Mulțumesc, Doamna și Stăpâna mea!

Te-ntreb de multe ori, Stăpâne drag,
Doamne Iisuse, chiar am meritat
Așa onoare mare, atâta fericire
În casa Ta s-ajung, la marea Ta iubire?

Te-am auzit, O, Doamne, bătând la poarta mea,
Poarta era-ncuiată, n-am vrut a-ți descuia.
Tu, Doamne, nu te-ai supărat, din nou la poartă ai bătut...
Cum am putut să nu-ți deschid, cum am putut? O, Doamne Sfânt!

Și-atunci când poarta ți-am deschis,
Ce greu, eu, Doamne, ți-am permis
Să intri-n casa mea, să te-odihnești,
O, Doamne, n-am văzut că-abia pășești!

Duceai o cruce grea în spate,
Duceai ale lumii întregi păcate,
Doamne, mă-ntreb cum am putut
La crucea grea să nu te-ajut?

Am stat întâi să mă gândesc,
Îmi era teamă, Doamne, că greșesc.
Tu, Doamne, Doamna mea preasfântă,
M-ai ajutat și ai avut răbdare multă.

Azi pot să-ți mulțumesc cu inima senină,
Ești tot ce am mai sfânt și bun - Lumină!
Ești cel ce ai salvat planeta albastră,
Ești Calea, Adevărul și Viața noastră!

Ești totul, Doamne, Doamna mea,
Ești cel fără de început și sfârșit,
Ești ce nici nu am putut visa,
Ești Dumnezeu și Fiu iubit.

Monica Șuteu

Îl preamăresc pe Dumnezeu

Îl preamăresc pe Dumnezeu cu lauda dragostei,
Iubirea Lui să crească-n mine până la desăvârșire.
Mă dăruiesc total lui Dumnezeu,
Pentru ca el să domnească în viața mea ca un
Rege peste toate...
Simt binecuvântarea Ta, Doamne,
Binecuvântarea bucuriei, simt că ești totul pentru mine.
Îmi așez sufletul meu în mâinile Tale
Ți-l dăruiesc, Dumnezeule, cu toată dragostea inimii mele,
Căci te iubesc și această iubire mă îndeamnă
Cu putere să mă dăruiesc, cu multă încredere,
Fiindcă Tu ești Lumina mea, Duhul ce sfințești
Pe tot omul ce vine la Tine.
Îți mulțumesc, Doamne, pentru iubirea Ta,
Pentru mâna pe care mi-o întinzi a doua oară,
Îți mulțumesc pentru că ne iubești,
În ciuda greșelilor și nerecunoștinței noastre,
Îți mulțumim pentru că nu încetezi să ne iubești
Nici atunci când îți refuzăm iubirea!
Îți mulțumim pentru toate, dar mai cu seamă
Pentru că ne-ai trimis din nou pe Fiul Tău,
Mângâietorul, Duhul Adevărului, care s-a făcut
Om spre a ne împăca iarăși cu Tine...

Valerica Gagiu

Vreau lângă Dumnezeu

Vreau lângă Dumnezeu să fiu mereu
Oricât ar fi de greu necazul meu,
Oricât voi suferi, cântarea mea va fi:
Vreau lângă Dumnezeu să fiu mereu,
Cu Dumnezeu, în fiecare zi la pieptul Lui,
Mergând cu El de mână!
Și într-o zi umblând așa mereu
Ne vom trezi în cer cu Dumnezeu.

Valerica Gagiu

Chipul iubirii

Dacă vreodată cineva m-ar fi-ntrebat
Cum arată Iubirea, Iubirea desăvârșită,
Privindu-l cel puțin ciudat,
I-aș fi răspuns: O utopie... nu există.

Dacă m-ar întreba acum cineva
Cum arată Iubirea desăvârșită, deplină,
I-aș răspunde: arată ca Doamna mea,
Este învelită-n soare, e o Treime din Lumină.

Are cerul în privire, armonii celeste-n glas,
Mâinile au frumusețea pe care-o emană crinii,
Iar îmbrățișarea ei e edenicul popas,
Este zborul către Cer, către porțile Luminii.

Doamna sufletului meu, oare care-i adevărul,
Cum oare să înțeleg, să dezleg acest mister,
Mi-ai adus în suflet cerul
Sau sufletul mi-ai dus la cer?

