Doamne Iisuse, chiar am meritat
Așa onoare mare, atâta fericire
În casa Ta s-ajung, la marea Ta iubire?
Te-am auzit, O, Doamne, bătând la poarta mea,
Poarta era-ncuiată, n-am vrut a-ți descuia.
Tu, Doamne, nu te-ai supărat, din nou la poartă ai bătut...
Cum am putut să nu-ți deschid, cum am putut? O, Doamne Sfânt!
Și-atunci când poarta ți-am deschis,
Ce greu, eu, Doamne, ți-am permis
Să intri-n casa mea, să te-odihnești,
O, Doamne, n-am văzut că-abia pășești!
Duceai o cruce grea în spate,
Duceai ale lumii întregi păcate,
Doamne, mă-ntreb cum am putut
La crucea grea să nu te-ajut?
Am stat întâi să mă gândesc,
Îmi era teamă, Doamne, că greșesc.
Tu, Doamne, Doamna mea preasfântă,
M-ai ajutat și ai avut răbdare multă.
Azi pot să-ți mulțumesc cu inima senină,
Ești tot ce am mai sfânt și bun - Lumină!
Ești cel ce ai salvat planeta albastră,
Ești Calea, Adevărul și Viața noastră!
Ești totul, Doamne, Doamna mea,
Ești cel fără de început și sfârșit,
Ești ce nici nu am putut visa,
Ești Dumnezeu și Fiu iubit.
Monica Șuteu
