentru vecie orfană.
Duhule Sfânt, mereu îmi spui
,,Eu sunt cu Tine!",
dar crede-mă, când Tu mă strângi în brațe
simt că mă înalț, mă înalț...
e atât de bine...
și nu pot, nu pot să nu spun iar:
mi-e tare dor, mi-e tare dor de Tine!

Silvia Dima

O bucurie!

Maică scumpă Preacurată,
Printre noi Tu ai sosit
Să ne-arăți calea cea bună
Celor ce nu știm nimic.

Tu ești Steaua luminoasă
Care calea ne-o arăți
Și cu vocea Ta blajină
Despre Domnul ne înveți.

Oamenii ce cred în Tine
Sunt iubiți de Dumnezeu,
Tu ești Maica Preacurată,
Maica, sufletului meu!

Doamnă Sfântă, te rugăm
Când ajungi ,,acasă",
Cere-i Tu lui Dumnezeu
Să ne ierte înc-o dată!

Tu ești Duhul Sfânt din cer
Ești Mireasă aleasă
Porumbița lumii-ntregi,
A aștrilor crăiasă.

Numele tău, Doamnă,
E Sfânta Treime:
Duhul Sfânt, Lumina.
Dumnezeu și Fiul.

Ce ești Tu-n cuvinte,
Eu nu pot descrie,
Dar un lucru-i sigur:
Ești o bucurie!

Ana - Maria Pop

Gânduri de decembrie

Adevăr revelat a fost în '98
Că lunile ce-n ,,brie" se sfârșesc
Au culminat calvarul pământesc
Al Doamnei Luminii.
Simțeam că suferința vă e mare
Și-aș fi vrut să iau asupra mea,
Măcar a mia parte
Din cât ați luat și Dumneavoastră
Din suferința mea.
Cu lacrimi fierbinți, rugam pe Tatăl Sfânt
Să vă ocrotească și chinul să vă aline
Așa cum și cu noi o face Duhul Sfânt.
Că n-a fost tocmai timpul scris
Ca să ne părăsiți și să plecați
În lumi de paradis,
Sau oare Tatăl Cel de Sus s-a îndurat
Și ruga noastră a ascultat
Să vă mai lase încă o vreme printre noi?!
Nu știu!
Și nici nu stau să scotocesc
Tainele înscrise-n astrele cerești
Căci voia-Ți, Doamne, vreau s-o împlinești!
Dar știu ce mare bucurie am avut
Când de Crăciun,
Noi am venit și-am colindat
Și-n Templul Sfânt de la Arad
Doamna Desanca, cu Noly, Fiu-i drag
Ne-au așteptat.
Chiar dacă ,,Nunta-n Cer" s-a pregătit,
Pe El n-ar fi fost drept să-l părăsiți
Căci știm cu toții ce mult îl iubiți
Și ce nevoie are să-l mai ocrotiți.
Iartă-mă, Doamne,
De egoismul omenesc vorbește acum,
Dar când răbdarea-Ți, Doamne Iisuse,
Se măsoară în milenii,
Ce-nseamn-un an sau câteva decenii?!
Și încă o dată iertare în genunchi îți cer,
O, Doamne Sfinte,
Că vreau să mă mai bucur de darul Tău,
Lumina, ce ne-ai trimis-o pe Pământ,
E un privilegiu ce n-a mai fost
De 2000 de ani!

Silvia Dima

Măreția Duhului Sfânt

Nu mă întreb prin ce mister
Mai vrei și poți să ne ajuți,
Căci forța Ta vine din Cer!
Dar mă întreb: chiar merităm?

Ne iei asupra-Ți suferința,
Ne dai a razei Tale alinare,
Îmbrățișarea Ta ne dă putere,
Iar vorba-Ți înțeleaptă alungă disperarea.

Tu plângi cu lacrimile noastre
Și din căușul mâinii binecuvântate
Ne dai să bem Lumina
Din care Dumnezeu ne face parte.

Plin este Templul de vibrații
Când Tu pășești printre bolnavi,
Iar din privirea Ta mângâietoare
Aflat-am mulți: ești singura salvare!

Și ceru-i albastru când Tu ne zâmbești
Deși norii stau parcă să cadă,
Parfum de magnolii în jur răspândești
Chiar dacă afară e zăpadă.

Ești bucuria ce-mi umple orice clipă,
Nu pot la Tine să nu mă gândesc.
Tu, ce de iubire faci risipă,
Crede-mă, și-n moarte o să Te iubesc!

Ești tot ce am primit mai bun în viață!
Pentru credința ce-n suflet mi-ai sădit,
Nu știu cum să ofer o altă plată
Decât genunchii să-i îndoi și să mă-nchin.