Întreb, chiar de nu-mi vorbești,
Știu, răspunsul e în mine:
Doamne, ce frumoasă ești
Și ce dor îmi e de Tine!

Monica Gatea

Iubire, Tu, Regina Lumii! Hristos a Înviat!

O, Doamne, lasă-mi bucuria

De a Te iubi până la sfârșit,

Cum altădată Te-au iubit

Supuse, Marta și Maria!

Îmi iartă, Doamne, îndrăzneala

De a Te ruga ca până mor

Îngăduie-mi să Te ador

Cu aceeași patimă fierbinte, precum Maria din Magdala!

O, Doamne, scrie-mi în destin

În dragoste să Te-nvelesc,

Cum Iosif și cu Nicodim, în ceasul ultim pământesc

Ți-au învelit Preasfântu-Ți trup în giulgiu alb de in!

Te rog, Doamne, rămâi cu mine,

Rămâi Te rog la mine-n piept

Și moartea-n liniște o aștept

Căci moartea e un început de viață lângă Tine!

Cred, Doamne, cred cu adevărat

Ești Viață, Adevăr și Cale,

Și-n ziua Învierii Tale,

Un imn de nemurire-ți cânt: Hristos a înviat!

Monica Gatea

Calea suferinței

Doamne, Dumnezeul meu!

În genunchi Te rog să mă ierți
că încalc mereu
prima din poruncile cerești!
O, Doamne, recunosc că mint mereu,
mint acest suflet credul, sufletul meu.
Îi spun mereu că nu-i adevărat
că timpul de plecare al Doamnei s-a apropiat.
Și-l duc mereu la Templul din Arad
ca să-i arăt că încă e acolo
Lumina
cu care Tu ne-ai binecuvântat.
 Mi-e teamă și milă
pentru acest suflet al meu
când va afla acolo numai ecoul
Botezul tău - ,,Vă învelesc în Lumină..."
și plâng...
că multe zile știm că nu vor trece
pân' va veni Domnul Iisus
în zări Mireasa să-și ridice.
Noi îi vom presăra covor de flori în cale,
din lacrimile noastre transformate în petale.
Sper să avem, Doamne, inimile treze,
când va veni din nou să ne boteze!
Toți ne vom duce-n șiruri lungi la Dânsul
sperând ca mila Lui să ne ostoiască plânsul.
Cu fața la pământ va sta mulțimea;
nici unul nu va fi să nu-nțeleagă
cine-i Aceea, pe care azi, o neagă.
Aceea, ce cu căldură ne-a dat
atâta Lumină,
atâta Dragoste
și-n calea suferinței,
încrederea în bine și-ndurare a presărat.

Silvia Dima

Poveste de iubire

A fost odată, mai demult,
Un Rege blând în Cerul Sfânt
Și-avea Regină pentru El, o Porumbea.
Și se iubeau așa de mult
Încât tot cerul strălucea,
Iar stelele veneau la ei de-i lumina.
Iubirea lor n-a fost să fie,
Căci într-o zi
Supremul Duh,
Ținând în mână un toiag,
A luat-o blând pe Porumbea
Și-a dus-o pe Pământ.
A plâns mult Regele, a plâns iubita de Regină,
Știa că unde merge, iubirea nu-i la fel,
Că își va pierde strălucirea,
Că-i va fi foarte greu.
Au plâns-o stelele și soarele și luna,
Și au plecat plângând
Pentru a-și urma Regina.
Degeaba Regele le-a spus,
Regina se întoarce,
A plecat să dea Lumină
Celor care n-o cunosc,
Pentru aceia care simt că nu mai pot...
Nici luna plutitoare, nici stelele din cer,
Nu l-au crezut pe Rege,
Deși e cavaler.
De ce-și dorește cerul
Să-i aibă pe amândoi?
Lăsați-o să mai stea o clipă și la noi!
Suntem puțini aceia, dar suntem cu nevoi,
Iubirea noastră, Rege, nu este ca a Ta,
Doar cei ca Tine au milă și pot da...
Mai las-o pe Regină, poate ne învață Ea,
Că nebunia asta nu este chiar așa,
Căci ea îmi dădu ochii să văd lumina zilei
Și inima-mi umplu de farmecele milei.
Ea cerului dă suflet și lumii fericire,
Ea este al omenirii izvor de mântuire.
Când vine sus la Tine
Să-i spui, iubite Mire,
Că-i și Regina mea...

