Când a venit Lumina în lume,
oamenii au iubit mai mult întunericul
și au rămas orbi.
Și de atunci conduce orb pe orb
Și cad mereu în gropi!
Când a venit Viața în lume,
oamenii au iubit mai mult moartea
și au rămas morți.
Și de atunci aici, pe Terra, morții
își tot îngroapă morții lor!
Când a venit în lume Calea,
oamenii, orbi fiind, nu au văzut-o
și au rămas să o caute.
Și de atunci, tot rătăcesc mereu
prin întunericul etern!
Când a venit în lume Fiul
cu carte de la Tatăl cel Ceresc,
oamenii-l căutau pe Dumnezeu.
Dar nu-l vedeau de cataractă
și-atunci L-au urcat pe cruce!
Acum, când Duhul Adevărului a venit
și le glăsuiește prin Femeia înveșmântată-n Soare
și cu Luna la picioare,
lumea își va aminti că a venit cândva...
Fiul Omului și i-a spus: ,,Vedeți să nu fiți amăgiți!"
O lume care, în pornirea ei bezmetică,
chiar a crezut că L-a salvat pe Tatăl,
răstignindu-i, cu dușmănie, Fiul.
Și noi, de 2000 de ani citim în zadar Cartea
de la Tatăl adusă, cu jertfa Fiului!
Pentru întreaga lume oarbă, Te rog, Doamne,
operează-ne de cataractă și fă-ne
ca să vedem Viața, ca să ne dăm seama
că suntem morți cu toții
și trebuie să înviem!
Victorian Boagiu
