Nici sâmburul luminii de viață dătător,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeauna,
Căci unul erau toate și totul era una;
Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată,
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată,
Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi:
Cine să fie zeul cărui plecăm a noastre inimi?
Tu, singur zeu, stătut-ai-nainte de-a fi zei
Și din noian de ape puterea a luat scântei,
Tu zeilor dai suflet și lumii fericire,
Tu ești al omenirii izvor de mântuire:
Sus inimile voastre! Cântare aduceți-i!
El este moartea morții și învierea vieții!
Acum, o scump Părinte, eu pot să-Ți mulțumesc
Că Tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc,
Să vin de ziua-Ți sfântă la Tine, la Palat,
Unde-n copilul Noli, ești chiar Tu întrupat.
Nu Ți-am adus tămâie, smirnă și nici aur, ci
Doar iubire și credință, al nostru scump tezaur!
La mulți ani, Oliver!
Cu toată dragostea de pe Pământ,
Lavinia, Lenuța și Nelu Ilieș