Diana Damian

Hai, râzi iarăși, Lumină!

Hai, râzi iarăși, Lumină,
Printre norii de tristeți,
Veselind lacrimi ce curg
Și dor pentru noi!

Hai, râzi iarăși, Lumină!
Hai, zâmbește!
Nu fi tristă, Lumina mea din depărtări,
Uite, eu te iubesc cât pentru întreaga lume
Și îți cânt
Visul Maicii Domnului
Și mă închin!
Și te slăvesc
În crucea Ta, Lumină!
Nu fi tristă, Lumina mea!

Hai, râzi iarăși, Lumină!
Hai, zâmbește!
Nu mai plânge, Lumina mea orbitoare,
Uite, eu mâinile îți sărut
Cât pentru întreaga lume,
Și picioarele Tale,
Ca păcătoasa cu mir,
Le îmbrățișez cu iubire,
Cu lacrimi le sărut!

Lumina mea mântuitoare,
Nu fi tristă!
Hai, râzi iarăși, Lumină, Iubire,
Aprinde-te tot mai tare din Iubire!
Și îți doresc să fii fericită pururea, Lumină,
Împrăștiind norii de pe întreg Pământul!

Marin Cristina

Ești Dumnezeu nemărginit...

O, Doamne,

Cum aștept să vin la Tine
De ziua Ta, în 16 mai!
Și pentru tot ce mi-ai dăruit,
Viața mea eu îți ofer;
E singurul bun ce-l am
Pe care tot Tu
Mi l-ai dăruit...
O, Sfinte Mare,
Și sufletul ți-l dau
Căci tot Tu
Mi l-ai dăruit...
Și iubirea mea ți-o dau
De ziua Ta,
Căci tot Tu mi-ai dăruit-o...
Și ești aici, acum, cu noi,
Doamne, Desanca Nicolai!
În Tine, Duh Preasfânt,
E și Tatăl Preaînalt și Fiul Preamărit,
Ești Dumnezeu nemărginit!
Eu, Doamne, plâng
Și vin iar să Te rog:
O, Doamne, iartă-ne
Pentru cât Te-am mâhnit!
O, cât va mai jeli Pământul
Când Tu-l vei părăsi!
Oameni, treziți-vă
Și doar un pic
Priviți la Doamna!
E Domnul Preaînalt!
E Duhul Sfânt
La care zilnic vă rugați
Și îl chemați
Să vină-n ajutor!
O, oameni, mai este o clipă,
Mai puteți cere iertare...

Cristiana Corcodel

16 Mai

Pleacă-ți ochii omule,
În fața acestei Femei!
N-auzi cum cântă îngerii în vocea Ei!
Să stăm cuminți și mici s-o ascultăm
Și mai ales, și mai ales
Să nu uităm!
Vă iubim!

 Lucian, Mălina și David Timofanovici

Închinare Duhului Sfânt

Doamne, Duhule Sfânt, izvorul vieții pe Pământ,

Aș vrea voce să am, ,,Ave, Desanca!" oricui să-i pot cânta.
Cuvintele sunt prea puține,
Iar înțelesul lor mult prea redus
Pentru a sufletului exprimare și-a lui vibrație
Pe coarda cea de sus.
Atât de multe-aș vrea să vă întreb
Și nici nu știu de-i voie ori dacă se poate -
Iertați-mi, Doamne, ,,mentalul" atât de limitat
Și setea-mi plină de curiozitate!
Căci cel mai mult noi cerem fel de fel,
Dar când să dăm, ades ne poticnim...
O, Doamne, suntem plini de egoism și lași
Și nu arareori pe gratis, ne mândrim!
Cu greu pricepem Binefacerea de Sus,
Căci judecăm prin prisma ego-ului mărunt,
Greu ne desprindem de ambiții, pofte,
Griji și rele ce ne-mpresoară crunt!
Ar trebui să ne deschidem sufletul, porțile inimii,
Iar gândul să ne fie înțelept,
Spiritul să ni-l înălțăm continuu,
Spre sensul vieții adevărat și drept!
În veci iubită și mărită Trinitate,
Eu sufletul smerită vi-l închin
Cu-o dragoste și o bucurie infinită,
Ruga spre cer mi-o înalț Eternului Divin!