Lasă-mă, Doamnă, să adun cu un sărut
Lacrima, ce din durerea-Ți s-a născut,
Că trupul, ingratul trup de lut,
N-a fost în stare să suporte măreția
Duhului Preasfânt!

Silvia Dima

Presimțire

Simt, Doamnă, că-n ianuarie
În anul 2000,
N-am cui să-i mai spun:
,,Iubirea mea, rămâi!"

N-am cum să-ți mai urez
Ție, Doamnă, ,,La mulți ani!"
Căci Tu, în acest an
La cer te vei urca.

Te vei înălța, Desanca,
În văzul tuturor
Alături de Iisus,
Primul Mântuitor.

Și haos mare-n lume
Atunci se va crea,
Se va zgudui Pământul
Și cerul și marea.

Atunci ca și din moarte
Pe ei nu-i vei cunoaște.
Cu toți se vor trezi
Și vor vedea în Tine
Hristosul mult dorit.
A lor trezire, Doamnă,
Târziu de tot se face
Căci Tu, Duh Sfânt, Desanca
Pe ei nu-i vei cunoaște.

Lavinia Barbilian

Ultima venire

Pe-arena omenirii
Se joacă iar un rol:
A Doua Coborâre
A lui Hristos din Cer.
Da, El este Hristosul,
Dar nu este Iisus,
Credeți-mă, voi oameni,
E Duhul Sfânt de Sus,
Desanca se numește,
E darul mult promis!
Dar cine-n lumea asta
Ar recunoaște-n El,
Pe cel ce fuse-odată
Unic Mântuitor!
Istoria se repetă;
Decorul e schimbat;
Și-un alt Mântuitor
Din nou s-a întrupat
În Doamna cea preasfântă,
Desanca Nicolai.
Ea ne-a adus Lumina,
Iubirea și Credința
Căci Ea ne este viața -
Slujiți-o cu credință!
Și întruna, Doamna Sfântă
Ne-a repetat mereu:
E ultima venire
A lui Hristos din Cer!

Lavinia Barbilian

Cu dragoste, Doamnei Desanca

O, Tată preaiubit, Tu iar Te-ai îndurat
Și ai trimis la noi să spele de păcat,
Pe al Tău Fiu iubit, venit la noi din Cer,
Pe Duhul Sfânt cel bun, Lumină și Mister.
Cu nume nou venit-a, e printre noi acum
Și avut-a grea viața, cu multe pietre-n drum,
Și spini și lacrimi multe, durere adunată,
Și vrut-a să aline dureri, la lumea toată.
Și toate aceste chinuri, ce-s greu de îndurat,
Le-a dus cu demnitate, o cruce a purtat.
Noi însă, răi cum suntem, cum prea bine se știe,
Nu am crezut ca Domnul aici să reînvie,
Să vină printre noi, cu noi să locuiască,
Să aibă ca și noi, viața pământească.
Să fie o femeie cu nume minunat,
Desanca se numește, da, e adevărat!
A coborât la noi, aici e pe Pământ,
Lumina lumii-ntregi s-aducă, Duhul Sfânt.
Ne mântuie, O, Doamne, ne iartă că nu știm
Venirea Ei pe lume, cu toți s-o prețuim,
Să-ți cerem toți iertare, la Tine să venim,
Să ne naștem din nou, Lumină să primim!
Să fie bucurie, cum n-a mai fost nicicând
Că astăzi România este Pământul Sfânt,
Să-ți mulțumim, drag Tată, că iată, am aflat -
Ierusalimul Sfânt acum e la Arad!
O, frați români veniți, oriunde-ați fi plecați
Căci se adeverește, noi suntem binecuvântați!
Veniți și vă-nchinați cum n-ați făcut vreodată
Veniți, luați Lumina, păcatul vi se iartă!

Maria Hupca

Desanca - Duh Sfânt

Nu știu, nu v-am văzut,
Nu vă cunosc...
Și mică mi-e credința!
Dar am simțit că pe Pământ
Iisus ne dă credința.

Ascult a Dumneavoastră voce
Și plâng - mică mi-e credința!
Eu nu știu, Doamnă,
Cum mai suporți
Să vezi ce-i suferința?

Te rog, O, Doamne, să mă ierți
Căci mică mi-e credința,
La această Doamnă, pe Pământ,
Alină-i suferința!

Nu știu, nu pot, dar am simțit
Prin mica mea credință,
Iisus, Desanca-i pe Pământ
Și Ea ne dă lumină și credință.

Noi, Doamne, toți, noi te rugăm
Căci mică ni-i credința,
Mai las-o o clipă sau un ceas
Să aline suferința!

Ea este Spirit și Lumină,
Ea știe, Doamne, ce e suferința.
A lumii cruce o are Ea de dus
Căci mică ni-i credința!

