Te-am rănit fără să vreau
Din prea multă iubire, Te-am rănit
Deşi aş fi vrut doar în braţele Tale să stau
Gândul, că atingerea mea Te-ar durea, m-a oprit.
Te-am rănit şi nu am vrut,
În gând, cu atâta iubire Te-am strâns,
Dar suferinţa Ta ascunsă m-a durut
Şi gestul l-am înecat în cascade de plâns.
Te-am rănit din dragoste prea mare,
Dar nici o clipă n-am vrut să Te rănesc,
În gând, Te-mbrăţişam cu disperare
Dar reprimându-mi gestul, vroiam să Te-ocrotesc.
Mi-a fost milă de Tine căci simţeam
Un strigăt de durere în toată fiinţa Ta,
Cum Te-aş fi îmbraţişat dacă puteam
Să îţi alin durerea cu îmbrăţişarea mea!
Nu m-am gândit ce mult Te doare
Îmbrăţişării Tale să mă împotrivesc,
O, de-aş putea ca spinul să îl prefac în floare,
Cu sufletul în lacrimi să-ţi spun cât Te iubesc!
Monica Gatea