Liliana Țiplic - Deacu

*****

Bucură-Te, Începutul Noului Mileniu!
Bucură-Te, Cea de viață Dătătoare, învrednicindu-ne bucuriei celei de-a doua nașteri!
Bucură-Te, Dătătoare de Lumină!
Bucură-Te, Dătătoare de viață și iubire!
Bucură-Te, Cea care luminezi gândul credincioșilor!
Bucură-Te, Cea care ne apropii de Domnul nostru Iisus!
Bucură-Te, Cea care ne înveți cum să-L iubim pe Dumnezeu!
Bucură-Te, Cea care ne primești cu iubire la Templul Sfânt!
Bucură-Te, Cea care ai un palat pe Pământ!
Bucură-Te, Cea care ne aduni pe toți în el!
Bucură-Te, Cea care ai primit un nume sfânt, Desanca!
Bucură-Te, Iubirea noastră, căci noi, cei care te-am aflat, te prețuim!
Bucură-Te, Desanca, căci noi, cei care am primit Lumina, nu te răstignim!
Bucură-Te, Cea care n-ai odihnă pe Pământ!
Bucură-Te, Cea care slujești pe Bunul Dumnezeu!
Bucură-Te, să primești milioane de mulțumiri de la toți pe care i-ai vindecat!
Bucură-Te, să primești dragoste de la toți pe care în Lumină i-ai îmbrăcat!
Bucură-Te, Cea care răsplată în Ceruri vei primi!
Bucură-Te, Cea care în slavă te vei înălța!
Bucură-Te, Cea care la Nuntă în Ceruri ești așteptată!
Bucură-Te, Cea care vei fi de Domnul Iisus răpită!
Bucură-Te, Cea care acolo sus vei fi preamărită!
Bucură-Te, căci Ziua Ta se apropie!
Bucură-Te, căci Nunta e pregătită!
Bucură-Te, Cea care vei fi în cea mai frumoasă rochie de mireasă împodobită!
Bucură-Te, Cea pe al cărei cap va sta coroana cu pietrele cele mai strălucitoare!
Bucură-Te, Cea pe care Tatăl și Fiul o așteaptă acolo Sus, în Soare!
Bucură-Te, Mireasă a lui Iisus!
Bucură-Te, Tu, Cea care acolo sus în Ceruri, alături de Domnul Iisus te vei bucura!
Bucură-Te, Doamnă, iar pe noi, cei păcătoși, nu ne uita!
Bucură-Te, căci Tu, pe toate le-ai meritat!
Bucură-Te, Desanca, Lacrima lui Iisus!

Alexandra Grigore

Iartă-mă!

Iartă-mă,
E mult prea aproape pentru inima mea
Ziua, ziua aceea când vei pleca!
pentru sufletul meu e mult prea devreme
Ziua când Cerul o să Te cheme.

Știu,
Prea devreme și prea aproape e pentru mine,
Dar atât de târzie și depărtată e pentru Tine.
Calvar Ți-a fost viața în lume cu noi,
Ce dor Ți-este, Doamne, să pleci înapoi!

Iartă-ne,
Că am fost cruzi și răi, o lume haină,
Și Te-am ținut în prag ca pe o străină,
Mereu batjocorită, lovită pe nedrept -
Ce sângerândă rană Ți-am înflorit în piept!

Cred,
După ce Mirele drag Te va răpi,
Am să mor puțin în fiecare zi,
Voi fi pustie ca un cuib părăsit și uitat,
Ca o colivie din care pasărea a zburat.

Monica Gatea

Doamnei, cu toată dragostea

Îți iubesc glasul, cuvintele,
pașii, veșmintele...
Îți iubesc mâinile, gesturile,
chipul, gândurile...
Îți iubesc tăcerile, surâsul,
ochii, plânsul...
Iubesc, iubesc toate silabele numelui Tău,
Împărăteasa Cerului, Doamna Domnului meu.

