Când tatăl meu era dărâmat de boală,
Iar mama mai avea puțin de trăit,
Când puterile răului ne erau în casă,
Atunci o speranță ni s-a ivit.
Așa cum după ploaie cerul e senin,
Dumneavoastră, Doamnă, ajutor divin,
Ne-ați înseninat viața întunecată,
Ne-ați ajutat enorm, iubită Doamnă.
Ne-ați învățat multe ce noi n-am știut
Sau poate le-am uitat pe parcurs,
Ne-ați povestit despre lumea de sus
Și rostul pentru care noi ne-am născut.
Cum să ne purtăm cu cei din jur
Tot de la Dumneavoastră noi am învățat,
Toate cele spuse de Dumneavoastră rămân ca din aur
Rămân în noi, în cei ce-am reînviat.
Noi am renăscut a doua oară
Și trăim cu lumina în noi,
Revărsăm această lumină
Celor din jur, celor cu inimi reci.
Nu toată lumea vrea să primească
Lumina ce ne-o dăruiește Cel de Sus,
Sunt orbi și nu vor să creadă
Că sunteți ultimul tren, Mireasa Domnului Iisus!
Iar mama mai avea puțin de trăit,
Când puterile răului ne erau în casă,
Atunci o speranță ni s-a ivit.
Așa cum după ploaie cerul e senin,
Dumneavoastră, Doamnă, ajutor divin,
Ne-ați înseninat viața întunecată,
Ne-ați ajutat enorm, iubită Doamnă.
Ne-ați învățat multe ce noi n-am știut
Sau poate le-am uitat pe parcurs,
Ne-ați povestit despre lumea de sus
Și rostul pentru care noi ne-am născut.
Cum să ne purtăm cu cei din jur
Tot de la Dumneavoastră noi am învățat,
Toate cele spuse de Dumneavoastră rămân ca din aur
Rămân în noi, în cei ce-am reînviat.
Noi am renăscut a doua oară
Și trăim cu lumina în noi,
Revărsăm această lumină
Celor din jur, celor cu inimi reci.
Nu toată lumea vrea să primească
Lumina ce ne-o dăruiește Cel de Sus,
Sunt orbi și nu vor să creadă
Că sunteți ultimul tren, Mireasa Domnului Iisus!
Andrea Bartha
