De mă auzi din lumea Ta,
Iisuse, Domnul nostru Sfânt,
Coboară o clipă în lumea mea
Și-ascultă-mi inima plângând!
Iisuse, Domnul nostru Mare
Din sfinte-mpărății cerești,
Îți cer și astăzi îndurare
Că Te-ai născut să pătimești!
Doar Tu știi câți ai ajutat...
Și orbi... și surzi... și șchiopi... și goi...
Și drept răsplată Te-au trădat,
Iisuse Sfânt, ce ești în noi!
Ți-au dat oțet în loc de apă
Ca setea să Ți-o potolești,
Te-au pus la stâlpul infamiei
Deși știau că îi iubești.
Mă doare crucea ce ai dus,
Mă-nțeapă spinii de pe frunte,
Mă arde sângele ce-a curs,
Mă dor și rănile prea multe.
Mă dor piroanele bătute
În sfânte mâini și în picioare,
Iar plânsul Mamei disperate
Și-astăzi încă mă mai doare.
Mă-ntreb și-acum ce a simțit
Atunci Martira neputinței,
Când Fiul Ei sta răstignit
Să-și bea paharul suferinței.
Ai meritat? - mă-ntreb mereu -
Iisuse Sfânt, icoana mea,
Ce ai simțit? Nu Ți-a fost greu
S-o vezi plângând pe Mama Ta?
Tu pentru noi ai suferit
Și-ai îndurat atâta chin,
Vin azi la trupu-Ți răstignit
Și cu durere mă închin...
Și după 2000 de ani,
Iisuse Domn, iar ai venit
Prin Doamna Sfântă ce-i trimisă
Să-ndure tot ce-ai pătimit.
Durerea însă e prea mare,
Îndură-Te... și nu lăsa
Călăii lumii, bestii, fiare,
S-o răstignească și pe Ea!
Ar fi cumplit ca să trăiesc
S-o văd cerându-Ți ajutor,
Iisuse Doamne, o iubesc
Și aș vrea în locul Ei să mor!
Există însă o lege nescrisă
Că Duhul Sfânt... și Doamna mea
De Tatăl Sfânt a fost trimisă
Să ducă o cruce ca și a Ta.
Și singură trebui' să poarte
Povara Crucii pe Pământ,
Dar ca s-o ducă pân' la capăt
S-o ocrotești, Iisuse Sfânt!
Mioara Lupescu