Te iubesc cu nopțile și zilele mele,
de la pământ până la stele.
Te iubesc de la apus la răsărit,
de la început și până la sfârșit
Te iubesc cu gândurile, cu inima,
cu sufletul și viața mea.
Nu știu și nu vreau cuvinte să mai rostesc
decât doar - Iartă-mă! și Te iubesc!

Monica Gatea

Scrisoare Duhului Sfânt

Când tatăl meu era dărâmat de boală,
Iar mama mai avea puțin de trăit,
Când puterile răului ne erau în casă,
Atunci o speranță ni s-a ivit.

Așa cum după ploaie cerul e senin,
Dumneavoastră, Doamnă, ajutor divin,
Ne-ați înseninat viața întunecată,
Ne-ați ajutat enorm, iubită Doamnă.

Ne-ați învățat multe ce noi n-am știut
Sau poate le-am uitat pe parcurs,
Ne-ați povestit despre lumea de sus
Și rostul pentru care noi ne-am născut.

Cum să ne purtăm cu cei din jur
Tot de la Dumneavoastră noi am învățat,
Toate cele spuse de Dumneavoastră rămân ca din aur
Rămân în noi, în cei ce-am reînviat.

Noi am renăscut a doua oară
Și trăim cu lumina în noi,
Revărsăm această lumină
Celor din jur, celor cu inimi reci.

Nu toată lumea vrea să primească
Lumina ce ne-o dăruiește Cel de Sus,
Sunt orbi și nu vor să creadă
Că sunteți ultimul tren, Mireasa Domnului Iisus!

Andrea Bartha

Te iubesc, Lumina vieții!

Te iubesc, Duh Sfânt,
Pe acest pământ
Tu viața mi-ai schimbat!
Cu vorbe dulci mi-ai vorbit,
Tu m-ai vindecat,
Sufletul și cugetul mi le-ai spălat.
Vai, Doamne, cât eu o iubesc
Și cât aș vrea ca lângă ea să fiu,
Mâcar atât, să o privesc.
Cu gura, nu pot să-i vorbesc,
Dar mental îi transmit
În orice clipă o gândesc,
Îi spun cât o iubesc.
Și cât aș vrea, Părinte drag,
Să fiu împrejur să o slujesc,
În tot locul unde calcă
Covor de flori să îi sădesc,
Să-i spun din sufletul meu
De om, ce mult o iubesc.

Ana Lazăr

M-am vindecat

M-am vindecat la Tine
De rău și de păcat,
Ce de o viață de om
În mine am adunat.

O, Tu, Duh Sfânt,
De Tatăl Ceresc lăsat,
Cu o privire blândă
Răul și ura din mine le-ai îndepărtat.

Când vin la Tine, Doamnă,
Și în ochi încerc să te privesc,
Îi plec pe-ai mei, netrebnici,
Că ai tăi prea mult sclipesc.

Ana Lazăr

Simbolul iubirii

Te chem în visuri și cobori din stele,
Te chem în taină, Doamnă de Lumină,
Doamna vieții mele!
Cu sufletul trudit de dor
adorm cu Tine-n gând
și loc pe perna mea îți las și Ție.
Un puf de păpădie-i gândul meu din vis,
ce speră să ajungă la Tine-n Paradis.
Te văd Lumină, îmbrăcată-n maramă de mătase
și-n plete cu argintul pulberii de stele,
Regina cerurilor, cât ești de frumoasă!
Zâmbetul cald și mângâierea lină,
mă fac să cred că am atins
a Raiului grădină.
O rază blândă de sus, din cer coboară
și fruntea îmi sărută...
Nu-mi e doar un vis imaginar,
e doar o mică fugă din real.
E fuga din exilul meu de pe Pământ
când nu pot fi cu Doamna Desanca
la Arad, în Templul Duhului cel Sfânt.
Iisuse drag, numai acolo
de lumea Ta mă simt aproape
și sufletul mi-l vindeci
cu a Ta bunătate.
Acolo, Mireasa Ta de Tine ne vorbește,
iubirea pentru Tine, din iubirea-i se hrănește,
că ceru'-n nesfârșita-i bunătate ne-a dat
cea mai aleasă rază din sfânta lui seninătate.
Și-mi plec genunchii să-ți spun iar ce mă doare:
Frumoasa Doamnă se va duce-n zare,
rătăcitoare, undeva în stele...
O, iartă, Doamne, gândurile mele!
Eu știu că trebuie să se întoarcă iar la Tine,
dar până totul se va face bine,
orfani rămânem fără raza-i de lumină.
Ea e simbolul iubirii din eter,
iubirea ce e punte între Pământ și Cer.