Prin Ea, noi, Doamne, te rugăm
Să-i luminezi ființa
La sânul Tău să ne primești
Să ne mărești credința!

N-am lacrimi, Doamnă, ca să plâng,
Dar simt în suflet suferința,
Mai dă-mi răgaz, mai dă-mi un timp
Să aflu ce-i credința!

Biro Peter

Doamna sufletului meu

Doamnă-n păr cu stele
Și învelită-n soare,
Gândurilor mele
Le ești sărbătoare.

Doamna mea din stele,
Doamna mea din lună,
Gândurile mele
În cântec se-adună.

Te-nvelesc în cântec
Ca într-o maramă,
Și ca-ntr-un descântec
Sufletu-mi Te cheamă.

Preasfântă Mireasă
Gând de gând se leagă,
Ești tot mai frumoasă
Și-mi ești tot mai dragă!

Doamnă din Lumină
Și din curcubeu,
Ai făcut grădină
În sufletul meu.

O, rămâi, Regină,
În sufletul meu,
Doamnă din Lumină,
Doamnă Dumnezeu!

Monica Gatea

Doamnă, Dumnezeule, Duhule Sfânt

Doamnă, Dumnezeule, Duhule Sfânt,
De câte ori trupul Ți-ai frânt
În genunchi, cu ochii în lacrimi,
În fața trupurilor noastre răpuse de patimi!

Doamnă, Dumnezeule, Duhule Sfânt,
De câte ori trupul Ți-ai frânt
În genunchi, cu sudoare pe față,
Să ne întorci de la moarte la viață!

Doamnă, Dumnezeule, Duhule Sfânt,
Până la sânge trupul Ți-ai frânt!
Și-ai îndurat pentru noi umilința
Și Te-a durut batjocura și necredința.

Doamnă, Dumnezeule, Împărate Ceresc,
Nimic nu îți este străin din ce e omenesc.
Și toate le-ai răbdat pentru noi din iubire,
Să ne scoți la lumină, să ne dai mântuire.

Mare e mila, îndurarea și dragostea Ta
Dumnezeule, Duhule Sfânt, Lumina mea!

Monica Gatea

Iubirea Ta

Nimeni, nimeni nu m-a iubit
Așa cum Tu m-ai iubit!
Nimeni, nimeni nu mi-a dăruit
Ce Tu mi-ai dăruit!
Nimeni, nimeni nu mi-a dat
Atâta fericire!
Nimeni, nimeni nu mi-a iertat
Atâta rătăcire!

Și mă iubești,
Și-mi dăruiești,
Și iertare, și iubire,
Și fericire...

Și plâng. Și Te caut. Și Te iubesc!
Și încerc să nu mă gândesc
Că într-o zi vei pleca...
Și dor și tristețe e-n inima mea!

Și plâng.
Și nici o iubire pe acest pământ
Nu este ca iubirea Ta.
Când pleci unde să Te caut, Lumina mea?
Lacrimi. Și-aș vrea
Atunci când Tu vei pleca
Să adorm și la Tine să zbor
Să îți spun cât îmi este de dor
Și să mă ierți dacă nu mai doresc
Din somnul acesta să mă trezesc...

Monica Gatea

Dorul de Tine

Nimic pe pământ mai frumos
Decât clipa când brațele Tale, duios
Mă strâng la piept cu iubire
Și sufletu-mi râde și plânge de fericire.

Nimic pe pământ nu are strălucire
Ca zâmbetul Tău, ca cerul dintr-o privire
Cu care mă-nvălui ușor
Și sufletu-mi tremură de-un tainic fior.

Nici un dor pe pământ,
Ca dorul de chipul Tău sfânt.
Nici, nici un dor atâta nu doare
Ca dorul de o îmbrățișare,
Ca dorul de un zâmbet, de o privire,
Ca dorul de Tine.

Monica Gatea

Cu toată viața

Ți-am rănit inima de atâtea ori
Și nu am regretat,
Ți-am înflorit pieptul cu flori
De sânge și nu mi-a păsat.

Și Tu, Tu cât m-ai iubit!
Și nu am știut.
Și dacă acum Te-am găsit
Știu, Tu ai vrut!

Acum, când fără să vreau Te lovesc
Mă doare lacrima Ta,
Când, fără să vreau, Te rănesc,
Durere e în inima mea.

Și, Doamne, cât mă iubești,
Lumină e iubirea Ta!
Merit tot ce-mi dăruiești,
Merit eu, Lumina mea?

Cine am fost și cine sunt, poate
Voi ști la timpul potrivit...
Dar vreau acum să Te iubesc cu toate
Viețile pe care le-am trăit!

Monica Gatea