Silvia Dima

Fiicei mele

Draga mea fiică,
Ce departe erai
Dacă mă ascultai,
Dacă înțelegeai
Lucrarea Duhului Sfânt,
Dar n-ai acceptat...
Plâng aproape zilnic
Și-mi trece viața, muncind cu drag,
Dar și scriind versuri
Acum, în pragul anului 2000,
Iar în anii vieții mele pe pământ
Aproape 60.
Ce păcat că plâng,
Lacrimile curg
Dar la tine nu ajung,
Poate nu ești vinovată,
Poate nu ți-a fost dat,
Poate trebuie să suferi,
Să n-ai uneori pâine, locuință,
Poate trebuie să răscumperi
Vreo viață anterioară
Prin chin și întuneric.
Poate în altă viață ai avut ,,situație",
Poate ai fost mare artistă,
Ai avut palate,
Ai avut ,,public cald"
Cum ți-ai dorit,
Poate atunci la săraci nu te-ai gândit,
Cum fac unii azi.
Suntem în al 12-lea ceas,
Roagă în genunchi pe Duhul Sfânt:
Descoperă-mi, Doamne sfinte,
Dacă trebuie s-o cred pe mama,
Dacă este adevărat!
Noi toți care am văzut lumina,
Schimbarea la față, înmulțirea pâinii,
Oprirea ploilor, venirea stelelor,
Salutul OZN-urilor,
Strigăm, ne bucurăm, noi știm,
Cel Care trebuia să vină,
A venit!

Dochița Nodiș

Descoperire

În luna mai '98 mi s-a descoperit
Că în Doamna Desanca este întrupat
Duhul Sfânt...
Dar cine este Duhul Sfânt?
A treia parte din Treime.
Și mai scrie în Acatistier:
,,Duhule Sfânt, Mângâietorule, Care
De la Tatăl purcezi mai înainte de veci
Și întru Fiul, pururea Te odihnești."
Acestea le-am simțit primind Lumina
De la Doamna cea divină
De Mărțișor, fiindu-mi dor
Am venit din nou să o văd.
Am fost fericită, dar a doua zi
Poate am primit mai mult,
Și am înțeles și m-am speriat,
M-am cutremurat...
Doamne, dacă am conștientiza cu adevărat
Că stăm în fața Domnului Iisus
Atunci, cred, cu toții am înnebuni...
Dar Mângâietorul este cu noi,
Știe că suntem un fir de iarbă,
Slabi, șovăielnici și ne întărește.
Slavă Ție, Dumnezeule, că ne-ai învrednicit pe noi,
Nevrednicii,
A Te cunoaște, a Te vedea, a Te pipăi,
A-Ți săruta mâinile, a primi lumină,
A întineri, a ne însănătoși,
A învăța, a Te iubi!
Slavă Ție, Fiul Lui Dumnezeu,
Ne închinăm în cinstea Sfintelor Tale patimi,
Sărutăm mâinile și picioarele Tale,
Spălăm cu lacrimile noastre
Toate rănile Tale!
Slavă Ție, Duhule Sfânt,
Că ai venit iar la noi pe Pământ,
Aici, la noi acasă,
În România, țară aleasă!
Cu lacrimi în ochi Te rugăm
Întărește-ne credința,
Și cât mai este îngăduit,
Mai rămâi cu noi!
Mai trimite raze de Lumină
La cei fără locuință,
La cei triști și goi,
Bolnavi și chiar flămânzi,
Dar și la cei bogați și orbi,
Că de atâta bogăție
Nici lumina nu-i îmbie,
Nici anul 2000 care se apropie
Și nici apocalipsa care nu întârzie!
Vă mulțumim, Duhule Sfânt,
Că ne-ați ales pe noi, mii și sute de mii
Să fim martorii
Celei de-a Doua Veniri!

Dochița Nodiș